DECIZIE nr. 696 din 17 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi art. I pct. 26 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi art. 26 din Legea nr. 219/2005, privind abrogarea art. 129 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana-Cristina Niţescu, prin mandatar Maria Igiescu, în Dosarul nr. 5.238/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspund părţile Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti şi Emil Barbu Popescu, reprezentate prin avocat Alexandru Udrea.

Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul părţilor prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, sens în care a depus şi note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care s-a statuat că acestea nu contravin prevederilor Legii fundamentale. Referitor la dispoziţiile art. I pct. 26 din Legea nr. 219/2005, arată că acestea reprezintă expresia voinţei legiuitorului, în deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 8 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.238/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi art. 26 din Legea nr. 219/2005, privind abrogarea art. 129 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana-Cristina Niţescu, prin mandatar Maria Igiescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, care împiedică recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii, îngrădesc accesul justiţiabilului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, apreciază că abrogarea art. 129 alin. 3 din Codul de procedură civilă împiedică accesul justiţiabilului la instanţa de judecată.

În susţinerea excepţiei, autorul acesteia invocă şi înfrângerea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că argumentele invocate în motivarea excepţiei nu sunt decât nişte critici la adresa modului în care, în accepţiunea autorului excepţiei, noile dispoziţii din Codul de procedură civilă ar putea fi folosite pentru lezarea intereselor justiţiabililor, fără a releva un conflict real între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 21 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie prin care s-a statuat că reglementarea criticată nu contravine dreptului constituţional la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Referitor la eliminarea din Codul de procedură civilă a obligaţiei judecătorului de a da îndrumări părţilor care nu sunt asistate sau reprezentate de avocat sau mandatari, cu privire la drepturile şi obligaţiile lor, consideră că prin aceasta nu se aduce atingere garanţiilor specifice caracterului echitabil al procesului sau a soluţionării cauzei într-un termen rezonabil. Cât priveşte invocarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, Guvernul apreciază că acestea nu au relevanţă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi art. I pct. 26 din Legea nr. 219/2005 sunt constituţionale. În acest sens, arată că prin instituirea interdicţiei de a recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia legiuitorul nu a înţeles să îngrădească dreptul la un proces echitabil, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării sale în condiţii optime. De asemenea, arată că reglementările criticate nu vin în contradicţie nici cu principiul conform căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Din examinarea notelor scrise depuse în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, de fapt, dispoziţiile art. I pct. 26 din Legea nr. 219/2005, şi nu art. 26 din acest act normativ, aşa cum în mod eronat s-a reţinut.

Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi art. I pct. 26 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textele de lege criticate au următorul conţinut

- Art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.";

- Art. I pct. 26 din Legea nr. 219/2005: "La articolul I punctul 46, alineatul 3 al articolului 129 se abrogă."

În concret, prin art. I pct. 26 se abrogă dispoziţiile art. 129 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care prevăd că, "În cazul în care părţile nu sunt asistate sau reprezentate de avocat sau de mandatarii prevăzuţi la art. 68 alin. 5, judecătorul le va da îndrumări cu privire la drepturile şi obligaţiile ce le revin în proces".

Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege menţionate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi celor ale art. 124 alin. (3) conform cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, Curtea constată următoarele

Prin Decizia nr. 280 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 5 mai 2006, Curtea a reţinut că reglementările cuprinse în art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Cu acel prilej, Curtea a constatat că reglementarea modalităţii în care pot fi recuzaţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii se face prin norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc numai prin lege.

Legiuitorul este deci îndreptăţit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Referitor la dispoziţiile art. I pct. 26 din Legea nr. 219/2005, prin care se abrogă art. 129 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu conţin, în sine, niciun fine de neconstituţionalitate, întrucât abrogarea, ca eveniment legislativ, poate interveni pe durata existenţei unui act normativ, reprezentând atributul exclusiv al legiuitorului.

Cu privire la invocarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie în motivarea criticii de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute ca semnificative pentru soluţionarea excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi art. I pct. 26 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana-Cristina Niţescu, prin mandatar Maria Igiescu, în Dosarul nr. 5.238/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

-------