DECIZIE nr. 1.012 din 7 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (4) şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (4) şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de Dinică Cojocaru în Dosarul nr. 8.239/3/2008 (format vechi nr. 6.227/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 iunie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, la solicitarea avocatului autorului excepţiei, Curtea a amânat pronunţarea la data de 23 iunie 2009, în vederea depunerii de note scrise la dosar, iar apoi la 30 iunie 2009 şi 7 iulie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.239/3/2009 (nr. vechi 6.227/2008), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (4) şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000. Excepţia a fost ridicată de Dinică Cojocaru cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3.207 din 15 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr. 8.239/3/LM/2008, având ca obiect o contestaţie împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate, care stabilesc un tratament diferenţiat între femei şi bărbaţi sub aspectul vârstelor de pensionare şi al stagiilor de cotizare exclusiv pe criteriul sexului, sunt discriminatorii, contravenind astfel dispoziţiilor din Constituţie şi din actele internaţionale care interzic discriminarea. În acest sens, arată că nu există niciun motiv obiectiv care să justifice diferenţa de tratament juridic, întrucât, în pofida consideraţiilor privind condiţia specială a femeii ca urmare a procesului de procreare şi de creştere, statisticile furnizate de Institutul Naţional de Statistică arată că speranţa de viaţă a bărbaţilor este inferioară celei a femeilor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În acest sens, arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu resursele create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, arată că art. 16 alin. (1) din Constituţie interzice doar discriminările negative, iar nu şi pe cele pozitive, iar tratamentul juridic diferenţiat instituit de textele de lege criticate reprezintă o măsură de protecţie socială a femeilor, întemeiată nu pe deosebirea de sex, ci pe situaţia socială care decurge din această deosebire.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, invocând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.007/2008, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi (4) şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi ale drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000.

Textele de lege criticate au următoarea redactare

- Art. 41 alin. (2) şi (4): "(2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3. [...]

(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.";

- Art. 42: "(2) Vârstele de pensionare reduse, conform prevederilor alin. (1), nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi."

Anexa 3

VÂRSTELE STANDARD DE PENSIONARE

ŞI STAGIILE MINIME ŞI COMPLETE DE COTIZARE

pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni,

pe perioada aprilie 2001 - martie 2015

*Font 9*

FEMEI BĂRBAŢI

PERIOADA Vârsta asiguratei la ieşirea la pensie ani/luni Stagiul complet de cotizare ani/luni Stagiul minim de cotizare ani/luni Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie ani/luni Stagiul complet de cotizare ani/luni Stagiul minim de cotizare ani/luni

1 2 3 4 5 6 7

aprilie 2001 - martie 2002 57 25 10 62 30 10

aprilie 2002 - septembrie 2002 57/1 25/1 10/1 62/1 30/1 10/1

octombrie 2002 - martie 2003 57/2 25/2 10/2 62/2 30/2 10/2

aprilie 2003 - septembrie 2003 57/3 25/3 10/3 62/3 30/3 10/3

octombrie 2003 - martie 2004 57/4 25/4 10/4 62/4 30/4 10/4

aprilie 2004 - septembrie 2004 57/5 25/5 10/5 62/5 30/5 10/5

octombrie 2004 - martie 2005 57/6 25/6 10/6 62/6 30/6 10/6

aprilie 2005 - iulie 2005 57/7 25/7 10/7 62/7 30/7 10/7

august 2005 - noiembrie 2005 57/8 25/8 10/8 62/8 30/8 10/8

decembrie 2005 - martie 2006 57/9 25/9 10/9 62/9 30/9 10/9

aprilie 2006 - iulie 2006 57/10 25/10 10/10 62/10 30/10 10/10

august 2006 - noiembrie 2006 57/11 25/11 10/11 62/11 30/11 10/11

decembrie 2006 - martie 2007 58 26 11 63 31 11

aprilie 2007 - iulie 2007 58/1 26/2 11/2 63/1 31/2 11/2

august 2007 - noiembrie 2007 58/2 26/4 11/4 63/2 31/4 11/4

decembrie 2007 - martie 2008 58/3 26/6 11/6 63/3 31/6 11/6

aprilie 2008 - iulie 2008 58/4 26/8 11/8 63/4 31/8 11/8

august 2008 - noiembrie 2008 58/5 26/10 11/10 63/5 31/10 11/10

decembrie 2008 - martie 2009 58/6 27 12 63/6 32 12

aprilie 2009 - iulie 2009 58/7 27/2 12/2 63/7 32/2 12/2

august 2009 - noiembrie 2009 58/8 27/4 12/4 63/8 32/4 12/4

decembrie 2009 - martie 2010 58/9 27/6 12/6 63/9 32/6 12/6

aprilie 2010 - iulie 2010 58/10 27/8 12/8 63/10 32/8 12/8

august 2010 - noiembrie 2010 58/11 27/10 12/10 63/11 32/10 12/10

decembrie 2010 - martie 2011 59 28 13 64 33 13

aprilie 2011 - iulie 2011 59/1 28/2 13/2 64/1 33/2 13/2

august 2011 - noiembrie 2011 59/2 28/4 13/4 64/2 33/4 13/4

decembrie 2011 - martie 2012 59/3 28/6 13/6 64/3 33/6 13/6

aprilie 2012 - iulie 2012 59/4 28/8 13/8 64/4 33/8 13/8

august 2012 - noiembrie 2012 59/5 28/10 13/10 64/5 33/10 13/10

decembrie 2012 - martie 2013 59/6 29 14 64/6 34 14

aprilie 2013 - iulie 2013 59/7 29/2 14/2 64/7 34/2 14/2

august 2013 - noiembrie 2013 59/8 29/4 14/4 64/8 34/4 14/4

decembrie 2013 - martie 2014 59/9 29/6 14/6 64/9 34/6 14/6

aprilie 2014 - iulie 2014 59/10 29/8 14/8 64/10 34/8 14/8

august 2014 - noiembrie 2014 59/11 29/10 14/10 64/11 34/10 14/10

decembrie 2014 - martie 2015 60 30 15 65 35 15

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia mai sus amintită, ale Directivei Consiliului 86/378/CEE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială şi ale Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte constituţionale şi internaţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, analizând problema diferenţei de tratament juridic între femei şi bărbaţi, sub aspectul condiţiilor de acordare a dreptului la pensie, Curtea, prin Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, reţinea că, prin raportare la contextul social actual din România, nu se poate vorbi încă de o schimbare radicală a condiţiilor care au fost avute în vedere atunci când s-a instituit acest tratament diferenţiat.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (4) şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de Dinică Cojocaru în Dosarul nr. 8.239/3/2008 (format vechi nr. 6.227/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

----------