DECIZIE nr. 738 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 din Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 din Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice, excepţie ridicată de Tănase Joiţa în Dosarul nr. 7.810/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 27 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.810/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 din Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice, excepţie ridicată de Tănase Joiţa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 15, 16 şi 21 din Constituţie, fără a motiva în ce constă această contradicţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia este neîntemeiată, arătând că, deşi autorul nu şi-a motivat critica de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale nu încalcă principiile neretroactivităţii legii civile, al egalităţii în drepturi a cetăţenilor sau al accesului liber la justiţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 60 din Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15, 16 şi 21, referitoare la neretroactivitatea legii civile, egalitatea în drepturi a cetăţenilor, respectiv accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, precum şi argumentele invocate de autorul acesteia, Curtea constată că, pe lângă faptul că pretinsa neconstituţionalitate este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor art. 60 din Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 de către instanţa judecătorească, autorul excepţiei se limitează în a enumera textele constituţionale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală.

Prin urmare, excepţia nu este motivată, nefiind respectate dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". În mod constant, jurisprudenţa instanţei constituţionale a stabilit că sesizările de neconstituţionalitate adresate Curţii fără a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptăţite să o sesizeze întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituţional.

Mai mult, analizând actele dosarului, Curtea apreciază că autorul excepţiei a urmărit tergiversarea soluţionării cauzei de fond, acesta exercitându-şi dreptul procesual de a invoca excepţia de neconstituţionalitate exclusiv în scop dilatoriu.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 din Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice, excepţie ridicată de Tănase Joiţa în Dosarul nr. 7.810/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

-------