Legislator Case Law & Legislation
11074 RO

DECIZIE nr. 21*) din 4 februarie 1997

1 Articles / Provisions · Romania
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Statutory Text (1 Articles)

DECIZIE nr. 21*) din 4 februarie 1997 · CURTEA CONSTITUŢIONALĂ · MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 26 septembrie 1997

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.191 din Codul civil

Nicolae Popa - preşedinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

-------------

Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 174 din 4 iunie 1997.

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele

Prin Încheierea nr. 3 din 4 decembrie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 2.647/1996, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.191 din Codul civil, invocată de Gavriliu Cristian, prin reprezentanţii săi.

Aceeaşi instanţa, prin Încheierea nr. 2 din 27 noiembrie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 4.466/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, invocată de Cerchizan Gicu, prin reprezentanţii săi.

Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate este motivată, în ambele cauze, de faptul ca art. 1.191 din Codul civil, privind admisibilitatea probei cu martori în litigiile a căror valoare depăşeşte suma de 250 lei, contravine prevederilor art. 134 din Constituţie, potrivit căruia "economia României este economie de piaţa". Se apreciază ca într-o economie de piaţa cu inflaţie, "orice fixare a unei sume nu trebuie luată în considerare nominal, ci raportată la valoarea actuala".

Exprimandu-şi opinia în cele doua încheieri de sesizare ale Curţii Constituţionale, Judecătoria Medias considera ca "dispoziţiile art. 1.191 din Codul civil nu aduc vreo atingere drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi, ca atare, ele nu intră în contradictie nici cu art. 134 şi nici cu alte prevederi constituţionale".

Excepţiile invocate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 22C/1997 şi nr. 23C/1997.

Deoarece excepţiile se referă la aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 23C/1997 la Dosarul nr. 22C/1997, care a fost înregistrat primul, urmând a se pronunţa asupra ambelor excepţii prin decizia de faţa.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 1.191 din Codul civil, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţiile invocate, deoarece, deşi dispoziţia legală atacată este anterioară Constituţiei, instanţa judecătorească în faţa căreia s-au invocat excepţiile nu s-a pronunţat în dispozitivul încheierii de sesizare asupra abrogării textului, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie. Pe de altă parte, textul a cărui neconstituţionalitate se invoca este aplicabil raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991 şi deduse în faţa instanţelor judecătoreşti.

Potrivit art. 1.191 alin. 1 din Codul civil, dovada unui act juridic de o sumă sau de o valoare mai mare de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, se poate face prin act autentic sau printr-un act cu semnatura privată, iar în alin. 2 se stabileşte că nu se va primi nici o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi spus înaintea, la timpul sau în urma confectionarii actului, chiar cu privire la o sumă sau o valoare ce nu depăşeşte 250 lei. În sfârşit, din alin. 3 rezultă ca regulile de mai sus nu au caracter imperativ, deoarece textul permite părţilor sa convină să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta priveşte drepturi de care ele pot sa dispună.

Prin excepţie se invoca neconstituţionalitatea art. 1.191 din Codul civil în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie care stabilesc drept coordonata faptul ca economia României este o economie de piaţa. Aceasta caracteristica presupune ca economia sa nu fie centralizata, ci activitatea economică să se desfăşoare de către agenţi economici, autonomi şi egali din punct de vedere juridic, în cadrul relaţiilor de piaţa, statul intervenind numai pentru apărarea sau promovarea unor interese generale, prin utilizarea de către Guvern a parghiilor sale specifice de influentare, cum ar fi impozite, taxe, subvenţii, licenţe de export-import, garantarea de credite, lansarea de comenzi de stat, precum şi, îndeosebi, prin politica sa legislativă.

Sub acest aspect, art. 1.191 din Codul civil nu contravine dispoziţiei constituţionale.

O suma sau o valoare a obiectului actului juridic atât de redusă este explicata constant în doctrina prin dorinţa legiuitorului de a obliga părţile care încheie acte juridice să le constate în forma scrisă, care asigura certitudine şi stabilitate raporturilor juridice pe care le creează.

Desigur, valoarea de astăzi, care nu a mai fost modificată din anul 1952, este modificată, dar chiar într-o viitoare reglementare, faţă de scopul legiuitorului, este de presupus ca ea nu va fi foarte mare. Pe de altă parte, este firesc ca aceasta valoare să fie modificată, uneori, în raport cu inflatia. Toate aceste aspecte vizează însă politica legislativă şi tehnica legislativă, nicidecum constituţionalitatea dispoziţiei înscrise în art. 1.191 din Codul civil.

Asa fiind, şi deoarece Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea art. 1.191 din Codul civil, excepţia urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.191 din Codul civil, invocată în faţa Judecătoriei Medias de Gavriliu Cristian în Dosarul nr. 2.647/1996 şi de Cerchizan Gicu în Dosarul nr. 4.466/1996.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată la data de 4 februarie 1997.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Nicolae Popa

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

-------------

Need to analyze how this provision applies to your matter?

Cross-reference this statute against case law, commentaries, and related legislative provisions inside Legislator AI.

Open in Legislator →