Revision appeal rejected; labor-dismissal challenge remains final as res judicata claim fails, prior rulings upheld.

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 16 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii Şcoala Gimnazială nr. 79 şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a solicitat: anularea Deciziei nr. 78/12.03.2021 de concediere; reîncadrarea acesteia în funcţia deţinută anterior concedierii; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, calculate de la data concedierii (15.03.2021) şi până la reîncadrare; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata de daune morale egale cu suma totală a salariilor neîncasate; obligarea intimatului Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti la transferarea sa, de îndată, în interesul învăţământului pe postul său de titular Geografie-prima facultate, post de la Şcoala nr. x.

Prin sentinţa civilă nr. 5115 din 2 iulie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, excepţia prematurităţii contestaţiei, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei formulate împotriva Deciziei de concediere nr. 78/12.03.2021 şi, în consecinţă, a respins contestaţia formulată de contestatoarea A., ca tardiv formulată.

Prin Decizia nr. 6668 din 17 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5115 din 2 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare, formându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă dosarul nr. x/2022.

Prin Decizia nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, la 14 noiembrie 2022, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând că Decizia nr. 2251/02.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, este potrivnică Deciziei nr. 6668/17.12.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 360 din 21 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2251 din 2 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

În motivare, s-a arătat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât cele două decizii, pretins a fi contradictorii, nu au fost pronunţate în cauze/dosare diferite, ci în aceeaşi cauză, în stadii procesuale diferite ale aceluiaşi litigiu.

În realitate, din cuprinsul cererii de revizuire şi al completărilor ulterioare rezultă că motivele invocate de revizuentă se referă la pretinse încălcări ale normelor de procedură sau erori în soluţionarea pe fond a litigiului, care nu au nicio legătură cu cazul de revizuire invocat.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs.

Prin criticile formulate, a arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât sunt pe deplin întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Aceasta deoarece deciziile indicate au dispozitivele contradictorii şi sunt pronunţate pe fondul litigiului, fiind pe deplin întrunite cerinţele de admisibilitate ale cererii de revizuire. În cauză, există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cum prevede textul de lege.

Revizuenta a arătat că litigiul are ca obiect contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 78/12.03.2021, emisă de intimaţii Şcoala Gimnazială nr. 79 Bucureşti (în continuare, "Şcoala nr. 79") şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (în continuare, "I.S.M.B.").

A solicitat anularea Deciziei nr. 2251/02.11.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi judecarea fondului pe baza unor probe noi, arătând că decizia atacată este dată cu încălcarea adevărului material şi legalităţii.

Recurenta a mai arătat că instanţa de revizuire a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, încălcând cu bună ştiinţă normele de drept material, că procedura de citare a fost grav încălcată, citaţiile emise pentru 16 noiembrie 2022 fiind nelegale şi că decizia atacată nu are temei de drept/motive, neexistând identitate între persoana revizuentei şi cea care a formulat contestaţia indicată în dispozitivul Deciziei nr. 6668/2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că recurenta şi-a întemeiat motivele de recurs pe art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că acestea se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se susţine că instanţa de revizuire a aplicat/interpretat greşit cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, încălcând astfel normele referitoare la autoritatea de lucru judecat; criticile subsumate dispoziţiilor art. 488 pct. 4, 6 şi 8 nu pot face obiectul examinării în recurs, fiind invocate în mod formal de către revizuenta recurentă.

Astfel, recurenta a susţinut nelegalitatea deciziei recurate, apreciind că deciziile indicate au dispozitivele contradictorii şi sunt pronunţate pe fondul litigiului, fiind pe deplin întrunite cerinţele de admisibilitate ale cererii de revizuire: tripla identitate de părţi, obiect, cauză, cum prevede textul de lege.

Înalta Curte reţine că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, potrivit dispoziţiilor invocate, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Invocarea normei de drept menţionate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat; pentru incidenţa acestui motiv de revizuire este necesar ca, în dosare diferite, să fi fost pronunţate hotărâri definitive potrivnice.

În deplin acord cu instanţa de revizuire, Înalta Curte reţine că cele două decizii, pretins a fi contradictorii, nu au fost pronunţate în cauze/dosare diferite, ci în aceeaşi cauză, în stadii procesuale diferite ale aceluiaşi litigiu.

Aşadar, prin Decizia nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins contestaţia în anulare declarată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1432 din 9 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; prin această ultimă hotărâre judecătorească, Înalta Curte a fost respins ca inadmisibil recursul exercitat de reclamantă împotriva Deciziei nr. 6668 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin cererea de revizuire pendinte, s-a invocat contrarietatea Deciziei nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă cu Decizia nr. 6668 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Având în vedere că aceste două decizii pretins a fi contradictorii nu au fost pronunţate în litigii diferite, ci în acelaşi litigiu care a vizat anularea deciziei de concediere a contestatoarei revizuente, în stadii procesuale diferite, cea dintâi hotărâre, Decizia nr. 6668 din 17.12.2021, pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar cea de-a doua, Decizia nr. 2251 din 2 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în exercitarea unei căi extraordinare de atac, nu poate constitui un reper pentru analiza contrarietăţii cerute de cazul de revizuire invocat.

Înalta Curte reţine că, în realitate, prin motivele de recurs partea îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată pe fondul cauzei, tinzând să transforme această cale extraordinară de atac de retractare într-una de reformare, care să supună cenzurii instanţei de revizuire legalitatea unei hotărâri definitive, în alte cazuri decât cele strict prevăzute de lege.

Or, aşa cum s-a arătat în doctrină şi s-a statuat într-o jurisprudenţă constantă a instanţelor de judecată, în cazul revizuirii nu e permis un astfel de control de legalitate, câtă vreme verificarea pe care o poate realiza instanţa de revizuire se limitează la situaţia de contrarietate a hotărârilor, cu sancţiunea aplicabilă, respectiv a anulării celei de-a doua hotărâri care nesocoteşte lucrul judecat anterior, într-un alt litigiu.

În concluzie, se observă că în mod corect instanţa de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanţele cauzei, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 360 din 21 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.