DECIZIE nr. 474 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 alin. 2 din Codul penal

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Florina Morar (fostă Hargatu, fostă Jurj) în Dosarul nr. 3.256/176/2008 al Judecătoriei Alba Iulia.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a transmis Curţii o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător ales.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecării cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 6 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.256/176/2008, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 alin. 2 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Florina Morar (fostă Hargatu, fostă Jurj) cu ocazia soluţionării unei cauze penale referitoare la săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, prevăzută de art. 307 alin. 2 din Codul penal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 307 alin. 2 din Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la viaţa intimă, familială şi privată şi la protecţia copiilor şi a tinerilor, întrucât impun realizarea dreptului copilului de a avea legături personale cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat într-o manieră contrară voinţei minorului şi care impietează asupra vieţii familiei refăcute în urma divorţului, prin recăsătorirea părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul.

Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 307 alin. 2 din Codul penal sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 307 alin. 2 din Codul penal, având următorul cuprins: "Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 49 alin. (1) privitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor art. 26 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) din Constituţie. Din cuprinsul art. 307 alin. 2 din Codul penal reiese că scopul urmărit de legiuitor este de a incrimina nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului şi de a asigura apărarea eficientă a drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor". Astfel fiind, incriminarea prin textul de lege criticat a faptei persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent, reprezintă concretizarea obligaţiei autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, constituind totodată o componentă a regimului special de protecţie şi de asistenţă a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Florina Morar (fostă Hargatu, fostă Jurj) în Dosarul nr. 3.256/176/2008 al Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

-------------