Criminal revision based on Constitutional Court interpretation of classified information rights lacks requisite new facts or circumstances.

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2024

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 534 din 11 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât împrejurarea nouă invocată de apărare ca fiind reprezentată de considerentele Deciziei nr. 310/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei, care evocă afectarea dreptului la apărare al revizuentului în ciclul ordinar al judecatii, nu se poate circumscrie noţiunii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Împotriva sentinţei penale nr. 534 din 11 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 22 noiembrie 2023 sub nr. x/2023, în cauză fiind stabilit termen la data de 22 ianuarie 2024.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, analizând apelul formulat în cauză constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Apelantul revizuent a invocat în susţinerea cererii de revizuire cazul de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că s-au descoperit împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, aceste împrejurări noi fiind reprezentate de considerentele Deciziei nr. 310/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei, care evocă afectarea dreptului la apărare în ciclul ordinar al judecătii.

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Din economia textului de lege sus menţionat rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe. În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă în dovedirea unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, în caz contrar revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, situaţie de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice, componentă a procesului echitabil.

Nu pot fi considerate noi în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.

De asemenea, din interpretarea dispoziţiilor art. 462 C. proc. pen. rezultă că, în rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanţa de judecată analizează temeinicia cererii de revizuire, respectiv dacă motivele de revizuire invocate conduc la anularea hotărârii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în acord cu instanţa fondului, apreciază că motivele invocate de apelantul revizuent au fost invocate în mod formal.

Astfel, se constată, pe de o parte, că toate aspectele menţionate nu se circumscriu cazului de revizuire invocat, iar, pe de altă parte, că acestea au mai fost invocate şi, implicit, analizate în cererile de revizuire formulate anterior de apelantul revizuent.

Completul de 5 Judecători constată că împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, condamnatul A. a formulat mai multe cereri de revizuire.

Prin sentinţa penală nr. 575 din 18 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018, între altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1081 din data de 03 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2009, reţinându-se, în esenţă, că motivul menţionat de revizuent în motivarea cererii nu se circumscrie cazurilor de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) teza II-a din C. proc. pen. fiind invocate în mod formal.

Prin decizia penală nr. 166 din 20 iunie 2019 pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018, în majoritate, s-a admis apelul formulat de revizuentul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 575 din 18 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, s-a desfiinţat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că, din compunerea completului colegial de 3 judecători din cadrul secţiei Penale, care a pronunţat sentinţa atacată, a făcut parte şi un judecător care a participat la judecarea cauzei în apel, pronunţând decizia penală nr. 11 din 27 ianuarie 2015 în dosarul nr. x/2014 a Completului de 5 judecători al instanţei supreme.

În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 205 din 04 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia nr. 42 din 1 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 205 din 04 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că, în cauză, soluţia de condamnare s-a bazat exclusiv pe mijloace de probă obţinute de către Serviciul Român de Informaţii, sens în care a invocat decizia nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale.

Prin sentinţa penală nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia nr. 67 din 1 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

De asemenea, împotriva sentinţe penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009 a formulat cerere de revizuire revizuentul A. invocând cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei penale în care s-a pronunţat hotărârea definitivă de condamnare a cărei revizuire se cere este reprezentat de înscrisuri, obţinute ca rezultat al activităţii de informaţii a Serviciului Român de Informaţii, precum şi faptul că, prin decizia nr. 55/2020, Curtea Constituţionala a stabilit că nu constituie mijloace de probă înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

Prin sentinţa penală nr. 598 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia penală nr. 26 din 7 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 598 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că cererea de revizuire este întemeiată întrucât, prin considerentele hotărârii Curţii Constituţionale nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022, invocată ca temei al cazului de revizuire, a avut loc o confirmare a tuturor criticilor revizuentului care au vizat obstacularea, prin lege, a exercitului dreptului la apărare, consecinţa a imposibilităţii cunoaşterii suportului factual al acuzaţiei.

Prin sentinţa penală nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia penală nr. 57 din 26 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Raportat la toate aceste hotărâri prezentate, Completul de 5 Judecători constată că apărările formulate în cuprinsul cererii de revizuire au fost deja analizate şi supuse cenzurii instanţelor, atât cu ocazia soluţionării cauzei, în fond şi apel, cât şi în analiza cererilor de revizuire soluţionate anterior. Apelantul revizuent a invocat, iar instanţa de judecată a analizat, cu prilejul judecării tuturor cererilor de revizuire formulate de apelantul revizuent de la momentul condamnării sale, toate aspectele susţinute de acesta care privesc fie prelungirea probatoriului administrat prin reinterpretarea acestuia pentru fapte sau împrejurări cunoscute deja de instanţă, după rămânerea definitivă a sentinţei, fie pronunţarea de către Curtea Constituţională a unor hotărâri pe care revizuentul le considera aplicabile în cauză, în condiţiile în care, înscrisurile la care s-a făcut referire au fost avute în vedere de către ambele instanţe la judecarea cauzei în fond şi apel, cât şi în hotărârile prin care s-au soluţionat cererile de revizuire anterioare formulate de acelaşi apelant revizuent, iar deciziile Curţii Constituţionale nu atrăgeau revizuirea hotărârii de condamnare.

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători constată că apelantul revizuent, chiar în ultima cerere de revizuire formulată împotriva aceleiaşi sentinţe de condamnare a invocat ca temei al revizuirii Decizia Curţii Constituţionale nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022, însă, în cauza respectivă, şi-a întemeiat cererea de revizuire pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Instanţa supremă a respins şi această cerere de revizuire, prin sentinţa penală nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, soluţie menţinută prin decizia penală nr. 57 din 26 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023.

De altfel, Decizia Curţii Constituţionale invocată de apelant ca temei al revizuirii (în prezenta cauză temeiul revizuirii fiind schimbat faţă de cauza anterior prezentată - art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.), respectiv Decizia nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022 este o decizie prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate invocată de apelant (a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. şi B. în Dosarul nr. x/2017 conexat cu Dosarul nr. x/2017 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (4) şi ale art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate).

De asemenea, Completul de 5 Judecători constată că pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este necesar să existe nişte fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au pronunţat hotărârea de condamnare, iar aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare; să conducă la adoptarea unei soluţii diametral opuse, respectiv de achitare a revizuentului sau de încetare a procesului penal.

În acord cu instanţa fondului, instanţa de control judiciar constată că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, împrejurarea nouă invocată ca temei al revizuirii, respectiv considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022, nu se poate circumscrie noţiunii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

În consecinţă, se constată că ceea ce urmăreşte revizuentul apelant, în actualul stadiu procesual, este o nouă reexaminare în fapt şi în drept a cauzei, fără a invoca şi fără a face dovada existenţei unor situaţii sau stări noi, apte a justifica, în condiţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., repunerea în discuţie a temeiniciei hotărârii definitive de condamnare dispusă faţă de acesta.

Or, hotărârea judecătorească penală definitivă este expresia aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul judecăţii (res iudicata pro veritate habetur), astfel că autoritatea de lucru judecat de care se bucură aceasta poate fi pusă în discuţie, în cadrul prezentului demers judiciar, prin prisma cazului de revizuire invocat, numai în ipoteza existenţei unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În contextul celor arătate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă a evaluat just particularităţile cauzei şi a reţinut corect că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 459 din C. proc. pen. astfel încât, în mod corect, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul apelant.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 534 din 11 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 534 din 11 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2024.