DECIZIE nr. 209 din 4 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de partea Cabinetul de avocatură Rusu Istrate în Dosarul nr. 2.718/208/2009 al Judecătoriei Caransebeş.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.718/208/2009, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinetul de avocatură Rusu Istrate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine art. 16, art. 44 şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În esenţă, autorul excepţiei susţine că textul criticat "acordă judecătorului posibilitatea de a dispune în mod arbitrar suspendarea executării silite, fără a se prevedea necesitatea existenţei unor criterii de apreciere a temeiniciei şi legalităţii dispunerii suspendării executării".

Judecătoria Caransebeş arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de exemplu, prin Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Decizia nr. 208 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 25 martie 2008, şi Decizia nr. 160 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 9 iulie 2002.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi art. 135 referitoare la economia României.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 16, art. 24 şi art. 44 din Constituţie. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.408 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 13 februarie 2009, Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.319 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009, Curtea a respins excepţiile ridicate şi a constatat că aceste dispoziţii de lege sunt constituţionale.

Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, precum şi considerentele pe care aceasta s-a întemeiat îşi menţin valabilitatea şi în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de partea Cabinetul de avocatură Rusu Istrate în Dosarul nr. 2.718/208/2009 al Judecătoriei Caransebeş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

__________