DECIZIE nr. 1.602 din 9 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 din Codul penal

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Iancu Itu în Dosarul nr. 1.235/220/2009 al Judecătoriei Deta. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.235/220/2009, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 239 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Iancu Itu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Interzicerea discriminării, deoarece, spre deosebire de un cetăţean obişnuit care poate fi victima unor acte de lovire sau alte violenţe, textul instituie un privilegiu pentru funcţionarul public, subiect pasiv al infracţiunii de ultraj.

Judecătoria Deta opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 239 alin. 2 - Ultrajul din Codul penal, care au următorul conţinut: "Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează o variantă agravantă a ultrajului comis împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi care în momentul agresiunii se află în exerciţiul funcţiunii. Aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, de vreme ce legiuitorul a instituit agravanta ultrajului tocmai în considerarea unor situaţii juridice speciale în care se află subiectul pasiv al infracţiunii, respectiv funcţionar ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, autoritate care nu poate fi însă disociată de persoana care o reprezintă. Aceasta nu are însă semnificaţia unui privilegiu şi nici a unei discriminări, deoarece a distinge nu presupune per se a discrimina. Aşa fiind, tratamentul juridic diferit aplicat unor condiţii diferite este justificat tocmai de existenţa acestora din urmă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Iancu Itu în Dosarul nr. 1.235/220/2009 al Judecătoriei Deta.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

-------