DECIZIE nr. 58 din 15 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Bankoua Irene în Dosarul nr. 22.185/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 7 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 22.185/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bankoua Irene într-un proces aflat în stadiul procesual al recursului, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul cuprins

- Art. 63: "Instanţa poate dispune audierea solicitantului de azil atunci când apreciază că aceasta este utilă soluţionării cauzei."

În motivarea excepţiei se susţine că lăsarea la aprecierea judecătorului a exercitării dreptului solicitantului de azil de a fi audiat "creează posibilitatea riscului de arbitrariu", iar condiţionarea acestui drept de un factor subiectiv, şi anume opinia judecătorului, reprezintă o restrângere a dreptului la apărare, care nu poate fi justificată de niciunul dintre criteriile instituite în mod limitativ de art. 53 din Constituţie.

În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse la art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi la art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 63 sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 122/2006, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Astfel, prin Decizia nr. 439 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.

Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi care să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a întemeiat îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Bankoua Irene în Dosarul nr. 22.185/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

-------