DECIZIE nr. 1.234 din 18 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Societatea Comercială "Gomar Lux" - SA în Dosarul nr. 10.133/245/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, prin criticile formulate, se tinde la completarea textului ce face obiectul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele

Prin Încheierea din 14 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.133/245/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Societatea Comercială "Gomar Lux" - SA.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc un termen de prescripţie numai pentru executarea sancţiunilor contravenţionale principale, iar nu şi a celor complementare. Se arată că, prin aplicarea art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, se ajunge la situaţia în care patrimoniul unei persoane să fie diminuat în mod nejustificat, "câtă vreme fapta însăşi nu apare ca fiind generatoare a tuturor măsurilor sancţionatorii prevăzute de lege, ci numai pentru unele dintre ele, în speţă sancţiunea complementară." Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 482 din 18 noiembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, prin care Curtea a constatat că acest text de lege, potrivit căruia "Dispoziţiile art. 13 şi 14 (n.r. privind prescripţia aplicării, respectiv a executării sancţiunii contravenţionale) nu împiedică urmărirea despăgubirilor şi confiscarea lucrurilor supuse acestei măsuri", este neconstituţional.

Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate, deoarece textul de lege criticat are o raţiune bine determinată, faţă de natura represivă şi preventivă a sancţiunii contravenţionale, care atrage înscrierea sa în cazierul contravenţional şi o antecedenţă relevantă, precum şi faţă de natura reparatorie a despăgubirii prevăzute de art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Se mai arată şi faptul că autoarea excepţiei critică o omisiune de reglementare, aspect care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins: "Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii."

Se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 154 privind conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că autoarea excepţiei solicită, în realitate, completarea normei criticate, în sensul că acelaşi termen de prescripţie, aplicabil executării sancţiunii amenzii în situaţia necomunicării procesului-verbal în termenul prevăzut de lege, să se aplice şi sancţiunii stabilite în speţă de organul constatator în temeiul art. 60 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor - constând în obligaţia contravenientului de a plăti, pe lângă amenda contravenţională, şi contravaloarea autorizaţiei speciale de transport, cu titlu de despăgubiri datorate administratorului drumului. Or, o asemenea critică nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.

Tot astfel nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, astfel cum este aceasta stabilită de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, stabilirea naturii juridice a sancţiunilor contravenţionale aplicate în cauză de organul constatator, precum şi a termenului de prescripţie a executării acestora, întrucât interpretarea şi aplicarea legii în cauzele deduse judecăţii intră în atribuţiile instanţelor judecătoreşti.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Societatea Comercială "Gomar Lux" - SA în Dosarul nr. 10.133/245/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

-------