DECIZIE nr. 407 din 13 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bueno Panduri" - S.A în Dosarul nr. 1797.01/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 30 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1797.01/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bueno Panduri" - S.A.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie, deoarece pot da naştere la interpretări diferite asupra sancţiunii perimării în cazul măsurii popririi.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform căruia "Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie".

Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele

Prevederile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 936 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 1 februarie 2007, a reţinut că aceste prevederi de lege constituie o excepţie de la regula generală stabilită în materia executării silite de art. 387 din acelaşi cod, potrivit căruia, "în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunică debitorului o somaţie [...]".

Această excepţie a fost reglementată de legiuitor în temeiul competenţei sale instituite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", fără a aduce însă atingere prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

Curtea a constatat că raţiunea acestei excepţii o constituie instituirea unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului pentru anumite cazuri în care este posibilă tergiversarea executării obligaţiilor ce le incumbă debitorilor.

În ceea ce priveşte încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, Curtea a reţinut că, împotriva executării silite, indiferent că aceasta urmează emiterii unei somaţii sau se face fără somaţie, debitorul are deschisă calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă. Cu acest prilej poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.

Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bueno Panduri" - S.A. în Dosarul nr. 1797.01/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

-----------