LEGEA nr. 145 din 24 iulie 1997

(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei.

(2) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, precum şi a dreptului alegerii libere de către asiguraţi a medicului, a unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate.

(3) Pot funcţiona şi alte forme de asigurări de sănătate care acoperă riscuri individuale, în diferite situaţii speciale. Se pot organiza şi societăţi private de asigurări de sănătate. Aceste asigurări nu sunt obligatorii.

(1) Constituirea fondurilor de asigurări sociale de sănătate se face din contribuţia asiguraţilor, din contribuţia persoanelor fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse.

(2) Administrarea fondului de asigurări sociale de sănătate se face prin Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi prin casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti.

(1) Asiguraţii şi membrii lor de familie au dreptul la servicii medicale, în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii.

(2) Asiguraţii au obligaţia sa participe la acţiunile profilactice organizate de casele de asigurări de sănătate şi să respecte tratamentele medicale prescrise.

(1) Sunt supuse în mod obligatoriu asigurării, potrivit prezentei legi, următoarele categorii de persoane

a) cetăţenii români cu domiciliul în ţara;

b) cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România.

(2) Asiguraţii vor plati o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate.

Calitatea de asigurat se dovedeşte cu carnetul de asigurări sociale pentru sănătate.

Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuţiei

a) copiii şi ţinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din munca;

b) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din munca sau se afla în grija familiei;

c) soţul, sotia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;

d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate şi constituite în prizonieri, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, precum şi persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.

Asigurarea de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane

a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;

b) cetăţenii străini care se afla temporar în ţara.

(1) Calitatea de asigurat a salariaţilor se dobândeşte din ziua încheierii contractului individual de muncă al salariatului şi se păstrează pe toată durata acestuia. Obligaţia virarii contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine celui care angajează persoane salariate.

(2) Persoanele care nu sunt salariate dobândesc calitatea de asigurat din ziua în care s-a achitat contribuţia şi o păstrează în condiţiile legii.

Are calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, persoana aflată în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia

a) satisface serviciul militar în termen;

b) se afla în concediu medical, în concediu pentru sarcina şi lauzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 6 ani;

c) executa o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

d) face parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social.

(1) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea cetateniei şi/sau a dreptului de reşedinţa în ţara.

(2) În cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate fondurilor de asigurări sociale de sănătate, Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, prin organismele sale, va proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului asigurărilor sociale de sănătate şi a majorărilor de întârziere.

(1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare.

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru elaborat de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi de Colegiul Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătăţii, aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile prezentei legi.

(3) Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale, cu privire la

a) lista serviciilor medicale, a medicamentelor şi a altor servicii pentru asiguraţi;

b) parametrii calităţii şi ai eficientei serviciilor;

c) criteriile şi modul de plată a serviciilor medicale;

d) nivelul costurilor, modul de decontare şi actele necesare în acest scop;

e) asistenţa medicală primara;

f) internarea şi externarea bolnavilor;

g) necesitatea şi durata spitalizarii;

h) asigurarea tratamentului spitalicesc cu măsuri de îngrijire sau de recuperare;

i) condiţiile generale de acordare, de către spital, a tratamentului ambulatoriu;

j) prescrierea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor de mers şi de autoservire;

k) condiţiile şi plata serviciilor de tehnica dentara;

l) informarea corespunzătoare a bolnavilor.

(1) Asiguraţii au dreptul la îngrijire medicală, în caz de boala sau de accident, din prima zi de imbolnavire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta lege.

(2) Îngrijirea medicală acordată asiguraţilor se realizează prin servicii medicale, după cum urmează

a) servicii de asistenţa medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;

b) servicii medicale ambulatorii;

c) servicii medicale spitaliceşti;

d) servicii de asistenţa stomatologica;

e) servicii medicale de urgenta;

f) servicii medicale complementare pentru reabilitare;

g) asistenţa medicală pre-, intra- şi postnatala;

h) îngrijiri medicale la domiciliu;

i) medicamente, materiale sanitare, proteze şi orteze.

Insotitorii copiilor bolnavi în vârsta de până la 3 ani beneficiază de plată serviciilor hoteliere din partea casei de asigurări de sănătate, dacă, potrivit criteriilor stabilite de comun acord de către aceasta şi de Colegiul Medicilor din România, medicul considera necesară prezenta lor pentru o perioadă determinata.

(1) În serviciile medicale, suportate de casa de asigurări de sănătate, nu se includ

a) servicii de sănătate acordate în caz de risc profesional: boli profesionale şi accidente de muncă;

b) unele servicii medicale de înaltă performanta;

c) unele servicii de asistenţa stomatologica;

d) asistenţa medicală curativă la locul de muncă;

e) servicii hoteliere cu grad înalt de confort.

(2) Serviciile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e) se stabilesc prin contractul-cadru.

(1) Asiguraţii au dreptul să-şi aleagă medicul de familie care să le acorde serviciile medicale primare.

(2) Dacă opţiunea este pentru un medic de familie dintr-o alta localitate, asiguratul va suporta cheltuielile de transport.

(3) Asiguratul va putea schimba medicul de familie ales după expirarea a cel puţin 3 luni de la data înscrierii sale la medic.

Secţiunea 1.1

Servicii medicale pentru prevenirea imbolnavirilor şi păstrarea sănătăţii, precum şi pentru depistarea precoce a bolii

(1) În scopul prevenirii imbolnavirilor şi al păstrării sănătăţii, asiguraţii vor fi informati permanent asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii, de reducere şi de evitare a cauzelor de imbolnavire.

(2) În situaţia în care se constata noxe profesionale sau risc crescut de accidentare, casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a anunta autorităţile responsabile cu protecţia muncii.

(3) Casele de asigurări de sănătate colaborează cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România, cu medicii cu experienta, cu unităţile sanitare şi cu organizaţiile neguvernamentale, pentru întocmirea şi realizarea de programe de sănătate finanţate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, precum şi din alte surse.

Serviciile medicale stomatologice preventive se suporta de către casele de asigurări de sănătate, astfel

a) nelimitat, pentru copiii până la vârsta de 16 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la şcoala, fie la grădiniţa;

b) pentru ţinerii de la 16 ani la 20 de ani, de doua ori pe an;

c) pentru adulti, o dată pe an.

Serviciile medicale pentru prevenirea şi depistarea precoce a bolilor care ar putea afecta dezvoltarea fizica sau mentala a copiilor sunt suportate de casele de asigurări de sănătate.

(1) Asiguraţii în vârsta de peste 30 de ani au dreptul la un control în fiecare an, pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. Aceste afecţiuni se precizează în contractul-cadru.

(2) Asiguraţii care au efectuat controale medicale periodice preventive, stabilite de către Colegiul Medicilor din România împreună cu casele de asigurări de sănătate, beneficiază de reduceri sau de scutiri de la plata unor contribuţii personale, prevăzute în contractul-cadru.

Secţiunea 1.2

Servicii medicale în caz de boala

(1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicatiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferintei pacientului, după caz.

(2) Tratamentul medical se aplică de către medici şi alt personal sanitar acreditat.

(1) Asiguraţii au dreptul la asistenţa medicală de specialitate ambulatorie, la indicaţia medicului de familie, cu respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat. Asistenţa medicală de specialitate se acordă de către medici specialişti. Serviciile medicale ambulatorii cuprind: stabilirea diagnosticului, tratament medical, îngrijiri medicale, recuperare, medicamente şi materiale sanitare.

(2) Asiguraţii primesc asistenţa medicală de specialitate în spitalele acreditate, dacă tratamentul ambulatoriu sau la domiciliu nu este eficace.

(3) Tratamentul în spital se acordă prin spitalizare integrală sau parţială, care cuprinde: consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau tratament chirurgical, îngrijire, medicamente şi materiale sanitare, cazare şi masa.

(4) Asigurarea asistenţei medicale spitaliceşti revine spitalului, potrivit contractului încheiat de acesta cu casa de asigurări de sănătate.

Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul din cabinetul stomatologic şi din serviciul buco-maxilo-facial.

Tratamentele stomatologice se suporta de către casa de asigurări de sănătate în proporţie de 40%-60%, ţinând seama de necesitatea respectării controalelor profilactice impuse de serviciul stomatologic. Aceste tratamente, în cazul copiilor până la vârsta de 16 ani, se vor suporta de către casa de asigurări de sănătate, pe baza criteriilor stabilite în contractul-cadru.

Secţiunea 1.3

Medicamente, materiale sanitare, proteze şi alte mijloace terapeutice

(1) Lista cu medicamentele din Nomenclatorul de medicamente de care beneficiază asiguraţii pe bază de prescripţie medicală, cu sau fără contribuţie personală, se elaborează anual de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, cu avizul Colegiului Medicilor din România şi al Colegiului Farmacistilor din România, în baza contractului-cadru.

(2) Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea vazului, a auzului, pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate în acest scop, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru.

(3) Asiguraţii beneficiază de tratament fizioterapeutic, masaje, gimnastica medicală şi altele asemenea, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul de furnizare de servicii medicale.

(1) Asiguraţii în vârsta de peste 18 ani suporta

a) costul medicamentelor care se administrează în infectii uşoare ale căilor respiratorii, calmante, purgative, antiemetice;

b) costul serviciilor medicale şi al materialelor sanitare acordate în cazul corectiilor estetice;

c) costul unor materiale sanitare necesare pentru corectarea auzului şi a vazului: baterii pentru aparate auditive, ochelari de vedere.

(2) Costurile medicamentelor, ale materialelor sanitare şi ale mijloacelor terapeutice care se suporta de către asiguraţi vor fi stabilite prin contractul-cadru.

Decontarea valorii medicamentelor către casele de asigurări de sănătate va avea la baza preţurile de referinţa ale medicamentelor din Nomenclatorul de medicamente în vigoare la data achiziţionării medicamentului.

Secţiunea 1.4

Servicii de reabilitare a sănătăţii

(1) Asiguraţii au dreptul la asistenţa medicală de recuperare într-o unitate specială pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în programul de reabilitare.

(2) Contribuţia personală pentru asistenţa medicală de recuperare se stabileşte prin contractul-cadru.

Secţiunea 1.5

Tratamentul medical la domiciliu

Asiguraţii au dreptul sa primească asistenţa medicală la domiciliu şi îngrijire din partea unui cadru mediu sanitar, dacă este necesar şi indicat de medic.

Secţiunea 1.6

Alte servicii speciale

(1) Casele de asigurări de sănătate preiau cheltuielile de transport, dacă acestea sunt necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat.

(2) Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii

a) urgente medicale;

b) cazurile prevăzute în contractul-cadru.

Asiguraţii au dreptul la ajutor în menaj pe perioada bolii sau a invaliditatii, în cazul în care nu pot să se îngrijească şi nu au sustinatori legali care să îi ajute; durata în ore, pe zi, se stabileşte individual de către casa de asigurări de sănătate.

Asigurarea calităţii serviciilor medicale se realizează prin acceptarea de către casele de asigurări de sănătate numai a

a) serviciilor medicale şi stomatologice recunoscute de către Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi de Colegiul Medicilor din România, conform legii;

b) medicilor, asistentilor medicali şi a celuilalt personal acreditat;

c) unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidente primare privind diagnosticul şi terapia aplicată;

d) respectării criteriilor de evaluare a calităţii asistenţei medicale şi stomatologice, elaborate de către Colegiul Medicilor din România, conform legii.

(1) Criteriile privind calitatea asistenţei medicale ce se acordă asiguraţilor se elaborează de comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România şi de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi se referă la

a) tratamentul medical;

b) tratamentul stomatologic;

c) acţiunile de depistare precoce a imbolnavirilor;

d) procedeele medicale de recuperare eficace;

e) prescrierea de medicamente, materiale sanitare, proteze, transportul bolnavilor;

f) eliberarea de certificate medicale şi rapoarte necesare atât caselor de asigurări de sănătate pentru îndeplinirea sarcinilor, cat şi asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boala;

g) măsurile de restabilire a fertilitatii unui cuplu;

h) înfiinţarea şi funcţionarea unităţilor sanitare şi dotarea lor corespunzătoare.

(2) Aceste criterii sunt obligatorii pentru medici şi pentru personalul sanitar.

În vederea respectării criteriilor de calitate a serviciilor medicale furnizate asiguraţilor, casele de asigurări de sănătate organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România. Controlul are la baza criteriile prevăzute la art. 31 şi 32.

Ministerul Sănătăţii proiectează, implementeaza şi coordonează programe de sănătate publică, în scopul realizării unor obiective de sănătate, cu participarea tuturor instituţiilor cu răspundere în domeniul realizării politicii sanitare a statului. Obiectivele se stabilesc în colaborare cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, cu Colegiul Medicilor din România, cu reprezentanţi ai spitalelor şi clinicilor universitare, ai unităţilor de cercetare, ai organizaţiilor neguvernamentale, ai sindicatelor, precum şi cu reprezentanţi ai populaţiei.

Colegiul Medicilor din România are, în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, următoarele obligaţii

a) asigurarea elaborării şi furnizarii serviciilor medicale de baza prevăzute în prezenta lege;

b) garantarea, faţă de casele de asigurări de sănătate, ca serviciile medicale respecta parametrii de calitate şi de stabilitate conform prezentei legi;

c) urmărirea realizării eficiente a asistenţei medicale de urgenta;

d) asigurarea necesarului de asistenţa medicală din punct de vedere cantitativ şi calitativ în plan teritorial;

e) participarea la elaborarea planurilor de construire de spitale şi de dotare cu echipament de mare performanta medicală.

În sistemul de asigurări sociale de sănătate pot fi admişi sa lucreze numai medicii şi personalul sanitar acreditat, potrivit legii.

(1) Contractul dintre casa de asigurări de sănătate şi medic încetează în următoarele situaţii

a) dacă medicul nu începe activitatea în termen de cel mult 3 luni sau întrerupe activitatea, din motive imputabile, pe o perioadă mai mare de 3 luni;

b) prin denunţarea unilaterala a contractului de către medic;

c) dacă contravine prevederilor statutului casei de asigurări de sănătate;

d) dacă medicul renunţa la calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România;

e) dacă se muta cabinetul medical din teritoriul de funcţionare.

(2) Litigiile privind încheierea şi încetarea contractului se soluţionează de către casele de asigurări de sănătate, precum şi de către contenciosul administrativ şi de către judecătorie, după caz.

Comisiile de acreditare a personalului medical se organizează, la nivel naţional şi judeţean, de către Colegiul Medicilor din România şi de către casa de asigurări de sănătate, în componenta paritara.

Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a personalului medical în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se elaborează de către Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi de Colegiul Medicilor din România, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Furnizorii de servicii medicale, potrivit prezentei legi, sunt medicii şi personalul sanitar, cabinetele medicale, centrele de diagnostic şi tratament, spitalele şi alte unităţi sanitare care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casa de asigurări de sănătate se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract.

(2) Casa de asigurări de sănătate organizează un sistem de asigurare pentru răspunderea civilă a medicilor şi a celorlalte categorii de personal medical.

(3) Furnizarea serviciilor medicale are la baza stabilitatea contribuţiei asiguraţilor.

Asistenţa medicală primara şi de specialitate ambulatorie se acordă de către medici, personal sanitar, cabinete pentru practica individuală, dispensare pentru practica de grup, centre de sănătate, policlinici, centre de diagnostic şi tratament şi de către serviciile ambulatorii ale spitalelor.

Casele de asigurări de sănătate încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. La încheierea contractelor se tine seama de economicitatea şi de calitatea serviciilor oferite şi de interesul manifestat de asiguraţi.

(1) Casele de asigurări de sănătate încheie contracte anuale cu furnizorii de servicii medicale, în baza contractului-cadru.

(2) Prevederile contractului-cadru sunt date publicităţii, pentru informarea asiguraţilor şi a furnizorilor de servicii medicale.

(3) Furnizorii de servicii medicale pot negocia clauze suplimentare cu casa de asigurări de sănătate, în limita condiţiilor prevăzute în contractul-cadru.

Modalităţile de plată a furnizorilor de servicii medicale de către casele de asigurări de sănătate se stabilesc prin contractul-cadru şi pot fi

a) în asistenţa medicală primara şi de specialitate, prin tarif pe persoana asigurata şi prin tarif pe serviciu medical, după caz;

b) în asistenţa medicală din spitale şi din alte unităţi cu stationar, prin tarif pe persoana internată, prin tarif pe zi de spitalizare, prin tarif pe serviciu medical şi prin tarife negociate pentru anumite prestaţii.

(1) Spitalele se construiesc, de regula, de către autorităţile locale sau centrale, în baza unui program pe termen lung, desfăşurat pe ani, care se aproba prin lege.

(2) Aparatele de mare performanta se procura de către spitale şi de centrele de diagnostic şi tratament, pe baza aprobării unei comisii centrale compuse din reprezentanţii Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, ai Colegiului Medicilor din România şi ai Ministerului Sănătăţii, în limita prevederilor bugetului alocat. Prima dotare se suporta de la bugetul de stat.

(1) Materialele sanitare, protezele şi ortezele pot fi furnizate numai de către persoane fizice sau juridice acreditate de casele de asigurări de sănătate. Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi Colegiul Medicilor din România elaborează anual liste nominale ale acestor materiale, care se publică în Monitorul Oficial al României.

(2) Modul de furnizare şi condiţiile de plată se stabilesc prin contracte directe încheiate între casele de asigurări de sănătate şi respectivii furnizori.

În relaţiile caselor de asigurări de sănătate cu furnizorii de medicamente, obligaţia farmacistilor este de a elibera medicamentul cu preţul cel mai mic, dacă medicul indica numai denumirea substanţei active, precum şi de a arata posibilitatea de înlocuire a medicamentului prescris.

Asigurarea asistenţei medicale, a îngrijirii la domiciliul bolnavului şi a ajutorului în menaj se contractează de casele de asigurări de sănătate cu unităţi specializate sau cu persoane fizice. Casa de asigurări de sănătate poate colabora cu organizaţii caritabile şi de întrajutorare.

Asistenţa medicală de urgenta şi alte tipuri de transporturi medicale se acordă prin servicii de ambulanta judeţene şi al municipiului Bucureşti, iar plata acestor servicii se asigura pe baza contractului care se încheie între serviciile de ambulanta şi casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Fondul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi fondurile caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti se formează din

a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice, în părţi egale;

b) subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;

c) alte venituri.

(1) Persoana asigurata are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 şi 55.

(2) Cuantumul contribuţiei băneşti lunare a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 7% şi se aplică la venitul brut.

(3) Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se deduce din impozitul pe salariu sau din impozitul pe venit, după caz, stabilit potrivit legii, şi se vărsa la casa de asigurări de sănătate.

(1) Persoanele juridice sau fizice care angajează personal salariat au obligaţia sa retina şi sa vireze casei de asigurări de sănătate teritoriale contribuţia pentru sănătate datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectiva; acestea au obligaţia sa anunţe casei de asigurări de sănătate orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor.

(2) Persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat au obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate de 7%, raportat la fondul de salarii.

(1) Pentru pensionari, pentru beneficiarii ajutorului de şomaj şi ai alocaţiei de sprijin, precum şi pentru persoanele care lucrează pe bază de convenţii civile, contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se retine, o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează, de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se virează casei de asigurări de sănătate la care este arondata persoana în cauza.

(2) Persoanele care nu sunt salariate şi nu se încadrează în prevederile alin. (1), dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, vor comunică, direct casei de asigurări de sănătate în a carei raza teritorială îşi desfăşoară activitatea, veniturile impozabile, în vederea stabilirii contribuţiei de 7% pentru asigurările sociale de sănătate, potrivit legii.

(1) Sunt asigurate prin efectul prezentei legi, cu scutire de plată contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate de către acestea, persoanele care

a) satisfac serviciul militar în termen;

b) se afla în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 6 ani;

c) executa o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

d) fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social.

(2) Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate datorată pentru persoanele prevăzute la alin. (1) se suporta astfel

a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi d);

b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b).

(3) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin aplicarea cotei de 7% asupra sumei reprezentând valoarea a doua salarii minime brute pe ţara.

(1) Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, potrivit prevederilor prezentei legi, şi care nu o respecta datorează majorări pentru perioada de întârziere, egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării impozitelor.

(2) Dacă datoria nu este achitată în termen de o luna de la data scadenta, casa de asigurări de sănătate va introduce dispoziţie de încasare silită.

Bugetul de stat suporta următoarele cheltuieli

a) pentru investiţiile legate de construirea unor unităţi sanitare şi pentru aparatura medicală de mare performanta;

b) pentru activitatea de diagnostic, curativă şi de reabilitare de importanţa naţionala, pentru recuperarea capacităţii de muncă.

Asiguraţii suporta unele plati suplimentare privind costul medicamentelor furnizate şi unele servicii medicale corespunzător reglementărilor stabilite de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, potrivit criteriilor prevăzute în contractul de asigurare de sănătate.

Pentru susţinerea bugetelor caselor de asigurări de sănătate din judeţele cu dezechilibre financiare, se va vărsa, de către fiecare casa de asigurări de sănătate, o cota de 7% în contul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, din încasările lunare ale acestora.

Fondurile de asigurări sociale de sănătate se utilizează pentru

a) plata medicamentelor şi a serviciilor medicale acordate;

b) cheltuieli de administrare şi funcţionare, în cota de maximum 5%;

c) fond de redistribuire, în cota de 7%;

d) fond de rezerva, în cota de 5% .

Fondurile rămase la finele anului se reportează în anul următor, cu destinaţia prevăzută la art. 60.

Casele de asigurări de sănătate sunt instituţii publice autonome, nelucrative, care desfăşoară activităţi în domeniul asigurării sănătăţii.

Asigurările de sănătate se organizează prin Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti şi prin oficii teritoriale.

Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti pot avea, la nivelul oraşelor, al municipiilor, precum şi al altor localităţi, oficii de asigurări de sănătate, dacă numărul asiguraţilor este de cel puţin

a) 200.000 pentru oraşele, municipiile şi sectoarele municipiului Bucureşti;

b) 100.000 pentru alte localităţi.

(1) Casele de asigurări de sănătate funcţionează pe baza unui statut. Statutul trebuie să conţină prevederi referitoare la

a) denumirea şi sediul casei de asigurări de sănătate;

b) teritoriul deservit;

c) felul, cantitatea şi calitatea unor servicii care nu sunt definite expres prin lege;

d) nivelul şi modul de încasare a contribuţiei;

e) numărul membrilor în organele de conducere;

f) drepturile şi obligaţiile organelor de conducere;

g) modul de adoptare a hotărârilor adunării generale a reprezentanţilor;

h) organizarea activităţii financiar-contabile, a controlului şi întocmirea bilanţului contabil anual;

i) componenta şi sediul comisiei de litigii;

j) modalităţile de publicitate.

(2) Fiecare asigurat primeşte un extras în care sunt specificate serviciile care se asigura, nivelul contribuţiei şi modul de plată.

Organele de conducere ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sunt

a) adunarea generală a reprezentanţilor;

b) consiliul de administraţie, ales de adunarea generală a reprezentanţilor, care are un preşedinte şi un vicepreşedinte, aleşi dintre membrii acestuia, şi care, în termen de 6 luni, va elabora statutul casei de asigurări de sănătate.

Adunarea generală a reprezentantilor are ca principal obiectiv susţinerea intereselor asiguraţilor în raporturile cu consiliul de administraţie. Ea are ca atribuţii

a) aproba statutul şi alte reglementări specifice în domeniul sau de activitate, potrivit legii;

b) aproba bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi pentru casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti;

c) ia decizii privind administrarea patrimoniului;

d) aproba bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul curent al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi pentru casele de asigurări de sănătate teritoriale;

e) alege o comisie de cenzori formată din 3 persoane şi 3 supleanţi.

Consiliul de administraţie reprezintă Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.

Pe lângă Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate funcţionează consilii de experţi, care elaborează proiecte de norme metodologice pentru acordarea serviciilor medicale, aprobate de către comisia mixtă a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Colegiului Medicilor din România.

Membrii Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ai comisiei de cenzori vor beneficia de o indemnizaţie de şedinţa, al carei cuantum este stabilit prin statut.

(1) Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti au următoarele organe de conducere

a) adunarea reprezentanţilor;

b) consiliul de administraţie.

(2) Atribuţiile şi modul de desfăşurare a activităţii organelor de conducere prevăzute la alin. (1) se reglementează prin statut.

(1) Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurări de sănătate se face prin vot secret.

(2) O persoana poate fi aleasă pentru maximum doua mandate.

Organele de conducere se aleg pe o perioadă de 5 ani.

Asiguraţii şi angajatorii aleg pe reprezentanţii lor, pe grupe reprezentative, astfel

a) pentru salariaţi;

b) pentru liber-profesionisti;

c) pentru agricultori cu gospodării individuale;

d) pentru pensionari;

e) pentru şomeri;

f) pentru personal casnic;

g) pentru elevi şi studenţi.

(1) Norma de reprezentare este de 2 candidaţi la 10.000 de asiguraţi, dintre care un candidat al angajatorului şi unul al asiguraţilor.

(2) Primele alegeri, modul de depunere a candidaturilor pentru adunarea generală a reprezentanţilor şi desfăşurarea alegerilor vor fi prevăzute într-un regulament electoral, care se va elabora de către comisia electorală centrala. Aceasta comisie va fi alcătuită din 13 membri, după cum urmează

a) un reprezentant al Ministerului Justiţiei;

b) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii;

c) un reprezentant al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale;

d) un reprezentant al Ministerului Finanţelor;

e) 4 reprezentanţi ai sindicatelor reprezentative din ţara;

f) 3 reprezentanţi ai Colegiului Medicilor din România;

g) un reprezentant al Colegiului Farmacistilor din România;

h) un reprezentant al Consiliului Naţional al Patronatului.

La nivelul judeţului şi al municipiului Bucureşti, în baza regulamentului electoral, vor funcţiona comisii electorale judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, care se aproba, în componenta similară, de către comisia electorală centrala.

Votul se exercită personal.

(1) Alegerile au loc în acelaşi timp pentru organele de conducere ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, precum şi pentru cele ale caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti.

(2) Nu pot face parte din organele de conducere ale caselor de asigurări de sănătate: miniştrii, secretarii de stat, directorii din ministere, primării, prefectii şi asiguraţii cu funcţii de conducere în sindicat.

Serviciul medical al casei de asigurări de sănătate elaborează şi verifica documentaţia privind acordarea şi controlul serviciilor furnizate din punct de vedere medical pentru protejarea asiguratului. De asemenea, controlează corectitudinea certificatelor medicale de boala, oportunitatea măsurilor de recuperare, îngrijirea la domiciliu şi calitatea serviciilor de sănătate.

(1) În cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate funcţionează un serviciu medical format din 7 medici, care este condus de un medic-şef.

(2) În cadrul caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, serviciul medical este format din 2-5 medici, în raport cu numărul asiguraţilor, şi este condus de un medic-şef.

Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al casei de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti numeşte pe şeful serviciului medical. Condiţiile de numire se stabilesc prin statut.

Controlul de gestiune al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti se face anual de către Curtea de Conturi.

Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate împreună cu Colegiul Medicilor din România organizează comisii de control al serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor.

Controlul are ca scop verificarea îndeplinirii parametrilor calităţii serviciilor medicale, potrivit criteriilor elaborate de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi de Colegiul Medicilor din România.

(1) Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate împreună cu Colegiul Medicilor din România organizează Comisia Centrala de Arbitraj.

(2) Comisia Centrala de Arbitraj este formată din 2 arbitri delegaţi de către Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, respectiv de către Colegiul Medicilor din România.

(3) Preşedintele Comisiei Centrale de Arbitraj va fi un arbitru acceptat de ambele părţi.

(1) Arbitrii pot fi medici, jurişti sau economişti, acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Justiţiei.

(2) Regulamentul de activitate a arbitrilor se stabileşte de către Ministerul Justiţiei, cu avizul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al Colegiului Medicilor din România.

Hotărârile Comisiei Centrale de Arbitraj sunt obligatorii atât pentru casele de asigurări de sănătate, cat şi pentru Colegiul Medicilor din România.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, cu excepţia prevederilor referitoare la funcţionarea caselor de asigurări de sănătate ca instituţii publice autonome, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1999.

(2) În perioada 1 ianuarie 1998 - 1 ianuarie 1999, în vederea asigurării resurselor umane, materiale şi financiare pentru funcţionarea întregului sistem de asigurări sociale de sănătate, Ministerul Sănătăţii, cu avizul unei comisii constituite din câte un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, al Ministerului Finanţelor, al Colegiului Medicilor din România şi al Colegiului Farmacistilor din România, organizează, în cadrul şi pe structura direcţiilor sanitare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, structurile functionale necesare.

(3) În perioada prevăzută la alin. (2), Ministerul Sănătăţii îndeplineşte atribuţiile prevăzute de prezenta lege pentru Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, iar direcţiile sanitare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, îndeplinesc atribuţiile caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(4) Colectarea contribuţiilor pentru asigurările sociale de sănătate, precum şi a altor fonduri, în perioada prevăzută la alin. (2), se face de către Ministerul Finanţelor, prin direcţiile teritoriale de specialitate, şi se evidenţiază într-un cont separat. Din totalitatea fondurilor colectate, 80% vor fi administrate de către Ministerul Sănătăţii, iar 20% se vor constitui într-un fond de rezerva al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Reţelele sanitare aparţinând altor ministere îşi vor adapta funcţionarea la prevederile prezentei legi.

(1) Fondul iniţial de asigurări sociale de sănătate se formează din contribuţia angajatorilor şi din contribuţia angajaţilor.

(2) Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate datorată de angajator este de 5% şi se formează din

a) 2% reprezentând contribuţia reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 22/1992 privind finanţarea ocrotirii sănătăţii, aprobată prin Legea nr. 114/1992;

b) 3% raportat la fondul de salarii.

(3) Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate a asiguratului se constituie astfel

a) 5% din veniturile salariale, în cazul asiguraţilor care au calitatea de angajat;

b) 5% din venitul impozabil, în cazul asiguraţilor care lucrează pe bază de convenţie civilă;

c) 5% din venitul impozabil al liber-profesionistilor;

d) 4% din venitul agricol impozabil, anual declarat de către persoane fizice care nu au calitatea de angajat şi care nu se încadrează în prevederile lit. c);

e) 4% din drepturile individuale ale pensionarilor şi ale şomerilor. Din momentul începerii colectării, drepturile de pensie, de ajutor de şomaj şi de alocaţie de sprijin se majorează cu 4% .

(4) Contribuţia stabilită potrivit prevederilor alin. (3) lit. a), b) şi c) se deduce din impozitul pe salariu, respectiv din impozitul pe venit.

(5) Cota de contribuţie iniţială pentru persoanele asigurate în condiţiile art. 55 este de 5% .

(6) Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii vor elabora norme metodologice pentru aplicarea prevederilor acestui articol, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Aceste norme metodologice se vor publică în Monitorul Oficial al României.

În teritoriile neacoperite cu medici sau cu personal sanitar, pentru asigurarea serviciilor medicale, consiliile locale pot acorda stimulente în natura şi în bani.

Activitatea de învăţământ şi de cercetare din cadrul spitalelor cu secţii clinice, care sunt finanţate din sistemul de sănătate, poate beneficia de o finanţare suplimentară direct de la bugetul de stat.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ANDREI IOAN CHILIMAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 10 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRE ROMAN

--------------

asigurărilor sociale de sănătate

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1

Dispoziţii generale

Capitolul 2

Asiguraţii

Secţiunea 1

Persoane asigurate

Secţiunea a 2-a

Persoane exceptate de la asigurarea de sănătate obligatorie

Secţiunea a 3-a

Calitatea de asigurat

Capitolul 3

Drepturile asiguraţilor

Secţiunea a 2-a

Asigurarea calităţii serviciilor medicale

Secţiunea a 3-a

Acţiuni comune pentru sănătate

Secţiunea a 4-a

Atribuţiile Colegiului Medicilor din România în domeniul asigurărilor sociale de sănătate

Secţiunea a 5-a

Acreditarea personalului medical

Capitolul 4

Relaţiile caselor de asigurări de sănătate cu furnizorii de servicii medicale, de aparatura şi de medicamente

Capitolul 5

Finanţarea serviciilor medicale

Secţiunea 1

Constituirea fondurilor de asigurări sociale de sănătate

Secţiunea a 2-a

Utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate

Capitolul 6

Organizarea caselor de asigurări de sănătate

Secţiunea 1

Organizarea administrativă

Secţiunea a 2-a

Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurări de sănătate

Secţiunea a 3-a

Serviciul medical al casei de asigurări de sănătate

Capitolul 7

Controlul

Secţiunea 1

Controlul de gestiune

Secţiunea a 2-a

Controlul serviciilor medicale

Secţiunea a 3-a

Arbitrajul

Capitolul 8

Dispoziţii tranzitorii şi finale