DECIZIE nr. 96 din 30 aprilie 1997

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă

Ioan Muraru - preşedinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Dumitrescu Laura şi Dumitrescu Octavian împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 4 din 14 ianuarie 1997.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 aprilie 1997, în prezenta recurentilor, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 aprilie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 10 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Dumitrescu Laura.

Prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 1997 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4, a constatat ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din acest cod sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, iar excepţia referitoare la art. 330^2 alin. 1 din acelaşi cod este lipsită de obiect. Soluţia s-a fundamentat pe decizii definitive, prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Aceste decizii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii erga omnes, deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curţii.

Împotriva Deciziei nr. 4 din 14 ianuarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Dumitrescu Laura şi Dumitrescu Octavian, pentru următoarele motive: hotărârile pronunţate în speta de instanţele judecătoreşti au fost legale şi temeinice, întrucât imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în mod abuziv; titlul asupra imobilului nu a fost transcris în registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni imobiliare; prevederile Decretului nr. 223/1974 sunt în contradictie cu prevederile Constituţiei din anul 1955 şi cu principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondata, întrucât problemele recursului în anulare au mai fost soluţionate prin decizii ale Curţii Constituţionale, care, potrivit Constituţiei, au caracter obligatoriu.

Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele

Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Motivele de recurs formulate privesc situaţia de fapt a imobilului în litigiu asupra căreia competenţa să se pronunţe este instanţa judecătorească, Curtea Constituţională statuand, asa cum prevede art. 29 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, doar asupra problemelor de drept.

Cat priveşte susţinerea ca prevederile Decretului nr. 223/1974 sunt în contradictie cu prevederile Constituţiei din anul 1955 şi cu principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, se constată că acest act normativ a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 şi deci examinarea sa astăzi, sub aspectul neconstitutionalitatii, nu mai este posibila. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin decizii definitive, dintre care menţionăm Decizia nr. 14 din 10 martie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Dumitrescu Laura şi Dumitrescu Octavian împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 4 din 14 ianuarie 1997.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din 30 aprilie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

-------