DECIZIE nr. 518 din 9 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 479^2 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură penală

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 479^2 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 163/266/2007 al Judecătoriei Negreşti-Oaş.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, prin criticile formulate, se solicită, în realitate, modificarea dispoziţiilor legale ce fac obiectul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 163/266/2007, Judecătoria Negreşti-Oaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 479^2 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care condiţionează "posibilitatea organului de urmărire penală sau instanţei de a desemna un practician în domeniul insolvenţei pentru a reprezenta partea juridică în proces, de existenţa situaţiei de nedesemnare de către aceasta a unui reprezentant şi permite astfel unicului reprezentant al persoanei juridice, faţă de care s-a început urmărirea penală, să numească mandatarul persoanei juridice - parte în acelaşi proces sau în altul conex şi aflată în conflict de interese cu acesta."

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea excepţiei este modificarea şi completarea soluţiei legislative consacrate de textul de lege criticat, în sensul reglementării exprese a reprezentantului persoanei juridice în procesul penal, în cazuri ca cele deduse judecăţii în speţă. O asemenea critică nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este, în opinia Guvernului, inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea nu aduc nicio atingere dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 479^2 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a început urmărirea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta.

În cazul prevăzut în alin. 3, dacă persoana juridică nu îşi numeşte un mandatar, acesta este desemnat de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată din rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii."

În susţinerea excepţiei se invocă art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea acesteia, este modificarea textului de lege criticat, în sensul stabilirii posibilităţii instanţei de judecată, respectiv a organului de urmărire penală, de a desemna mandatarul persoanei juridice în toate cazurile la care se referă textul legal, iar nu numai atunci când persoana juridică nu îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta.

O asemenea critică nu poate fi primită, deoarece nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 479^2 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 163/266/2007 al Judecătoriei Negreşti-Oaş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

________