Criminal conviction quashed and remanded due to defective appellate citation of defendant

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.57 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Buzău, a fost condamnat inculpatul A.M.C. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin. (2) C. pen. și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen.

Potrivit art. 33 – 34 lit. b) C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen. și s-a constatat că partea vătămată D.V. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

SC „F.P.E.” SRL București, al cărei administrator este numita S.L. avea în luna ianuarie 1998, angajat în funcția de paznic pe F.L.

În noaptea de 30/31 ianuarie 1998, paznicul F.L. a sustras bunuri și valori din sediul societății, evaluate la 70.000.000 lei.

La 2 februarie 1998, S.L. i-a relatat inculpatului A.M.C. comiterea furtului de către F.L.

Inculpatul, întrucât o cunoștea pe S.L., datorită relațiilor comerciale ce le-a avut cu aceasta, s-a oferit să o ajute în recuperarea bunurilor, sens în care i-a fost pusă la dispoziție o mașină și adresa paznicului.

În aceeași zi, inculpatul s-a deplasat la domiciliul lui F.L. din Buzău, însoțit de alte două persoane. La domiciliul paznicului au găsit-o pe mama acestuia, partea vătămată D.V., pe care au amenințat-o cu o sabie și un pistol, precizându-i că vor reveni pentru recuperarea bunurilor.

La 9 ianuarie 1998, inculpatul A.M.C. a revenit la domiciliul părții vătămate D.V., cu un microbuz, condus de martorul S.I. și însoțit de cei doi tinei. Partea vătămată, interzicându-le accesul în locuință, inculpatul și unul din tinerii care-l însoțeau au spart ușa, au pătruns în apartament, amenințând-o pe partea vătămată, trântind-o la podea, au sustras un televizor, un aparat video și o combină muzicală, bunuri ce au fost duse la domiciliul martorului G.C., care le-a amanetat prin martorul G.R.

Aparatul video și combina muzicală au fost restituite părții vătămate, iar televizorul a fost luat de numita S.L.

Înculpatul M.R. a fost condamnat la 7 ani închisoare, prin sentința penală nr.45 din 8 martie 2002 a Tribunalului Buzău.

Situația de fapt a fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate, ale inculpatului M.R. și numitei S.L., care a precizat că l-a angajat pe inculpat să recupereze bunurile.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.240 din 12 mai 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul A.M.C. care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., susține că la judecarea apelului nu a fost legal citat.

Recursul declarat este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. (2) C. proc. pen., judecarea apelului se face cu citarea părților, iar potrivit art. 177 alin.(2) din același cod, dacă printr-o declarație dată în cursul procesului inculpatul a indicat alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul A.M.C. a precizat în cererea declarativă de apel, domiciliul ales în București.

În vederea soluționării apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe, inculpatul a fost citat la adresa sa de domiciliu în București și la domiciliul ales, dar din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii rezultă că a fost citat în str.Matei Basarab fără a se indica blocul, scara, etajul, apartamentul.

În această situație, instanța de apel era obligată să îl citeze pe inculpat potrivit art.177 alin. (2) C. proc. pen., lucru pe care nu l-a făcut, iar aceasta constituie o vătămare din din cele prevăzute de art.197 alin.(1) din același cod, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate și reluarea judecății apelului.

Fiind întrunite cerințele art. 3859 alin. (1) pct.21 C. proc. pen., Curtea, în baza art.38515 pct. (2) lit. c) din același cod, urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa decizia atacată și a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul A.M.C. împotriva deciziei penale nr.240 din 12 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată.

Trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.