DECIZIE nr. 237 din 17 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedură civilă

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Popescu-Spirtaru Andrei Ion împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 18 martie 1997.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 iunie 1997, în prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 30 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popescu-Spirtaru Andrei Ion.

Prin Decizia nr. 51 din 18 martie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, s-a reţinut ca aceasta este lipsită de obiect, ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997.

Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 18 martie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Popescu-Spirtaru Andrei Ion, pentru următoarele motive: art. 330 din Codul de procedură civilă încalcă art. 21 şi art. 41 din Constituţie, dar nu în mod direct, ci prin omisiune, în sensul că textul prevede posibilitatea declarării recursului în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate "în afară limitelor atribuţiilor instanţelor judecătoreşti", dar nu da o definiţie a acestui concept; cat priveşte art. 330^1 din Codul de procedură civilă, motivarea din decizia atacată este inexactă, întrucât modificarea acestui text prin Legea nr. 17/1997 operează ex nunc, iar nu şi asupra recursurilor în anulare declarate înaintea modificării.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Nici una dintre autorităţile menţionate nu a comunicat puncte de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele

Primul motiv de recurs, prin care se susţine ca art. 330 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 şi ale art. 41 din Constituţie prin omisiune, în sensul că textul nu defineşte înţelesul conceptului de limite ale atribuţiilor puterii judecătoreşti, este neîntemeiat şi urmează a fi respins.

Decizia nr. 51 din 18 martie 1997 se întemeiază pe decizii anterioare, obligatorii, ale Curţii Constituţionale - nr. 73 din 4 iunie 1996 şi nr. 96 din 24 septembrie 1996 - în care constituţionalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă a fost pe larg analizata, alături de alte texte constituţionale, şi prin prisma dispoziţiilor art. 21 şi art. 41 din Constituţie. Critica formulată în recurs, şi anume ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece nu definesc conceptul de "limite ale atribuţiilor puterii judecătoreşti", nu poate fi reţinută. Controlul de constituţionalitate nu poate privi omisiuni, deoarece, dintr-un legislator negativ, care este de natura rolului şi funcţiei Curţii Constituţionale în asigurarea supremaţiei Constituţiei, aceasta s-ar transforma în legislator pozitiv, ceea ce este de natura rolului şi funcţiei exclusive ale Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu poate fi respinsă ca lipsită de obiect, datorită modificării textului, nu poate fi reţinut.

Asa cum în mod corect s-a arătat şi în decizia recurată, Curtea a fost investită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în redactarea potrivit căreia recursul în anulare putea fi declarat oricând. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate în sensul introducerii termenului de 6 luni înăuntrul căruia procurorul general poate declara recurs în anulare.

Potrivit practicii Curţii, inclusiv Deciziei Plenului nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocarii excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, dacă textul atacat a fost între timp modificat, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepţia de neconstituţionalitate.

În speta, noua redactare a textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă înlătura prevederile ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost investită conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel ca aceasta a rămas fără obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Popescu-Spirtaru Andrei Ion împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 18 martie 1997.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 17 iunie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

------------------