DECIZIE nr. 538 din 9 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ecaterina Anca Birda în Dosarul nr. 9.500/212/2006 al Judecătoriei Medgidia - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 7 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.500/212/2006, Judecătoria Medgidia - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de pârâta Ecaterina Anca Birda într-o cauză civilă având ca obiect succesiune-dezbatere succesorală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că, în temeiul acestor dispoziţii de lege, instanţa de judecată are posibilitatea de a hotărî, în lipsa unui criteriu legal de delimitare sau clasificare, dacă acţiunea introdusă de către reclamant este una în constatare sau una în realizare, ulterior urmând a admite sau respinge acţiunea în consecinţă.

Instanţa de judecată nu a comunicat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului."

Acest text de lege este raportat la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Autorul excepţiei consideră că neconstituţionalitatea textului de lege criticat este determinată de posibilitatea arbitrară a instanţei de judecată de a hotărî admisibilitatea sau inadmisibilitatea unei acţiuni în constatare, prin care reclamantul tinde la apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate reglementează condiţiile în care se poate exercita acţiunea în constatare a existenţei sau neexistenţei unui drept, reglementare ce nu contravine sub niciun aspect prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975).

În speţă, Curtea constată însă că argumentarea neconstituţionalităţii art. 111 din Codul de procedură civilă, din punctul de vedere şi în interesul exclusiv al reclamantului, lipseşte de interes şi deci de legitimare procesuală pe autorul excepţiei, care are calitatea de pârât în dosarul instanţei de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ecaterina Anca Birda în Dosarul nr. 9.500/212/2006 al Judecătoriei Medgidia - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

------