DECIZIE nr. 1.005 din 8 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" din Galaţi în Dosarul nr. 1.240/121/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Decizia civilă nr. 908/R din 12 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.240/121/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" din Galaţi cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora lipsa menţiunilor din decizia de sancţionare constituie motiv de nulitate absolută a acestui act, sunt neconstituţionale. Astfel, consideră că sancţiunea prevăzută nu poate fi nulitatea absolută, ci, eventual, nulitatea relativă, deoarece contractul individual de muncă este de natură convenţională. În consecinţă, prin modalitatea de reglementare, legiuitorul a creat un regim discriminatoriu, excesiv şi ambiguu împotriva angajatorului.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, consideră că sancţiunea expresă a nulităţii absolute pentru nerespectarea tuturor condiţiilor de formă în cazul emiterii deciziei de sancţionare se datorează relaţiilor specifice de dreptul muncii, angajatorul având o poziţie superioară în raport cu angajatul său prin pârghiile pe care acesta le are la îndemână, respectiv posibilitatea angajatorului de a aplica sancţiuni împotriva salariatului său. Tocmai datorită acestor relaţii specifice s-a instituit un regim strict, ce îl responsabilizează pe angajator şi protejează, în cele din urmă, ambele părţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: "(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată."

Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului prin raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat prevederile de lege criticate prin prisma aceloraşi critici şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză. În acest sens este şi Decizia nr. 1.675 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate, pentru motivele acolo arătate, criticile de neconstituţionalitate aduse textelor de lege care fac obiectul prezentei cauze.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" din Galaţi în Dosarul nr. 1.240/121/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

--------