DECIZIE nr. 158 din 3 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă

Ioan Muraru - preşedinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Popa Ileana şi Holban Clementina împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997*)

----------

Notă *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 iunie 1997.

După încheierea dezbaterilor şi amânarea pronunţării pentru data de 3 iunie 1997, la dosar a fost depusa o telegrama din partea recurentei Popa Ileana, prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui avocat. Aceasta solicitare este reluată şi prin cererea depusa în dosar la data de 2 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 3 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popa Ileana şi Holban Clementina.

Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

Împotriva Deciziei nr. 20 din 30 ianuarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Popa Ileana şi Holban Clementina, pentru următoarele motive: dreptul procurorului general de a declara oricând recurs în anulare încalcă principiul securităţii actului juridic, creează o inegalitate evidenta între părţile procesului civil, pe de o parte, şi procuratura, pe de altă parte, iar expresia "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" este elastica şi poate duce la interpretări abuzive; respingerea ca vadit nefondata a excepţiei de neconstituţionalitate invocată, deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea practicii Curţii în materie, nu corespunde realităţii, întrucât prin Hotărârea Guvernului nr. 11/1997 art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost modificat; în speta, recursul în anulare a fost declarat împotriva unei sentinţe judecătoreşti definitive din anul 1993.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari, apreciază ca excepţia este nefondata.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, întrucât asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunţat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii erga omnes şi au putere numai pentru viitor.

Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele

Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi, respins, deoarece prin motivele invocate sunt dezvoltate argumente în susţinerea neconstitutionalitatii art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Or, prin Încheierea de sesizare din 3 decembrie 1996, pronunţată de Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă în Dosarul nr. 798/1996, Curtea Constituţională a fost investită cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, Curtea, în mod concret, în speta, s-a pronunţat cu privire la aceste dispoziţii constituţionale. Rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă este ridicată pentru prima data în recurs şi deci urmează a fi respinsă.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".

Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa ei. Soluţia contrară nu poate fi primită şi pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţă şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanţa însăşi este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţională. Dacă aceste reguli se referă la condiţiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţionează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.

Admiterea posibilităţii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de către acela care, nesocotind legea, ar pune instanţa în situaţia de a se pronunţa în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.

În sensul celor arătate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.

Susţinerea recurentelor, potrivit căreia, în speta, este atacată cu recurs în anulare o sentinta judecătorească rămasă definitivă din anul 1993, nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională statuează doar asupra problemelor de drept. În consecinţa, în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii s-a statuat ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale părţilor este de competenţa exclusiva a instanţelor de judecată.

Cat priveşte cererile de acordare a unui nou termen de judecată pentru lipsa de apărare, formulate de recurenta Popa Ileana, aratam ca acestea nu au fost luate în considerare, deoarece au fost depuse la dosar după încheierea dezbaterilor.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Popa Ileana şi Holban Clementina împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din 3 iunie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof.univ.dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

----------