PROTOCOL din 26 iunie 1999

Preambulul şi articolele convenţiei se modifică în conformitate cu textul din apendicele I la prezentul protocol.

În sensul prezentei convenţii, se definesc următorii termeni

a) standard: o dispoziţie a cărei punere în aplicare se consideră a fi necesară pentru armonizarea şi simplificarea regimurilor şi practicilor vamale;

b) standard tranzitoriu: un standard din anexa generală, pentru care se acordă un termen mai lung de punere în aplicare;

c) practică recomandată: o dispoziţie dintr-o anexă specifică, recunoscută ca fiind un progres în calea armonizării şi simplificării regimurilor şi practicilor vamale şi a cărei aplicare pe scară cât mai largă este recomandată;

d) legislaţie naţională: actele cu putere de lege, normele administrative şi alte măsuri impuse de o autoritate competentă a unei părţi contractante şi aplicabile pe întregul teritoriu al părţii contractante în cauză sau tratatele în vigoare care angajează partea respectivă;

e) anexă generală: totalitatea dispoziţiilor aplicabile tuturor regimurilor şi practicilor vamale menţionate de prezenta convenţie;

f) anexă specifică: o serie de dispoziţii aplicabile unuia sau mai multor regimuri şi practici vamale menţionate de prezenta convenţie;

g) directive: o serie de explicaţii ale dispoziţiilor anexei generale, anexelor specifice şi ale capitolelor acestora, care indică anumite linii de conduită ce pot fi urmate pentru aplicarea standardelor, standardelor tranzitorii şi a practicilor recomandate şi care precizează practicile recomandate, precum şi exemple de facilităţi mai mari recomandate;

h) comitet tehnic permanent: comitetul tehnic permanent al Consiliului;

i) Consiliu: organizaţia înfiinţată prin Convenţia de instituire a unui Consiliu de Cooperare Vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950;

j) uniune vamală sau economică: o uniune constituită şi formată din statele care au competenţa de a adopta propriile reglementări obligatorii pentru aceste state în domeniile vizate de prezenta convenţie şi de a decide, conform procedurilor lor interne, semnarea sau ratificarea prezentei convenţii ori aderarea la aceasta.

Cuprins

Capitolul 1: Principii generale

Capitolul 2: Definiţii

Capitolul 3: Formalităţi de vămuire şi alte formalităţi vamale

Capitolul 4: Drepturi şi taxe

A. Stabilirea, încasarea şi plata drepturilor şi taxelor

B. Amânarea plăţii drepturilor şi taxelor

C. Rambursarea drepturilor şi taxelor

Capitolul 5: Garanţia

Capitolul 6: Controlul vamal

Capitolul 7: Aplicarea tehnologiei informaţiei

Capitolul 8: Relaţii între administraţia vamală şi terţi

Capitolul 9: Informaţii şi decizii comunicate de administraţia vamală

A. Informaţii de interes general

B. Informaţii specifice

C. Decizii

Capitolul 10: Recursul în domeniul vamal

A. Dreptul la recurs

B. Forma şi motivele recursului

C. Examinarea recursului

Capitolul 1

Principii generale

1.1. Standard

Definiţiile, standardele şi standardele tranzitorii din prezenta anexă se aplică regimurilor şi practicilor vamale reglementate de aceasta şi, în măsura în care sunt aplicabile, regimurilor şi practicilor reglementate de anexele specifice.

1.2. Standard

Condiţiile şi formalităţile vamale care trebuie îndeplinite în temeiul regimurilor şi practicilor reglementate de prezenta anexă şi de anexele specifice sunt definite în legislaţia naţională şi sunt cât mai simple cu putinţă.

1.3. Standard

Administraţia vamală instituie şi întreţine oficial relaţii de consultare cu sectorul comerţului pentru a consolida cooperarea şi a facilita participarea, stabilind, în funcţie de dispoziţiile naţionale şi de acordurile internaţionale, metodele de lucru cele mai eficiente.

Capitolul 2

Definiţii

În sensul anexelor la prezenta convenţie, se definesc următorii termeni

F1/E21 asistenţă administrativă reciprocă - măsurile

luate de o administraţie vamală în contul altei

administraţii vamale sau în colaborare cu

aceasta în vederea aplicării corecte a legislaţiei

vamale şi a prevenirii, cercetării şi sancţionării

infracţiunilor vamale;

F2/E11 birou vamal - unitatea administrativă

competentă pentru realizarea formalităţilor

vamale, precum şi localurile şi alte

amplasamente aprobate în acest scop de

autorităţile competente;

F3/E7 control vamal - ansamblul măsurilor luate de

vamă pentru a asigura aplicarea legislaţiei

vamale;

F4/E3 control prin audit - măsurile prin care vama se

asigură de exactitatea şi autenticitatea

declaraţiilor prin analiza registrelor, evidenţelor,

sistemelor contabile şi a datelor comerciale

pertinente deţinute de persoanele în cauză;

F5/E15 dată scadentă - data la care plata drepturilor

şi taxelor este exigibilă;

F6/E13 decizie - actul specific prin care vama

soluţionează o problemă referitoare la legislaţia

vamală;

F7/E14 declarant - orice persoană care face o

declaraţie a mărfurilor sau în numele căreia

este făcută această declaraţie;

F8/E19 declaraţia mărfurilor - actul întocmit în forma

stabilită de vamă, prin care persoanele

interesate indică regimul vamal care trebuie

acordat mărfurilor şi comunică elementele pe

care vama le cere să fie trecute în declaraţi;

F9/E5 vămuire - îndeplinirea formalităţilor vamale

necesare pentru importul definitiv al mărfurilor,

pentru exportul sau pentru plasarea lor sub un

alt regim vamal;

F10/E6 vamă - serviciile administrative responsabile

cu aplicarea legislaţiei vamale şi cu încasarea

drepturilor şi taxelor şi care sunt însărcinate cu

aplicarea altor legi şi regulamente privind

importul, exportul, transportul sau stocarea

mărfurilor;

F11/E8 drepturi vamale - drepturile înscrise în Tariful

vamal şi care se aplică mărfurilor care intră pe

teritoriul vamal sau ies de pe acesta;

F12/E16 drepturi şi taxe - drepturile şi taxele de import

şi/sau drepturile şi taxele de export;

F13/E18 drepturi şi taxe de export - drepturile vamale şi

orice alte drepturi, taxe sau impozite diverse

care sunt încasate la export ori cu ocazia

exportului de mărfuri, cu excepţia impozitelor al

căror cuantum este limitat la costul aproximativ

al serviciilor prestate sau încasate de vamă în

contul altei autorităţi naţionale;

F14/E20 drepturi şi taxe de import - drepturile vamale şi

orice alte drepturi, taxe sau impozite diverse

care sunt încasate la import ori cu ocazia

importului de mărfuri, cu excepţia impozitelor al

căror cuantum este limitat la costul aproximativ

al serviciilor prestate sau încasate de vamă în

contul altei autorităţi naţionale;

F15/E4 verificarea declaraţiei mărfurilor - operaţiunile

efectuate de vamă pentru a verifica dacă

declaraţia mărfurilor a fost corect făcută şi dacă

documentele justificative solicitate corespund

condiţiilor stabilite;

F16/E9 formalităţi vamale - ansamblul operaţiunilor

care trebuie efectuate de persoanele interesate

sau de vamă în conformitate cu prevederile

legislaţiei vamale;

F17/E26 garanţie - ceea ce asigură, în conformitate cu

cerinţele vămii, îndeplinirea unei obligaţii faţă

de vamă. Garanţia este "globală" atunci când

asigură îndeplinirea obligaţiilor care rezultă din

mai multe operaţiuni;

F18/E10 legislaţie vamală - ansamblul prevederilor

legale şi reglementărilor privind importul,

exportul, transportul sau stocarea mărfurilor pe

care vama trebuie să le aplice în mod expres şi

orice alte decizii interne emise de vamă în

virtutea drepturilor conferite de lege;

F19/E2 stabilirea drepturilor şi taxelor - determinarea

cuantumului drepturilor şi taxelor de încasat;

F20/E24 liber de vamă - acţiunea prin care vama

permite persoanelor interesate să dispună de

mărfurile care fac obiectul unei vămuiri;

F21/E22 omisiune - neluarea sau neîndeplinirea într-un

termen rezonabil a măsurilor cerute de

legislaţia vamală în legătură cu o problemă

adusă la cunoştinţa vămii în mod regulat;

F22/E23 persoană - atât o persoană fizică, cât şi o

persoană juridică, dacă în context nu se

prevede altfel;

F23/E1 recurs - acţiunea prin care o persoană direct

vizată se poate adresa unei autorităţi

competente în cazul în care se consideră

prejudiciată de o decizie sau de o omisiune a

vămii;

F24/E25 rambursare - restituirea, totală sau parţială, a

drepturilor şi taxelor achitate pentru mărfuri şi

remiterea, totală sau parţială, a drepturilor şi

taxelor în cazul în care acestea nu au fost

achitate;

F25/E12 teritoriu vamal - teritoriul pe care se aplică

legislaţia vamală a unei părţi contractante;

F26/E27 terţ - orice persoană care, acţionând în contul

altei persoane, tratează direct cu vama în

legătură cu importul, exportul, transportul sau

stocarea mărfurilor;

F27/E17 controlul mărfurilor - operaţiunea prin care

vama procedează la controlul fizic al mărfurilor

pentru a verifica dacă mărfurile corespund, din

punct de vedere al naturii, originii, stării,

cantităţii şi valorii, datelor înscrise în declaraţia

mărfurilor.

Capitolul 3

Formalităţi de vămuire şi alte formalităţi vamale

Birourile vamale competente

3.1. Standard

Administraţia vamală desemnează birourile vamale în care mărfurile pot fi prezentate sau vămuite. Aceasta determină competenţa şi localizarea acestor birouri vamale şi fixează zilele şi orele de deschidere, ţinând seama, în special, de cerinţele comerţului.

3.2. Standard

La cererea persoanei în cauză, din motive considerate valabile de către administraţia vamală, aceasta din urmă îşi îndeplineşte funcţiile care îi revin în temeiul unui regim sau al unei practici vamale, în afara orelor de deschidere fixate de administraţie ori în alt loc decât biroul vamal, în măsura resurselor disponibile. Eventualele taxe pe care le percepe administraţia vamală se limitează la costul aproximativ al serviciilor prestate.

3.3. Standard

În cazul în care birourile vamale sunt situate în acelaşi punct de trecere a unei frontiere comune, administraţiile vamale în cauză îşi armonizează orele de deschidere, precum şi competenţele acestor birouri.

3.4. Standard tranzitoriu

La punctele de trecere a frontierelor comune, administraţiile vamale în cauză efectuează, ori de câte ori este posibil, controale comune.

3.5. Standard tranzitoriu

În cazul în care administraţia vamală doreşte să stabilească un nou birou vamal sau să transforme un birou existent într-un punct de trecere comun, aceasta colaborează, ori de câte ori este posibil, cu administraţia vamală vecină, în vederea stabilirii unui birou vamal juxtapus care să permită facilitarea controalelor comune.

Declarantul

a) Persoanele care pot acţiona în calitate de declarant

3.6. Standard

Legislaţia naţională prevede condiţiile în care o persoană este autorizată să acţioneze în calitate de declarant.

3.7. Standard

Orice persoană care are dreptul să dispună de mărfuri poate acţiona în calitate de declarant.

b) Responsabilitatea declarantului

3.8. Standard

Declarantul are responsabilitatea faţă de administraţia vamală să furnizeze informaţii exacte în declaraţia de mărfuri şi de plată a drepturilor şi taxelor.

c) Drepturile declarantului

3.9. Standard

Înainte de depunerea declaraţiei de mărfuri şi în condiţiile stabilite de administraţia vamală, declarantul este autorizat

a) să examineze mărfurile; şi

b) să recolteze eşantioane.

3.10. Standard

Administraţia vamală nu cere ca eşantioanele a căror recoltare este autorizată sub controlul său să figureze într-o declaraţie de mărfuri distinctă, cu condiţia ca eşantioanele în cauză să fie indicate în declaraţia de mărfuri referitoare la lotul de mărfuri din care sunt originare.

Declaraţia de mărfuri

a) Formatul şi conţinutul declaraţiei de mărfuri

3.11. Standard

Conţinutul declaraţiei de mărfuri este stabilit de administraţia vamală. Declaraţiile de mărfuri redactate pe hârtie trebuie să fie conforme cu formatul-cadru al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În cazul unei proceduri de vămuire informatizate, formatul declaraţiei de mărfuri depuse pe cale electronică trebuie stabilit în conformitate cu standardele internaţionale care reglementează transmiterea electronică a datelor, în conformitate cu indicaţiile din recomandările Consiliului de cooperare vamală privind tehnologia informaţiei.

3.12. Standard

Administraţia vamală trebuie să îşi limiteze cerinţele, în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie furnizate în declaraţia de mărfuri, la informaţiile considerate indispensabile pentru a permite stabilirea şi perceperea drepturilor şi taxelor, întocmirea statisticilor şi aplicarea legislaţiei vamale.

3.13. Standard

Declarantul care, din motive considerate valabile de către administraţia vamală, nu dispune de toate informaţiile necesare pentru a întocmi o declaraţie de mărfuri este autorizat să depună o declaraţie de mărfuri provizorie sau incompletă, cu condiţia ca aceasta să conţină elementele considerate necesare de către administraţia vamală, iar declarantul să se angajeze să completeze declaraţia de mărfuri într-un termen stabilit.

3.14. Standard

Înregistrarea de către administraţia vamală a unei declaraţii de mărfuri provizorii sau incomplete nu determină aplicarea unui tratament tarifar diferit de cel care ar fi fost aplicat mărfurilor dacă s-ar fi depus direct o declaraţie de mărfuri completă şi exactă.

Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri nu se amână cu condiţia să se fi furnizat garanţia eventual solicitată pentru a asigura recuperarea drepturilor şi taxelor exigibile.

3.15. Standard

Administraţia vamală solicită depunerea declaraţiei de mărfuri în original şi numărul minim de exemplare suplimentare necesare.

b) Documentele justificative în sprijinul declaraţiei de mărfuri

3.16. Standard

În sprijinul declaraţiei de mărfuri, administraţia vamală solicită doar documentele indispensabile pentru a permite controlul operaţiunii şi pentru a se asigura că s-au respectat toate cerinţele referitoare la aplicarea legislaţiei vamale.

3.17. Standard

În cazul în care anumite documente justificative nu pot fi prezentate la depunerea declaraţiei de mărfuri din motive considerate valabile de către administraţia vamală, aceasta din urmă autorizează întocmirea documentelor vizate într-un termen stabilit.

3.18. Standard tranzitoriu

Administraţia vamală permite depunerea documentelor justificative pe cale electronică.

3.19. Standard

Administraţia vamală solicită o traducere a informaţiilor cuprinse în documentele justificative numai dacă acest lucru se dovedeşte a fi necesar pentru a permite procesarea declaraţiei de mărfuri.

Depunerea, înregistrarea şi examinarea declaraţiei de mărfuri

3.20. Standard

Administraţia vamală permite depunerea declaraţiei de mărfuri în toate birourile desemnate.

3.21. Standard tranzitoriu

Administraţia vamală permite depunerea declaraţiei de mărfuri pe cale electronică.

3.22. Standard

Declaraţia de mărfuri trebuie depusă în timpul programului stabilit de administraţia vamală.

3.23. Standard

Dacă legislaţia naţională prevede că declaraţia mărfurilor trebuie să fie depusă într-un anumit termen, termenul este stabilit astfel încât să permită declarantului să completeze declaraţia mărfurilor şi să obţină documentele justificative solicitate.

3.24. Standard

La cererea declarantului şi din motive considerate valabile de către administraţia vamală, aceasta din urmă prelungeşte termenul stabilit pentru depunerea declaraţiei de mărfuri.

3.25. Standard

Legislaţia naţională prevede condiţiile de depunere şi de înregistrare sau de examinare a declaraţiei de mărfuri şi a documentelor justificative înainte de sosirea mărfurilor.

3.26. Standard

În cazul în care administraţia vamală nu poate înregistra declaraţia de mărfuri, aceasta prezintă declarantului motivele refuzului.

3.27. Standard

Administraţia vamală permite declarantului să rectifice declaraţia de mărfuri care a fost depusă, cu condiţia ca, în momentul depunerii cererii, să nu fi început examinarea declaraţiei de mărfuri sau verificarea mărfurilor.

3.28. Standard tranzitoriu

Administraţia vamală permite declarantului să rectifice declaraţia de mărfuri dacă el solicită acest lucru după începerea examinării declaraţiei de mărfuri şi dacă administraţia vamală consideră că motivele invocate de declarant sunt valabile.

3.29. Standard tranzitoriu

Declarantul poate să îşi retragă declaraţia de mărfuri şi să solicite aplicarea unui alt regim vamal, cu condiţia ca cererea să fie depusă la administraţia vamală înainte de acordarea liberului de vamă, iar motivele invocate să fie considerate valabile de către administraţia vamală.

3.30. Standard

Examinarea declaraţiei de mărfuri se efectuează în momentul înregistrării sau în cel mai scurt timp după înregistrare.

3.31. Standard

Administraţia vamală îşi limitează operaţiunile de examinare a declaraţiei de mărfuri la cele pe care le consideră indispensabile pentru a asigura aplicarea legislaţiei vamale.

Proceduri speciale pentru persoanele autorizate

3.32. Standard tranzitoriu

În cazul persoanelor autorizate care îndeplinesc anumite criterii stabilite de administraţia vamală, datorită, în special, faptului că au antecedente satisfăcătoare în domeniul vamal şi utilizează un sistem eficient de gestiune a registrelor lor comerciale, administraţia vamală prevede

- acordarea liberului de vamă pentru mărfuri pe baza unui număr minim de informaţii necesare pentru a identifica mărfurile şi a permite întocmirea ulterioară a declaraţiei definitive de bunuri;

- vămuirea mărfurilor la sediul declarantului sau în orice alt loc autorizat de administraţia vamală;

şi, în plus, în măsura posibilităţilor, alte proceduri speciale precum

- depunerea unei singure declaraţii de mărfuri pentru toate importurile sau exporturile efectuate într-o perioadă determinată, în cazul în care aceste operaţiuni sunt realizate în mod frecvent de aceeaşi persoană;

- posibilitatea pentru persoanele autorizate de a stabili ele însele drepturile şi taxele folosind propriile registre comerciale, consultate, după caz, de către administraţia vamală pentru a se asigura de conformitatea cu celelalte cerinţe vamale;

- depunerea declaraţiei de mărfuri prin intermediul unei menţiuni în registrele persoanei autorizate, care se completează ulterior cu o declaraţie de mărfuri suplimentară.

Controlul mărfurilor

a) Termenul pentru verificarea mărfurilor

3.33. Standard

În cazul în care administraţia vamală decide să supună mărfurile declarate unei verificări, aceasta are loc în cel mai scurt timp după înregistrarea declaraţiei de mărfuri.

3.34. Standard

La planificarea verificărilor mărfurilor se acordă prioritate verificării animalelor vii şi mărfurilor perisabile şi a altor mărfuri al căror caracter urgent este acceptat de administraţia vamală.

3.35. Standard tranzitoriu

În cazul în care mărfurile trebuie supuse unui control efectuat de către alte autorităţi competente în acelaşi timp cu o verificare prevăzută de administraţia vamală, aceasta din urmă ia măsurile necesare pentru o efectuare coordonată şi, dacă este posibil, simultană a controalelor.

b) Prezenţa declarantului la verificarea mărfurilor

3.36. Standard

Administraţia vamală ia în considerare cererile declarantului care doreşte să fie prezent sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor. Aceste cereri se acceptă, în afara cazurilor excepţionale.

3.37. Standard

În cazul în care administraţia vamală consideră necesar, aceasta solicită declarantului să asiste la verificarea mărfurilor sau să trimită un reprezentant, pentru a furniza administraţiei vamale asistenţa necesară pentru a facilita această verificare.

c) Recoltarea de eşantioane de către administraţia vamală

3.38. Standard

Recoltarea de eşantioane se limitează la cazurile în care administraţia vamală consideră că această operaţiune este necesară pentru a stabili descrierea tarifară sau valoarea mărfurilor declarate ori pentru a asigura aplicarea altor dispoziţii ale legislaţiei naţionale. Cantităţile din mărfuri care se recoltează în calitate de eşantioane trebuie reduse la minimum.

Erori

3.39. Standard

Administraţia vamală nu aplică penalizări mari în caz de erori dacă se constată, în beneficiul său, că aceste erori au fost comise de bună credinţă, fără intenţie de fraudă sau neglijenţă gravă. Dacă se consideră necesar pentru evitarea oricărei recidive, administraţia vamală poate aplica o penalizare care nu va fi totuşi prea mare în raport cu scopul urmărit.

Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri

3.40. Standard

Liberul de vamă se acordă pentru mărfurile declarate de îndată ce administraţia vamală a finalizat verificarea sau a luat decizia de a nu le supune unei verificări, cu condiţia

- să nu se fi constatat vreo infracţiune;

- să fi fost prezentate licenţa de import ori de export sau celelalte documente necesare;

- să fi fost prezentate toate autorizaţiile referitoare la regimul în cauză; şi

- să fi fost plătite toate drepturile şi taxele sau să fi fost luate în considerare toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea lor.

3.41. Standard

În cazul în care administraţia vamală s-a asigurat că toate formalităţile de vămuire vor fi îndeplinite ulterior de către declarant, aceasta acordă liber de vamă, cu condiţia ca declarantul să prezinte un document comercial sau administrativ acceptabil pentru administraţia vamală şi care să conţină principalele date referitoare la lotul vizat, precum şi o garanţie, dacă este cazul, pentru a asigura recuperarea drepturilor şi taxelor exigibile.

3.42. Standard

În cazul în care administraţia vamală decide că mărfurile necesită o analiză a eşantioanelor în laborator, o documentare tehnică detaliată sau avizul experţilor, aceasta acordă liber de vamă pentru mărfuri înainte să cunoască rezultatele acestei verificări, cu condiţia să fi fost depusă garanţia cerută în caz de necesitate, după ce s-a asigurat că mărfurile nu fac obiectul vreunei interdicţii sau restricţii.

3.43. Standard

Dacă s-a constatat o infracţiune, administraţia vamală acordă liberul de vamă fără să aştepte rezolvarea acţiunii administrative sau judiciare, cu condiţia ca mărfurile să nu fie pasibile de confiscare ori susceptibile să fie prezentate ca probe materiale într-o fază ulterioară a procedurii, iar declarantul achită toate drepturile şi taxele şi furnizează o garanţie pentru a asigura recuperarea tuturor drepturilor şi taxelor suplimentare exigibile, precum şi a oricărei penalităţi de care ar putea fi pasibil.

Abandonarea sau distrugerea mărfurilor

3.44. Standard

În cazul în care mărfurile nu au obţinut încă liberul de vamă pentru introducerea pe piaţă sau au fost plasate sub un alt regim vamal şi nu s-a constatat nicio infracţiune, persoana în cauză este scutită de plată drepturilor şi taxelor sau trebuie să poată obţine rambursarea lor

- în cazul în care, la cererea sa şi în conformitate cu decizia administraţiei vamale, aceste mărfuri au fost abandonate în favoarea bugetului statului sau distruse ori tratate astfel încât să îşi piardă orice valoare comercială, sub controlul administraţiei vamale. Orice cheltuieli determinate de aceste operaţiuni trebuie suportate de persoana în cauză;

- în cazul în care aceste mărfuri sunt distruse sau pierdute iremediabil ca urmare a unui accident ori a unui caz de forţă majoră, cu condiţia ca această distrugere sau această pierdere să fie constatată în beneficiul administraţiei vamale;

- în cazul în care o parte din mărfuri lipseşte din motive care ţin de natura lor, cu condiţia ca această lipsă să fie constatată în beneficiul administraţiei vamale.

Deşeurile şi resturile care rezultă, după caz, din distrugere se supun, în caz de introducere pe piaţă sau export, drepturilor şi taxelor care li s-ar aplica acestor deşeuri şi resturi dacă ar fi importate sau exportate în această stare.

3.45. Standard tranzitoriu

În cazul în care administraţia vamală recurge la vânzarea mărfurilor care nu au fost declarate în termenul stabilit sau pentru care nu s-a putut acorda liberul de vamă, fără să se fi constatat vreo infracţiune, veniturile din vânzare se rambursează, după deducerea tuturor drepturilor şi taxelor aplicabile, precum şi a tuturor cheltuielilor şi costurilor generate, persoanelor în drept sau, dacă acest lucru nu este posibil, se păstrează la dispoziţia acestora pe o perioadă determinată.

Capitolul 4

Drepturi şi taxe

A. Stabilirea, încasarea şi plata drepturilor şi taxelor

4.1. Standard

Legislaţia naţională defineşte condiţiile în care sunt exigibile drepturile şi taxele.

4.2. Standard

Termenul acordat pentru stabilirea drepturilor şi taxelor exigibile este precizat în legislaţia naţională. Stabilirea se efectuează în cel mai scurt timp după depunerea declaraţiei de mărfuri sau din momentul în care drepturile şi taxele devin exigibile.

4.3. Standard

Elementele care servesc drept bază pentru stabilirea drepturilor şi taxelor şi condiţiile în care trebuie determinate acestea sunt prevăzute în legislaţia naţională.

4.4. Standard

Valoarea drepturilor şi taxelor este prevăzută în publicaţiile oficiale.

4.5. Standard

Legislaţia naţională prevede momentul care trebuie luat în considerare pentru determinarea sumei drepturilor şi taxelor.

4.6. Standard

Legislaţia naţională desemnează modalităţile de plată care pot fi utilizate pentru plata drepturilor şi taxelor.

4.7. Standard

Legislaţia naţională precizează persoana sau persoanele care răspunde/răspund de plată drepturilor şi taxelor.

4.8. Standard

Legislaţia naţională determină data scadenţei, precum şi locul unde trebuie efectuată plata.

4.9. Standard

În cazul în care legislaţia naţională precizează că data scadenţei poate fi fixată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, această dată trebuie stabilită la cel puţin 10 zile după acordarea liberului de vamă. Nu se percepe nicio dobândă pentru perioada scursă între data acordării liberului de vamă şi data scadenţei.

4.10. Standard

Legislaţia naţională stabileşte termenul în care administraţia vamală poate continua recuperarea drepturilor şi taxelor care nu au fost plătite la data scadenţei.

4.11. Standard

Legislaţia naţională stabileşte rata dobânzii pentru întârziere şi condiţiile în care se aplică aceasta în cazul în care drepturile şi taxele nu au fost plătite la data scadenţei.

4.12. Standard

În cazul în care drepturile şi taxele au fost plătite, iniţiatorului plăţii i se eliberează o chitanţă care constituie dovada plăţii, cu excepţia cazului în care plata este dovedită în alt mod.

4.13. Standard tranzitoriu

Legislaţia naţională stabileşte o valoare minimă sau o sumă minimă a drepturilor şi taxelor ori ambele, sub care nu se percepe niciun drept sau taxă.

4.14. Standard

În cazul în care administraţia vamală constată că erorile comise la întocmirea declaraţiei de mărfuri sau la stabilirea drepturilor şi taxelor vor determina ori au determinat perceperea sau recuperarea unei sume de drepturi şi taxe mai mică decât cea care este exigibilă legal, aceasta rectifică erorile şi iniţiază recuperarea sumei neplătite. Cu toate acestea, în cazul în care suma vizată este mai mică decât suma minimă prevăzută de legislaţia naţională, administraţia vamală nu întreprinde nicio acţiune pentru perceperea sau recuperarea acesteia.

B. Amânarea plăţii drepturilor şi taxelor

4.15. Standard

În cazul în care legislaţia naţională prevede amânarea plăţii drepturilor şi taxelor, aceasta precizează condiţiile în care este acordată o asemenea facilitate.

4.16. Standard

Amânarea plăţii este acordată, în măsura posibilului, fără calcularea unor dobânzi.

4.17. Standard

Termenul acordat pentru plata amânată a drepturilor şi taxelor este de cel puţin 14 zile.

C. Rambursarea drepturilor şi taxelor

4.18. Standard

Rambursarea se efectuează în cazul în care se constată că plata excedentară a drepturilor şi taxelor rezultă dintr-o eroare comisă la stabilirea valorii drepturilor şi taxelor.

4.19. Standard

Rambursarea se efectuează pentru mărfurile importate ori exportate în cazul cărora se constată, în momentul importului sau exportului, că au prezentat defecte ori au fost, din orice alt motiv, neconforme cu caracteristicile prevăzute şi care se returnează furnizorului sau unei alte persoane desemnate de furnizor, cu condiţia ca

- mărfurile să fie reexportate într-un termen rezonabil, fără să fi făcut obiectul vreunei prelucrări sau reparaţii şi fără să fi fost utilizate în ţara de import;

- mărfurile să fie reimportate într-un termen rezonabil, fără să fi făcut obiectul vreunei prelucrări sau reparaţii şi fără să fi fost utilizate în ţara în care au fost exportate.

Cu toate acestea, utilizarea mărfurilor nu interzice rambursarea atunci când aceasta a fost indispensabilă pentru constatarea defectelor mărfurilor sau a altui motiv pentru reexportarea ori reimportarea lor.

În loc să fie reexportate sau reimportate, mărfurile pot fi abandonate, în conformitate cu decizia administraţiei vamale, în favoarea bugetului statului ori distruse sau tratate astfel încât să îşi piardă orice valoare comercială sub controlul administraţiei vamale. Abandonul sau distrugerea în cauză nu trebuie să genereze cheltuieli pentru bugetul statului.

4.20. Standard tranzitoriu

În cazul în care administraţia vamală permite ca mărfurile care au fost iniţial declarate pentru un regim vamal cu plata drepturilor şi taxelor să fie plasate sub un alt regim vamal, rambursarea se efectuează pentru drepturile şi taxele care depăşesc suma datorată în cadrul noului regim.

4.21. Standard

Decizia privind cererea de rambursare se ia şi se notifică în scris persoanei în cauză în cel mai scurt termen, iar rambursarea sumei excedentare se face de îndată ce elementele cererii au fost verificate.

4.22. Standard

În cazul în care administraţia vamală constată că suma excedentară rezultă dintr-o eroare comisă de către administraţia vamală la stabilirea valorii drepturilor şi taxelor, rambursarea se efectuează în mod prioritar.

4.23. Standard

În cazul în care se stabilesc termene după care nu se mai acceptă cereri de rambursare, aceste termene trebuie să fie suficient de extinse pentru a ţine seama de circumstanţele speciale pentru diferite cazuri în care se poate acorda rambursarea drepturilor şi taxelor.

4.24. Standard

Rambursarea nu se acordă în cazul în care suma în cauză este mai mică decât suma minimă stabilită de legislaţia naţională.

Capitolul 5

Garanţia

5.1. Standard

Legislaţia naţională prevede cazurile în care se solicită o garanţie şi determină modul în care trebuie constituită această garanţie.

5.2. Standard

Administraţia vamală determină valoarea garanţiei.

5.3. Standard

Orice persoană care are obligaţia de a constitui o garanţie trebuie să poată alege una dintre formele de garanţie propuse, cu condiţia ca aceasta să fie acceptată de administraţia vamală.

5.4. Standard

În cazul în care legislaţia naţională permite acest lucru, administraţia vamală nu solicită constituirea unei garanţii dacă este convinsă de faptul că persoana în cauză îşi va respecta toate obligaţiile pe care le are faţă de ea.

5.5. Standard

În cazul în care se solicită constituirea unei garanţii pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg dintr-un regim vamal, administraţia vamală acceptă o garanţie globală, în special din partea oricărui declarant care declară cu regularitate mărfuri în diferite birouri de pe teritoriul vamal.

5.6. Standard

În cazul în care se solicită constituirea unei garanţii, suma acestei garanţii este cea mai mică cu putinţă şi, în ceea ce priveşte plata drepturilor şi taxelor, nu depăşeşte suma eventual exigibilă.

5.7. Standard

În cazul în care s-a constituit o garanţie, eliberarea acesteia se efectuează în cel mai scurt timp posibil după ce administraţia vamală a estimat că obligaţiile care au impus constituirea garanţiei au fost îndeplinite în mod corespunzător.

Capitolul 6

Controlul vamal

6.1. Standard

Toate mărfurile, inclusiv mijloacele de transport, care se introduc pe teritoriul vamal sau părăsesc acest teritoriu sunt supuse controlului vamal, indiferent dacă sunt pasibile ori nu de plată unor drepturi şi taxe.

6.2. Standard

Controalele vamale se limitează la un minimum necesar pentru a asigura aplicarea legislaţiei vamale.

6.3. Standard

Pentru aplicarea controalelor vamale, administraţia vamală recurge la managementul riscurilor.

6.4. Standard

Administraţia vamală recurge la analiza riscurilor pentru a desemna persoanele şi mărfurile care trebuie examinate, inclusiv mijloacele de transport, precum şi amploarea acestei verificări.

6.5. Standard

Administraţia vamală adoptă, în sprijinul managementului riscurilor, o strategie care constă în evaluarea gradului de aplicare a legislaţiei.

6.6. Standard

Sistemele de control vamal includ controalele prin audit.

6.7. Standard

Administraţia vamală caută să coopereze cu alte administraţii vamale şi să încheie acorduri de asistenţă administrativă reciprocă pentru a ameliora controalele vamale.

6.8. Standard

Administraţia vamală caută să coopereze cu mediile comerciale şi să încheie memorandumuri de înţelegere pentru a ameliora controalele vamale.

6.9. Standard tranzitoriu

Administraţia vamală apelează, în măsura posibilităţilor, la tehnologia informaţiei şi la comerţul electronic pentru a ameliora controalele vamale.

6.10. Standard

Administraţia vamală evaluează sistemele comerciale ale întreprinderilor care au incidenţă asupra operaţiunilor vamale pentru a se asigura că sistemele vizate sunt conforme cu cerinţele vamale.

Capitolul 7

Aplicarea tehnologiei informaţiei

7.1. Standard

Administraţia vamală utilizează tehnologia informaţiei în sprijinul operaţiunilor vamale dacă aceasta este eficientă şi rentabilă atât pentru administraţia vamală, cât şi pentru sectorul comerţului. Administraţia vamală stabileşte condiţiile de aplicare a acesteia.

7.2. Standard

În cazul în care administraţia vamală adoptă sisteme informatizate, aceasta utilizează standardele relevante în acest sens, acceptate la nivel internaţional.

7.3. Standard

Tehnologia informaţiei se adoptă în colaborare cu toate părţile vizate direct, în măsura în care este posibil.

7.4. Standard

Toate actele legislative naţionale noi sau revizuite prevăd

- metode de comerţ electronic ca soluţie alternativă la documentele care trebuie întocmite pe hârtie;

- metode de autentificare electronică, precum şi metode de autentificare pe hârtie;

- dreptul administraţiei vamale de a deţine informaţii pentru nevoile sale proprii şi, după caz, de a face schimb de astfel de informaţii cu alte administraţii vamale şi cu orice altă parte autorizată în condiţiile prevăzute de lege, prin intermediul tehnicilor de comerţ electronic.

Capitolul 8

Relaţiile între administraţia vamală şi terţi

8.1. Standard

Persoanele în cauză au posibilitatea să comunice cu administraţia vamală, fie direct, fie prin intermediul unui terţ desemnat să acţioneze în numele lor.

8.2. Standard

Legislaţia naţională precizează condiţiile în care o persoană poate acţiona în numele unei alte persoane în relaţiile acesteia cu administraţia vamală şi prevede, în special, responsabilităţile terţilor faţă de administraţia vamală în ceea ce priveşte plata drepturilor şi taxelor şi eventualele nereguli.

8.3. Standard

Operaţiunile vamale pe care persoana în cauză decide să le efectueze în nume propriu nu fac obiectul unui tratament mai puţin favorabil şi nu sunt supuse unor condiţii mai riguroase decât operaţiunile care sunt efectuate de un terţ în numele persoanei în cauză.

8.4. Standard

Orice persoană desemnată în calitate de terţ are aceleaşi drepturi, în ceea ce priveşte operaţiunile de efectuat cu administraţia vamală, ca şi persoana care a desemnat-o.

8.5. Standard

Administraţia vamală prevede participarea terţilor la consultările oficiale pe care le are cu sectorul comerţului.

8.6. Standard

Administraţia vamală precizează circumstanţele în care nu este dispusă să trateze cu un terţ.

8.7. Standard

Administraţia vamală notifică în scris terţilor orice decizie de a nu trata cu aceştia.

Capitolul 9

Informaţiile şi deciziile comunicate de administraţia vamală

A. Informaţii de interes general

9.1. Standard

Administraţia vamală procedează astfel încât orice persoană interesată să poată obţine fără dificultate orice informaţie utilă de interes general privind legislaţia vamală.

9.2. Standard

În cazul în care informaţiile deja difuzate trebuie modificate din cauza unor modificări aduse legislaţiei vamale sau dispoziţiilor ori cerinţelor administrative, administraţia vamală aduce noile informaţii la cunoştinţa publicului într-un termen rezonabil înainte de intrarea lor în vigoare pentru ca persoanele interesate să poată ţine seama de acestea, cu excepţia cazului în care publicarea lor anticipată nu este permisă.

9.3. Standard

Administraţia vamală utilizează tehnologia informaţiei pentru a ameliora comunicarea informaţiilor.

B. Informaţii specifice

9.4. Standard

La cererea persoanei în cauză, administraţia vamală furnizează, în modul cel mai rapid şi mai exact posibil, informaţii cu privire la aspecte speciale aduse în atenţie de persoana în cauză care se referă la legislaţia vamală.

9.5. Standard

Administraţia vamală furnizează nu numai informaţii solicitate în mod expres, ci şi orice altă informaţie relevantă pe care o consideră utilă pentru a fi adusă la cunoştinţa persoanei interesate.

9.6. Standard

În cazul în care administraţia vamală furnizează informaţii, aceasta are grijă să nu divulge niciun element al informaţiei cu caracter privat sau confidenţial care să afecteze administraţia vamală ori persoane terţe, cu excepţia cazului în care o astfel de divulgare este solicitată sau permisă de legislaţia naţională.

9.7. Standard

În cazul în care administraţia vamală nu este în măsură să furnizeze informaţii gratuit, remuneraţia cerută se limitează la costul aproximativ al serviciilor prestate.

C. Decizii

9.8. Standard

La cererea scrisă a persoanei interesate, administraţia vamală îşi comunică decizia în scris, în termenele stabilite de legislaţia naţională. În cazul în care această decizie este defavorabilă persoanei interesate, aceasta este informată cu privire la motivele deciziei şi posibilităţile de înaintare a unui recurs.

9.9. Standard

Administraţia vamală comunică deciziile obligatorii la cererea persoanelor interesate, cu condiţia să dispună de toate informaţiile pe care le consideră necesare.

Capitolul 10

Recursul în domeniul vamal

A. Dreptul la recurs

10.1. Standard

Legislaţia naţională prevede un drept la recurs în domeniul vamal.

10.2. Standard

Orice persoană vizată direct de o decizie sau o omisiune a administraţiei vamale are dreptul la recurs.

10.3. Standard

Persoana interesată direct de o decizie sau o omisiune a administraţiei vamale este informată, după ce a înaintat o cerere în acest sens către administraţia vamală, cu privire la motivele care au stat la baza deciziei sau a omisiunii, în termenele stabilite de legislaţia naţională. Aceasta poate decide să înainteze sau nu recurs în acel moment.

10.4. Standard

Legislaţia naţională prevede dreptul de a înainta primul recurs la administraţia vamală.

10.5. Standard

În cazul în care recursul înaintat la administraţia vamală este respins, solicitantul are dreptul de a înainta un nou recurs în faţa unei autorităţi independente de administraţia vamală.

10.6. Standard

În ultimă instanţă, solicitantul are dreptul la recurs în faţa unei instanţe judecătoreşti.

B. Forma şi motivele recursului

10.7. Standard

Recursul se înaintează în scris; acesta este motivat.

10.8. Standard

Se stabileşte un termen de recurs împotriva unei decizii a administraţiei vamale, iar acest termen trebuie să fie suficient pentru a permite solicitantului să analizeze decizia contestată şi să pregătească recursul.

10.9. Standard

În cazul în care se înaintează un recurs la administraţia vamală, aceasta nu solicită prezentarea, din oficiu, a unor eventuale probe în momentul înaintării recursului, ci acordă în acest scop, după caz, un termen rezonabil.

C. Examinarea recursului

10.10. Standard

Administraţia vamală se pronunţă cu privire la recurs şi îşi notifică decizia solicitantului, în scris, în cel mai scurt timp posibil.

10.11. Standard

În cazul în care un recurs adresat administraţiei vamale este respins, aceasta din urmă notifică solicitantului, în scris, şi motivele care au stat la baza deciziei sale şi îl informează cu privire la dreptul său de a înainta eventual un nou recurs în faţa unei autorităţi administrative sau independente, precizându-i, după caz, termenul înainte de expirarea căruia trebuie înaintat un nou recurs.

10.12. Standard

În cazul în care se acceptă recursul, administraţia vamală se conformează deciziei sale sau hotărârii autorităţilor independente ori judecătoreşti în cel mai scurt timp posibil, cu excepţia cazului în care ea însăşi înaintează un recurs împotriva hotărârii respective.

-------

Anexele la convenţie se înlocuiesc cu anexa generală din apendicele II şi cu anexele specifice din apendicele III*) la prezentul protocol.

----------

Notă *) Decizia privind aderarea la anexele specifice revizuite, cuprinse în apendicele III la prezentul protocol, va interveni ulterior, conform Deciziei Consiliului Uniunii Europene din 17 martie 2003 privind aderarea Comunităţii Europene la Protocolul de modificare a Convenţiei internaţionale pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale (Convenţia Kyoto).

Fiecare parte contractantă se angajează să promoveze simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale şi, în acest scop, să se conformeze, în condiţiile prevăzute de prezenta convenţie, standardelor, standardelor tranzitorii şi practicilor recomandate care fac obiectul anexelor la prezenta convenţie. Cu toate acestea, fiecare parte contractantă poate acorda facilităţi mai mari decât cele prevăzute în convenţie, iar fiecărei părţi contractante i se recomandă să acorde astfel de facilităţi în cea mai mare măsură posibilă.

(1) Orice parte contractantă la convenţie îşi poate exprima consimţământul de a fi parte la prezentul protocol, inclusiv la apendicele I şi II

a) semnându-l fără rezerva ratificării;

b) depunând un instrument de ratificare după semnarea protocolului sub rezerva ratificării; sau

c) aderând la protocol.

(2) Prezentul protocol este deschis până la 30 iunie 2000 pentru semnarea de către părţile contractante la convenţie, la sediul Consiliului din Bruxelles. După această dată, prezentul protocol va fi deschis pentru aderare.

(3) Prezentul protocol, inclusiv apendicele I şi II, intră în vigoare la 3 luni de la data la care 40 de părţi contractante au semnat protocolul, fără rezerva ratificării, sau au depus instrumentele de ratificare ori de aderare.

(4) După ce 40 de părţi contractante şi-au exprimat consimţământul de a fi parte la prezentul protocol, în conformitate cu alin. (1), o parte contractantă la convenţie acceptă modificările aduse convenţiei numai devenind parte la prezentul protocol. Prezentul protocol intră în vigoare pentru partea contractantă vizată la 3 luni după ce l-a semnat fără rezerva ratificării sau după ce a depus un instrument de ratificare ori de aderare.

Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere aplicării legislaţiei naţionale în ceea ce priveşte interdicţiile sau restricţiile privind mărfurile supuse unui control vamal.

În momentul în care îşi exprimă consimţământul de a fi parte la prezentul protocol, o parte contractantă la convenţie poate accepta una/unul sau mai multe dintre anexele specifice ori dintre capitolele acestora prevăzute în apendicele III, informând secretarul general al Consiliului cu privire la această acceptare, precum şi cu privire la practicile recomandate faţă de care a emis rezerve.

(1) Convenţia conţine un cuprins, o anexă generală şi anexe specifice.

(2) Anexa generală şi fiecare anexă specifică la prezenta convenţie sunt formate din capitole care constituie o subdiviziune a anexei şi conţin

a) definiţii; şi

b) standarde, dintre care unele, cuprinse în anexa generală, sunt tranzitorii.

(3) Fiecare anexă specifică conţine, de asemenea, practici recomandate.

(4) Fiecare anexă este însoţită de directive ale căror texte nu sunt obligatorii pentru părţile contractante.

După intrarea în vigoare a prezentului protocol, secretarul general al Consiliului nu acceptă niciun instrument de ratificare sau de aderare la convenţie.

În sensul prezentei convenţii, anexele specifice şi capitolele acestora în vigoare pentru o parte contractantă se consideră ca făcând parte integrantă din convenţie şi, în ceea ce priveşte partea contractantă vizată, orice trimitere la convenţie se consideră ca făcând trimitere, de asemenea, la aceste anexe şi capitole.

În cadrul relaţiilor dintre părţile la prezentul protocol, prezentul protocol şi apendicele sale se substituie convenţiei.

(1) Se instituie un comitet de gestionare pentru a examina punerea în aplicare a prezentei convenţii şi a studia orice măsură care are scopul de a asigura o interpretare şi o aplicare uniformă a acesteia, precum şi orice modificare propusă.

(2) Părţile contractante sunt membre ale Comitetului de gestionare.

(3) Administraţia competentă a oricărei entităţi care, în sensul art. 8, îndeplineşte condiţiile necesare pentru a deveni parte contractantă la prezenta convenţie sau a oricărui membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului poate asista la şedinţele Comitetului de gestionare în calitate de observator. Statutul şi drepturile acestor observatori sunt definite printr-o decizie a Consiliului. Drepturile menţionate anterior nu se pot exercita înainte de intrarea în vigoare a deciziei.

(4) Comitetul de gestionare poate invita reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale să asiste la şedinţele Comitetului de gestionare în calitate de observatori.

(5) Comitetul de gestionare

a) recomandă părţilor contractante

(i) modificările care trebuie aduse corpului prezentei convenţii;

(ii) modificările care trebuie aduse anexei generale, anexelor specifice şi capitolelor acestora, adăugarea unor capitole noi la anexa generală; şi

(iii) adăugarea de noi anexe specifice şi de noi capitole la anexele specifice;

b) poate decide să modifice practicile recomandate sau să includă noi practici recomandate în anexele specifice ori în capitolele acestora, în conformitate cu art. 16;

c) planifică punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei convenţii în conformitate cu art. 13 alin. (4);

d) efectuează revizuiri şi actualizări ale directivelor;

e) ia în considerare orice altă problemă care este supusă atenţiei sale în legătură cu prezenta convenţie;

f) informează comitetul tehnic permanent şi Consiliul cu privire la deciziile sale.

(6) Administraţiile competente ale părţilor contractante comunică secretarului general al Consiliului propunerile menţionate la alin. (5) lit. a), b), c) sau d) şi motivele care le justifică, precum şi cererile de înscriere a punctelor pe ordinea de zi a şedinţelor Comitetului de gestionare. Secretarul general al Consiliului aduce propunerile de modificări la cunoştinţa administraţiilor competente ale părţilor contractante şi a observatorilor menţionaţi la alin. (2), (3) şi (4).

(7) Comitetul de gestionare se reuneşte cel puţin o dată pe an. Comitetul îşi alege anual preşedintele şi vicepreşedintele. Secretarul general al Consiliului distribuie invitaţia şi proiectul de ordine de zi administraţiilor competente ale părţilor contractante şi observatorilor menţionaţi la alin. (2), (3) şi (4) cu cel puţin 6 săptămâni înainte de şedinţa Comitetului de gestionare.

(8) În cazul în care o decizie nu se poate lua prin consens, problemele înaintate Comitetului de gestionare se supun votului părţilor contractante prezente. Propunerile făcute în conformitate cu alin. (5) lit. a), b) sau c) din prezentul articol se aprobă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate. Comitetul de gestionare decide asupra tuturor celorlalte probleme cu majoritatea voturilor exprimate.

(9) În cazul aplicării art. 8 alin. (5) din prezenta convenţie, uniunile vamale sau economice care sunt părţi contractante dispun, în caz de vot, doar de un număr de voturi egal cu numărul total de voturi care pot fi acordate membrilor acestora care sunt părţi contractante.

(10) Comitetul de gestionare adoptă un raport înainte de închiderea şedinţei. Acest raport se transmite Consiliului, precum şi părţilor contractante şi observatorilor menţionaţi la alin. (2), (3) şi (4).

(11) În absenţa dispoziţiilor specifice la prezentul articol, se aplică regulamentul de procedură al Consiliului, cu excepţia cazului în care Comitetul de gestionare decide altfel.

Secretarul general al Consiliului este depozitarul prezentului protocol şi îşi asumă responsabilităţile prevăzute în art. 19 din apendicele I la prezentul protocol.

În sensul votului din cadrul Comitetului de gestionare, se votează separat pe fiecare anexă specifică şi fiecare capitol al unei anexe specifice.

a) Fiecare parte contractantă are competenţa de a vota cu privire la aspecte legate de interpretarea, aplicarea şi modificarea cuprinsului şi anexei generale ale convenţiei.

b) În ceea ce priveşte problemele referitoare la o anexă specifică sau la un capitol al unei anexe specifice deja în vigoare, au competenţa de a vota numai părţile contractante care au acceptat anexa în cauză sau capitolul în cauză.

c) Fiecare parte contractantă are competenţa de a vota cu privire la proiecte de noi anexe specifice sau de noi capitole ale unei anexe specifice.

Prezentul protocol va fi deschis pentru semnare de către părţile contractante la convenţie, la sediul Consiliului din Bruxelles, de la 26 iunie 1999.

(1) Orice membru al Consiliului sau orice membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite ori al instituţiilor sale specializate poate deveni parte contractantă la prezenta convenţie

a) semnând-o, fără rezerva ratificării;

b) depunând un instrument de ratificare după semnarea sub rezerva ratificării; sau

c) aderând la aceasta.

(2) Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare de către membrii menţionaţi la alin. (1) până la 30 iunie 1974 la sediul Consiliului, la Bruxelles. După această dată, ea va fi deschisă pentru aderarea acestor membri.

(3) Fiecare parte contractantă precizează, în momentul semnării sau ratificării prezentei convenţii ori al aderării la aceasta, anexa sau anexele specifice ori capitolele acestora pe care le acceptă. Fiecare parte contractantă poate notifica ulterior depozitarul cu privire la acceptarea uneia sau mai multor alte anexe specifice ori capitole ale acestora.

(4) Părţile contractante care acceptă o nouă anexă specifică sau un nou capitol al unei anexe specifice notifică acest fapt depozitarului, în conformitate cu alin. (3) din prezentul articol.

(5) a) Orice uniune vamală sau economică poate deveni, în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), (2) şi (3) din prezentul articol, parte contractantă la prezenta convenţie. Aceasta informează depozitarul cu privire la competenţa sa în raport cu domeniile vizate de prezenta convenţie. Ea informează, de asemenea, depozitarul cu privire la orice modificare semnificativă adusă sferei sale de competenţă.

b) Uniunile vamale sau economice părţi contractante la prezenta convenţie exercită, pentru problemele ce ţin de competenţa lor, în nume propriu, drepturile şi se achită de responsabilităţile pe care le conferă prezenta convenţie membrilor acestor uniuni care sunt părţi contractante la prezenta convenţie. În asemenea cazuri, membrii acestor uniuni nu au competenţa de a exercita individual aceste drepturi, inclusiv dreptul la vot.

În conformitate cu art. 102 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, prezentul protocol şi apendicele sale vor fi înregistrate la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea secretarului general al Consiliului.

APENDICELE I

la protocol

CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ

pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale

(modificată)

PREAMBUL

Părţile contractante la prezenta convenţie, întocmită sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamală,

depunând eforturi pentru a elimina diferenţele dintre regimurile şi practicile vamale ale părţilor contractante, care pot obstrucţiona comerţul internaţional şi alte schimburi internaţionale,

dorind să aducă o contribuţie eficientă la dezvoltarea comerţului şi a acestor schimburi prin simplificarea şi armonizarea regimurilor şi a practicilor vamale şi prin favorizarea cooperării internaţionale,

constatând că avantajele semnificative determinate de facilitarea comerţului internaţional pot fi obţinute fără a aduce atingere standardelor care reglementează în mod normal controlul vamal,

recunoscând faptul că simplificarea şi armonizarea se pot realiza în special prin aplicarea principiilor expuse în continuare

- punerea în aplicare a unor programe în vederea modernizării constante a regimurilor şi practicilor vamale şi a ameliorării eficienţei şi randamentului acestora;

- aplicarea regimurilor şi practicilor vamale în mod previzibil, coerent şi transparent;

- punerea la dispoziţia părţilor interesate a tuturor informaţiilor necesare privind actele cu putere de lege, normele administrative, regimurile şi practicile vamale;

- adoptarea tehnicilor moderne, cum ar fi sistemele de management al riscurilor şi controalele prin audit, precum şi utilizarea pe scară cât mai largă a tehnologiei informaţiei;

- cooperarea, dacă este cazul, cu celelalte autorităţi naţionale, cu alte autorităţi vamale şi cu mediile comerciale;

- punerea în aplicare a standardelor internaţionale relevante;

- deschiderea, pentru părţile vătămate, a unor căi de recurs administrative şi judiciare uşor accesibile,

convinse de faptul că un instrument internaţional care reia obiectivele şi principiile de mai sus, pe care părţile contractante se angajează să le pună în aplicare, poate determina un grad înalt de simplificare şi de armonizare a regimurilor şi practicilor vamale, ceea ce constituie unul dintre scopurile principale ale Consiliului de Cooperare Vamală, aducând astfel o contribuţie majoră la facilitarea comerţului internaţional,

convin după cum urmează

(1) Orice parte contractantă care ratifică prezenta convenţie sau aderă la aceasta este angajată prin modificările aduse prezentei convenţii, inclusiv la anexa generală, intrate în vigoare la data depunerii instrumentului său de ratificare ori de aderare.

(2) Orice parte contractantă care acceptă o anexă specifică sau un capitol al acesteia este angajată prin modificările aduse standardelor prevăzute în anexa specifică vizată ori în capitolul vizat, intrate în vigoare la data la care partea contractantă notifică acceptarea depozitarului. Orice parte contractantă care acceptă o anexă specifică ori un capitol din aceasta este angajată de modificările aduse practicilor recomandate prevăzute în anexa specifică ori capitolul în cauză, care au intrat în vigoare la data la care partea contractantă notifică acceptarea depozitarului, cu excepţia cazului în care aceasta formulează rezerve, în conformitate cu art. 12, cu privire la una sau mai multe dintre practicile recomandate.

(1) Orice parte contractantă poate, în momentul semnării fără rezerva ratificării, al ratificării sau al aderării ori ulterior, să notifice depozitarului că prezenta convenţie se extinde asupra tuturor sau asupra anumitor teritorii ale căror relaţii internaţionale se află în răspunderea sa. Această notificare intră în vigoare la 3 luni de la data primirii de către depozitar. Cu toate acestea, convenţia nu se poate aplica teritoriilor desemnate în notificare înainte să fi intrat în vigoare pentru partea contractantă în cauză.

(2) Orice parte contractantă care a notificat, în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol, faptul că prezenta convenţie se extinde asupra unui teritoriu ale cărui relaţii internaţionale se află în responsabilitatea sa poate notifica depozitarului, în condiţiile prevăzute la art. 19, că teritoriul în cauză va înceta să aplice convenţia.

În sensul aplicării prezentei convenţii, uniunile vamale şi economice care sunt părţi contractante notifică secretarului general al Consiliului teritoriile care intră în componenţa uniunii vamale sau economice, iar aceste teritorii trebuie considerate ca fiind un singur teritoriu.

(1) Anexa generală angajează fiecare parte contractantă.

(2) O parte contractantă poate accepta una sau mai multe anexe specifice ori doar unul sau mai multe capitole dintr-o anexă specifică. O parte contractantă care acceptă o anexă specifică ori unul sau mai multe capitole din aceasta se angajează să respecte toate standardele cuprinse în anexa ori în capitolele menţionate. O parte contractantă care acceptă o anexă specifică ori unul sau mai multe capitole din aceasta se angajează să respecte toate practicile recomandate cuprinse în anexa ori capitolul sau capitolele menţionate, cu excepţia cazului în care partea contractantă notifică depozitarului, în momentul acceptării ori ulterior, practica sau practicile recomandate pentru care formulează rezerve, indicând diferenţele care există între dispoziţiile din legislaţia naţională şi cele prevăzute în practica ori practicile recomandate în cauză. Orice parte contractantă care a formulat rezerve poate să le retragă în orice moment, total sau parţial, prin notificarea depozitarului, indicând data la care rezervele au fost retrase.

(3) Fiecare parte contractantă care este angajată în temeiul unei anexe specifice sau al unuia ori mai multor capitole din aceasta examinează posibilitatea de a renunţa la rezervele formulate cu privire la practicile recomandate, în conformitate cu alin. (2), şi notifică secretarului general al Consiliului rezultatele acestei examinări la sfârşitul fiecărei perioade de 3 ani începând cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru partea contractantă vizată, precizând care sunt dispoziţiile din legislaţia naţională care se opun, în opinia sa, retragerii rezervelor formulate.

(1) Fiecare parte contractantă pune în aplicare standardele din anexa generală, precum şi anexele specifice sau capitolele din acestea pe care le-a acceptat, în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a acestor anexe ori capitole pentru acea parte contractantă.

(2) Fiecare parte contractantă pune în aplicare standardele tranzitorii din anexa generală în termen de 60 de luni de la intrarea în vigoare a anexei generale pentru acea parte contractantă.

(3) Fiecare parte contractantă pune în aplicare practicile recomandate din anexele specifice sau din capitolele acestora pe care le-a acceptat, în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a anexelor specifice ori a capitolelor pentru acea parte contractantă, cu excepţia cazului în care s-au emis rezerve cu privire la una sau mai multe dintre aceste practici recomandate.

(4) a) În cazul în care perioada prevăzută la alin. (1) sau (2) din prezentul articol s-ar putea dovedi, în practică, insuficientă pentru o parte contractantă care doreşte să pună în aplicare dispoziţiile anexei generale, partea contractantă în cauză poate, înainte de sfârşitul perioadei menţionate la alin. (1) sau (2) din prezentul articol, să solicite Comitetului de gestionare prelungirea acestei perioade. În momentul depunerii cererii sale, partea contractantă indică dispoziţia sau dispoziţiile din anexa generală pentru care se solicită prelungirea termenului, precizând motivele acestei cereri.

b) În cazuri excepţionale, Comitetul de gestionare poate decide să acorde prelungirea solicitată. Orice decizie a Comitetului de gestionare de a acorda prelungirea va conţine o descriere a circumstanţelor excepţionale care au motivat decizia sa, iar acest termen nu va depăşi în niciun caz un an. La expirarea termenului acordat, partea contractantă informează depozitarul cu privire la intrarea în vigoare a dispoziţiilor pentru care s-a acordat prelungirea.

(1) Orice litigiu între două sau mai multe părţi contractante în ceea ce priveşte interpretarea ori aplicarea prezentei convenţii se soluţionează, în măsura în care este posibil, pe calea negocierii directe între părţile vizate.

(2) Orice litigiu care nu se soluţionează pe calea negocierilor directe este înaintat de către părţile contractante în cauză Comitetului de gestionare care îl examinează şi formulează recomandări în vederea soluţionării litigiului.

(3) Părţile contractante în cauză pot conveni în prealabil să accepte recomandările Comitetului de gestionare şi să le considere ca fiind obligatorii.

(1) Textul oricărei modificări recomandate părţilor contractante de către Comitetul de gestionare în conformitate cu art. 6 alin. (5) lit. a) pct. (i) şi (îi) este comunicat de către secretarul general al Consiliului tuturor părţilor contractante şi membrilor Consiliului care nu sunt părţi contractante.

(2) Modificările aduse cuprinsului convenţiei intră în vigoare pentru toate părţile contractante la 12 luni de la depunerea instrumentelor de acceptare de către părţile contractante prezente la şedinţa Comitetului de gestionare în cadrul căreia s-au recomandat modificările, cu condiţia ca niciuna dintre părţile contractante să nu fi formulat obiecţii în termen de 12 luni de la data comunicării acestor modificări.

(3) Orice modificare recomandată în anexa generală, în anexele specifice şi în capitolele acestora se consideră ca fiind acceptată la 6 luni de la data comunicării recomandării de modificare părţilor contractante, cu excepţia cazului în care

a) s-a formulat o obiecţie de către o parte contractantă sau, în cazul unei anexe specifice ori al unui capitol, de către o parte contractantă care este angajată în temeiul anexei specifice ori al capitolului în cauză; sau

b) o parte contractantă informează secretarul general al Consiliului că, deşi are intenţia să accepte modificarea recomandată, condiţiile necesare acestei acceptări nu sunt încă îndeplinite.

(4) Atât timp cât o parte contractantă care a adresat comunicarea prevăzută la alin. (3) lit. b) din prezentul articol nu şi-a notificat acceptarea secretarului general al Consiliului, aceasta poate, în termen de 18 luni de la expirarea termenului de 6 luni prevăzut la alin. (3), să prezinte o obiecţie la modificarea recomandată.

(5) În cazul în care se notifică o obiecţie la modificarea recomandată în condiţiile prevăzute la alin. (3) lit. a) sau alin. (4) din prezentul articol, se consideră că modificarea nu a fost acceptată şi că nu este aplicabilă.

(6) În cazul în care o parte contractantă a adresat o comunicare în sensul alin. (3) lit. b) din prezentul articol, se consideră că modificarea a fost acceptată la cea mai apropiată dintre următoarele date

a) data la care toate părţile contractante care au adresat o astfel de comunicare au notificat secretarului general al Consiliului acceptarea modificării recomandate, această dată fiind, cu toate acestea, amânată până la expirarea termenului de 6 luni menţionat la alin. (3), dacă toate acceptările au fost notificate anterior acestei expirări;

b) data expirării termenului de 18 luni menţionat la alin. (4) din prezentul articol.

(7) Orice modificare considerată acceptată, privind anexa generală sau anexele specifice şi capitolele acestora, intră în vigoare la 6 luni de la data la care s-a considerat acceptată ori, dacă modificarea recomandată are un termen de intrare în vigoare diferit, la expirarea acestui termen, după data la care a fost considerată acceptată.

(8) Secretarul general al Consiliului notifică părţilor contractante la prezenta convenţie, cât mai curând posibil, orice obiecţie la modificarea recomandată, formulată în conformitate cu alin. (3) lit. a) din prezentul articol, precum şi orice comunicare adresată în conformitate cu alin. (3) lit. b). El comunică ulterior părţilor contractante dacă partea sau părţile contractante care au adresat o astfel de comunicare ridică obiecţii faţă de modificarea recomandată ori dacă o acceptă.

(1) Indiferent de procedura de modificare prevăzută la art. 15, Comitetul de gestionare poate, în conformitate cu art. 6, să decidă modificarea oricărei practici recomandate dintr-o anexă specifică sau dintr-un capitol al acesteia ori introducerea de noi practici recomandate. Secretarul general al Consiliului invită fiecare parte contractantă să ia parte la deliberările Comitetului de gestionare. Secretarul general al Consiliului comunică textul oricărei modificări sau al oricărei practici noi recomandate, adoptat în acest fel, părţilor contractante şi membrilor Consiliului care nu sunt părţi contractante la prezenta convenţie.

(2) Orice modificare sau adăugare de noi practici recomandate care a făcut obiectul unei decizii în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol intră în vigoare la 6 luni de la efectuarea comunicării de către secretarul general al Consiliului. Se consideră că fiecare parte contractantă care este angajată în temeiul unei anexe specifice sau al unui capitol al unei anexe specifice care face obiectul acestor modificări ori adăugări de noi practici recomandate a acceptat modificările sau noile practici recomandate, cu excepţia cazului în care formulează rezerve în condiţiile prevăzute la art. 12 din prezenta convenţie.

(1) Prezenta convenţie se încheie pe o durată nelimitată. Cu toate acestea, orice parte contractantă poate să o denunţe în orice moment după data intrării în vigoare prevăzută la art. 18 din prezenta convenţie.

(2) Denunţarea se notifică printr-un instrument scris depus la depozitar.

(3) Denunţarea intră în vigoare la 6 luni de la primirea de către depozitar a instrumentului de denunţare.

(4) Dispoziţiile alin. (2) şi (3) din prezentul articol se aplică, de asemenea, în ceea ce priveşte anexele specifice sau capitolele acestora, cu privire la care orice parte contractantă îşi poate retrage acceptarea în orice moment după data intrării lor în vigoare.

(5) Se va considera că orice parte contractantă care îşi retrage acceptarea faţă de anexa generală denunţă convenţia. În acest caz, dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică în egală măsură.

(1) Prezenta convenţie intră în vigoare la 3 luni de la data la care cele 5 entităţi menţionate la art. 8 alin. (1) şi (5) au semnat prezenta convenţie fără rezerva ratificării sau şi-au depus instrumentul de ratificare ori de aderare.

(2) Prezenta convenţie intră în vigoare pentru orice parte contractantă la 3 luni după ce aceasta a devenit parte contractantă în conformitate cu dispoziţiile art. 8.

(3) Anexele specifice la prezenta convenţie sau capitolele lor intră în vigoare la 3 luni după ce au fost acceptate de către cele 5 părţi contractante.

(4) După intrarea în vigoare a unei anexe specifice sau a unui capitol al acesteia în conformitate cu alin. (3) din prezentul articol, anexa specifică ori capitolul în cauză intră în vigoare pentru orice parte contractantă la 3 luni de la notificarea acceptării de către partea contractantă. Cu toate acestea, anexele specifice sau capitolele nu intră în vigoare pentru o parte contractantă decât dacă însăşi convenţia intră în vigoare pentru partea contractantă în cauză.

(1) Prezenta convenţie, toate semnăturile sub sau fără rezerva ratificării şi toate instrumentele de ratificare ori de aderare se depun la secretarul general al Consiliului.

(2) Depozitarul

a) primeşte textele originale ale prezentei convenţii şi asigură păstrarea lor;

b) face copii certificate pentru conformitate ale textelor originale ale prezentei convenţii şi le transmite părţilor contractante, membrilor Consiliului care nu sunt părţi contractante şi secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite;

c) primeşte toate semnăturile sub sau fără rezerva ratificării, ratificările ori aderările la prezenta convenţie, primeşte şi asigură păstrarea tuturor instrumentelor, notificărilor şi comunicărilor referitoare la prezenta convenţie;

d) examinează dacă semnătura sau orice instrument, notificare ori comunicare referitoare la prezenta convenţie este formulată în mod corespunzător şi, după caz, aduce problema în atenţia părţii contractante în cauză;

e) notifică părţilor contractante, membrilor Consiliului care nu sunt părţi contractante şi secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite

- semnăturile, ratificările, aderările şi acceptările anexelor şi capitolelor menţionate la art. 8 din prezenta convenţie;

- noile capitole din anexa generală şi noile anexe specifice sau noile capitole ale acestora pe care Comitetul de gestionare decide să le recomande în vederea includerii în prezenta convenţie;

- data la care prezenta convenţie, anexa generală şi fiecare anexă specifică sau capitol al acesteia intră în vigoare în conformitate cu art. 18 din prezenta convenţie;

- notificările primite în conformitate cu art. 8, 10, 11, 12 şi 13;

- retragerea acceptării anexelor/capitolelor de către părţile contractante;

- denunţările primite în conformitate cu art. 17; şi

- modificările acceptate în conformitate cu art. 15, precum şi data intrării lor în vigoare.

(3) În cazul în care apare o divergenţă între o parte contractantă şi depozitar în ceea ce priveşte îndeplinirea funcţiilor acestuia din urmă, depozitarul sau partea contractantă în cauză trebuie să aducă problema în atenţia celorlalte părţi contractante şi a semnatarilor ori, după caz, a Comitetului de gestionare sau Consiliului.

În conformitate cu art. 102 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea secretarului general al Consiliului.

Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi, am semnat prezenta convenţie.

Încheiată la Kyoto la 18 mai 1973, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, ce va fi depus pe lângă secretarul general al Consiliului, care va trimite copii certificate conforme ale acestuia tuturor entităţilor vizate la art. 8 alin. (1) al prezentei convenţii.

de modificare a Convenţiei internaţionale pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, adoptat la Bruxelles la 26 iunie 1999

Părţile contractante la Convenţia internaţională pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, adoptată la Kyoto la 18 mai 1973 şi intrată în vigoare la 25 septembrie 1974, denumită în continuare convenţia, încheiată sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamală, denumit în continuare Consiliul,

având în vedere faptul că, în vederea atingerii obiectivelor care vizează

- eliminarea diferenţelor dintre regimurile vamale şi practicile vamale ale părţilor contractante care pot împiedica comerţul internaţional şi alte schimburi internaţionale;

- să răspundă nevoilor comerţului internaţional şi ale controlului vamal în ceea ce priveşte facilitarea, simplificarea şi armonizarea regimurilor şi a practicilor vamale;

- să asigure stabilirea unor standarde adecvate în domeniul controlului vamal; şi

- să permită administraţiei vamale să facă faţă schimbărilor majore care au intervenit în domeniul comerţului şi în cadrul metodelor şi tehnicilor administrative,

convenţia trebuie modificată,

având în vedere faptul că, de asemenea, convenţia modificată

- trebuie să garanteze că principiile fundamentale care reglementează această simplificare şi armonizare au un caracter obligatoriu pentru părţile contractante la convenţie;

- trebuie să permită administraţiei vamale să instituie proceduri eficiente, susţinute de metode de control adecvate şi eficiente; şi

- va permite atingerea unui nivel înalt de simplificare şi de armonizare a regimurilor şi practicilor vamale, ceea ce constituie un obiectiv esenţial al Consiliului, aducând astfel o contribuţie majoră la facilitarea comerţului internaţional,

convin după cum urmează

Capitolul I

Definiţii

Capitolul II

Sfera de aplicare şi structura

Sfera de aplicare a convenţiei

Structura convenţiei

Capitolul III

Administrarea convenţiei

Comitetul de gestionare

Capitolul IV

Partea contractantă

Ratificarea convenţiei

Aplicarea convenţiei

Acceptarea dispoziţiilor şi formularea rezervelor

Punerea în aplicare a dispoziţiilor

Soluţionarea litigiilor

Modificări la convenţie

Durata aderării

Capitolul V

Dispoziţii finale

Intrarea în vigoare a convenţiei

Depozitarul convenţiei

Înregistrarea şi textele autentice

Apendice II

la protocol