DECIZIE nr. 990 din 8 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 427/36/2009.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că prin Legea nr. 330/2009 a fost acordat sporul pentru solicitare neuropsihică avut în vedere în formularea criticilor de neconstituţionalitate, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 6 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 427/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care abrogă dispoziţiile Legii nr. 50/1996, este neconstituţional, întrucât afectează un drept consacrat de această lege, respectiv sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică. Acest drept, care intră în noţiunea de "bun" în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Pressos Compania Naviera S.A. şi alţii contra Belgiei - 1995 şi Ouzounis şi alţii contra Greciei - 2002), a fost prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi a fost abrogat ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000. Prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, s-a stabilit însă că acest drept a supravieţuit şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000. Prin urmare, se aduce atingere prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, fără a fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 53 din aceeaşi Lege fundamentală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, considerând că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, arată că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate expres prin art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000. Prin urmare, dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 nu prezintă nicio relevanţă în cauză. Oricum, arată că în prezent Legea nr. 330/2009 a acordat sporul la care face referire autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, dispoziţii potrivit cărora "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă

a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;

b) dispoziţiile privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cuprinse în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale magistraţilor-asistenţi şi ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările şi completările ulterioare;

c) orice alte dispoziţii contrare."

Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, referitoare la proprietatea privată şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 prin prisma faptului că au ca efect abrogarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, care consacra dreptul magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate la sporul pentru risc şi solicitare neuropsihică, considerând că astfel se aduce atingere dreptului de proprietate privată.

Faţă de acestea, Curtea reţine că în prezent art. 4 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, acordă sporul avut în vedere de autorul excepţiei, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 427/36/2009.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

-------