DECIZIE nr. 1.309 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Băiuţ Niculescu în Dosarul nr. 781/240/2009 al Judecătoriei Haţeg.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 781/240/2009, Judecătoria Haţeg a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Băiuţ Niculescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. h), precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 15 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece sunt în contradicţie cu art. 18^1 din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracţiuni silvice.

Judecătoria Haţeg lasă soluţia la aprecierea Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conţinut: "Art. 120. - Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.001 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, şi Deciziei nr. 312 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Codul silvic, statuând că articolul 18^1 din Codul penal, invocat în susţinerea criticilor formulate, se referă la fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ţine de domeniul dreptului substanţial, legiuitorul având în vedere situaţia în care gradul de pericol social concret al unei fapte penale este mai mic faţă de pericolul social generic al infracţiunii tip incriminată de legiuitor.

Însă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una din trăsăturile infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constituţional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca bun de interes public. Iată de ce nu se poate susţine că prin art. 120 din Legea nr. 46/2008 se încalcă dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul, ca unica autoritate legislativă a ţării, fiind singurul în drept să decidă cu privire la incriminarea faptelor ce aduc atingere fondului forestier naţional, tocmai pentru a recunoaşte, între altele, oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

Cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare.

De asemenea, nu este înfrânt nici dreptul consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile legale criticate nu conţin norme de procedură, ci de drept substanţial, iar, pe de altă parte, şi în cazul infracţiunilor silvice accesul la justiţie este asigurat prin respectarea tuturor regulilor şi garanţiilor procedurale referitoare la un proces echitabil.

De asemenea, nu este înfrânt nici art. 53 din Constituţie, deoarece, în absenţa afectării în vreun fel a drepturilor sau a libertăţilor fundamentale, nu poate fi primită critica potrivit căreia acestea din urmă suferă vreo restrângere.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Băiuţ Niculescu în Dosarul nr. 781/240/2009 al Judecătoriei Haţeg.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

----