Legislator Case Law & Legislation
12563 RO

DECIZIE nr. 369 din 14 octombrie 1997

1 Articles / Provisions · Romania
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Statutory Text (1 Articles)

DECIZIE nr. 369 din 14 octombrie 1997 · CURTEA CONSTITUŢIONALĂ · MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 2 februarie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă

Mihai Constantinescu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Balca Ion şi Balca Anica împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie 1997*).

-------------

Notă *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 377 din 24 decembrie 1997.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 octombrie 1997, în prezenta recurentilor, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

Împotriva decizie sus-menţionate a declarat recurs, în termen legal, Balca Ion şi Balca Anica pentru următoarele motive: dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 1, art. 21 şi alea art. 128 din Constituţie, deoarece calea de atac a recursului în anulare este deschisă numai procurorului general.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, întrucât asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive, care sunt obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie.

Camera Deputaţilor şi Senatul nu a comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacat, motivele de recurs invocate, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele

Asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 4 septembrie 1996, în sensul că dispoziţiile acestui text de lege sunt constituţionale.

În recursul sau, intimata-reclamanta invoca aceleaşi argumente ca şi în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să schimbe practica constanta a Curţii Constituţionale în aceasta materie , faţă de dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie, motivul de recurs este neîntemeiat.

Instituţia recursului în anulare, prevăzută de art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, nu contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora România este stat de drept, democrat şi social. Posibilitatea anulării hotărârii judecătoreşti prin acest recurs, pentru depăşirea limitelor puterii judecătoreşti sau când s-au săvârşit infracţiuni de către judecătorii în legătură cu hotărârea pronunţată, este dimpotriva, o garanţie a legalităţii şi a principiului constituţional prevăzut de art. 123 alin. (1) din Constituţie, conform căruia justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

Exercitarea recursului în anulare de către procurorul general nu este de natura sa aducă atingere principiului înscris în art. 21 din Constituţie.

Competenţa exclusiva a Ministerului Public de a declara recurs în anulare se justifica prin interesul pe care-l reprezintă asigurarea separaţiei puterilor în stat, astfel încât recursul în anulare nu are în vedere interesele subiective ale părţilor, ci numai interesele generale ale societăţii, în scopul apărării ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în conformitate cu dispoziţiile art. 125, art. 128 şi art. 130 din Constituţie.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Balca Ion şi Balca Anca împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie 1997.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 octombrie 1997.

PREŞEDINTELE,

dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

-------------

Need to analyze how this provision applies to your matter?

Cross-reference this statute against case law, commentaries, and related legislative provisions inside Legislator AI.

Open in Legislator →