DECIZIE nr. 117 din 21 mai 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă

Ioan Muraru - preşedinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Marinescu Gheorghe împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 30 ianuarie 1997.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 aprilie 1997, în lipsa părţilor cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 7 mai 1997 şi, apoi, datorită imposibilităţii întrunirii completului de judecată, la data de 21 mai 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Decizia nr. 19 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă. În motivarea soluţiei, s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva acestei decizii, Marinescu Gheorghe a declarat recurs, sustinand, în esenta, ca imobilul care face obiectul recursului în anulare a aparţinut părinţilor săi, nu a fost naţionalizat şi a trecut în proprietatea statului fără titlu. În raport cu cele relatate, solicita a se reveni "asupra hotărârii luate prin Decizia nr. 19 din 30 ianuarie 1997".

Întrucât judecata în fond s-a făcut fără citarea părţilor, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare, decizia pronunţată şi recursul au fost comunicate Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului, pentru a comunică punctele lor de vedere asupra excepţiei.

Comisia juridică de numiri, disciplina, imunităţi şi validari din cadrul Senatului "constata ca excepţia ridicată este nefondata".

În punctul de vedere al Guvernului, transmis de către ministrul delegat pe lângă primul-ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi a Departamentului pentru Administraţie Publică Locală, se apreciază ca recursul este neîntemeiat. Se arata ca decizia atacată se fundamentează pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a constatat ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale numai în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993, decizie care, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este obligatorie. Întrucât hotărârea împotriva căreia s-a declarat recurs în anulare a fost pronunţată şi a rămas definitivă ulterior datei de 26 iulie 1993, conform celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, aceasta era susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Comisiei juridice de numiri, disciplina, imunităţi şi validari din cadrul Senatului, precum şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei, şi ale Legii nr. 47/1992, retine

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor, dispoziţii preluate şi în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În speta, Curtea a fost sesizată şi s-a pronunţat asupra prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Din examinarea motivelor invocate în recurs se constată că, în realitate, nu se critica decizia pronunţată de Curte la judecata de fond, ci se relateaza anumite situaţii de fapt în legătură cu imobilul în litigiu, care formează obiectul recursului în anulare: imobilul a aparţinut părinţilor săi, nu a fost naţionalizat şi a trecut în proprietatea statului fără titlu. Potrivit practicii sale jurisdicţionale constante, Curtea se pronunţa numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale cu care a fost sesizată, fără a putea cerceta situaţii de fapt, a căror examinare este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.

Asa fiind, se constată că recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins.

Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Marinescu Gheorghe împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 30 ianuarie 1997.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 21 mai 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Constantin Burada

--------------