DECIZIE nr. 73 din 7 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 194 din Codul penal

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 194 din Codul penal, excepţie ridicată de Mircea Nicolae Harapu în Dosarul nr. 19.521/2000 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentat prin avocat Stelian Capatana, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatandu-se lipsa ZWIRL COM INC, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părţii prezente solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru argumentele expuse în scris în motivarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază ca dispoziţiile art. 194 din Codul penal nu contravin, asa cum susţine autorul ei, prevederilor art. 16 şi 24 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 24 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 19.521/2000, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 din Codul penal, excepţie ridicată de Mircea Nicolae Harapu într-o cauza penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate extind în mod nejustificat sfera lor de aplicare şi creează inegalitate în drepturi între cetăţeni prin modul în care aceştia sunt trataţi de către instanţele judecătoreşti, incalcandu-se astfel prevederile constituţionale ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare, şi ale art. 16, privind egalitatea în drepturi.

Judecătoria Timişoara, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca textul de lege criticat nu stabileşte privilegii sau discriminări, astfel că nu este încălcat principiul egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 din Constituţie. Se precizează că nu sunt incalcate nici prevederile constituţionale ale art. 24 privitoare la dreptul la apărare, întrucât persoana implicata în săvârşirea infracţiunii se poate folosi de toate mijloacele prevăzute de lege pentru exercitarea acestui drept.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 194 din Codul penal sunt constituţionale, întrucât textul de lege criticat de autorul excepţiei prevede că atât subiectul activ, cat şi subiectul pasiv al infracţiunii de santaj poate fi orice persoană. Asa fiind, art. 194 din Codul penal nu vine în contradictie nici cu prevederile art. 16 şi nici cu prevederile art. 24 din Constituţie.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, se arata ca la opinia autorului excepţiei nu poate fi acceptată, fiind nefundamentata, iar invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 24 din Constituţie este forţată, aceste texte neavând o legătură directa cu motivarea excepţiei".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 din Codul penal, potrivit cărora: "cOnstrângerea unei persoane, prin violenta sau ameninţare, sa dea, să facă, sa nu facă sau sa sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Când constrângerea consta în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o ruda apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, de altfel confuz formulată, textul de lege criticat este redactat în mod defectuos şi prin aceasta permite instanţei de judecată să aplice dispoziţiile art. 194 din Codul penal unor persoane care nu pot avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de santaj, incalcandu-se, astfel, art. 16 alin. (1) şi art. 24 din Constituţie, care prevăd

- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.

Art. 194 din Codul penal, cuprins în cap. II "Infracţiuni contra libertăţii persoanei", reglementează infracţiunea de santaj, ce consta în atingerea adusă, în principal, libertăţii psihice a persoanei, prin constrângerea exercitată de către infractor asupra acesteia, în scopul dobândirii în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul. Textul de lege nu cere ca subiectii infracţiunii de santaj să aibă anumite calităţi speciale şi nu prevede criterii particulare de identificare a victimelor, ci, potrivit art. 194 din Codul penal, subiect pasiv al infracţiunii de santaj poate fi orice persoană faţă de care se exercită acţiunea de constrângere, prin violenta sau ameninţare, pentru ca aceasta sa dea, să facă, sa nu facă sau sa sufere ceva.

Asa fiind, Curtea nu poate retine critica de neconstituţionalitate formulată şi constata că nu sunt incalcate prevederile art. 16 şi 24 din Constituţie.

De altfel, în realitate critica de neconstituţionalitate priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 194 din Codul penal care, în opinia autorului excepţiei, este redactat în mod defectuos şi prin aceasta permite instanţei de judecată sa îl aplice unor persoane care nu pot avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de santaj. Or, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale, aceasta nu este competenţa să se pronunţe în legătură cu aspectele privind aplicarea legii, ele urmând să fie soluţionate de către instanţa de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 194 din Codul penal, excepţie ridicată de Mircea Nicolae Harapu în Dosarul nr. 19.521/2000 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

---------