DECIZIE nr. 292 din 3 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie invocată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 35.417/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal este prezentă partea Marinel Sandu.

Având cuvântul, acesta arată că instanţa de judecată a invocat excepţia de neconstituţionalitate şi lasă la aprecierea Curţii soluţionarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 30 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 35.417/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie invocată de instanţa de judecată, din oficiu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu îndeplineşte cerinţele de claritate şi previzibilitate prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, legea nu cuprinde o definiţie a noţiunii de consum de droguri, astfel încât, pe de o parte, fiecare persoană să poată fi informată cu privire la comportamentul care i se solicită de către legiuitor, iar pe de altă parte, fiind vorba despre o ingerinţă în viaţa privată, aceasta să fie prevăzută de lege. Imprecizia termenilor şi lipsa unei definiţii legale sunt de natură să aducă atingere egalităţii în faţa legii, securităţii juridice şi caracterului nonarbitrar al urmăririi penale. În plus, imprecizia termenilor a determinat soluţii divergente în practică, astfel încât nu se poate cere cetăţeanului obişnuit un grad de înţelegere a legii mai mare decât cel al instanţelor de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, dispoziţii care au următorul cuprins: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani."

Aceste prevederi legale încalcă, în opinia instanţei de judecată, dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivităţii legii, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, libertatea individuală şi legalitatea incriminării, reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii aceluiaşi text de lege, prin raportare la critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 334 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, şi Decizia nr. 958 din 25 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 13 octombrie 2008, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, pentru considerentele acolo reţinute. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie invocată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 35.417/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

________