Exclusion of common contractual positions from salary assimilation orders under emergency measures

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi, obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea, în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare a funcţiilor şi salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii necalificaţi din cadrul D.S.V.S.A. Galaţi, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite potrivit ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (8)1 în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi obligarea pârâtei D.S.V.S.A. la plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi drepturile efectiv plătite.

Totodată, a solicitat obligarea Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi să îi plătească diferenţa dintre drepturile astfel asimilate şi cele efectiv primite, pentru perioada 01.12.2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare.

Prin încheierea pronunţată la data de 24.10.2016 în dosar nr. x/2016, Tribunalul Galaţi a disjuns capătul de cerere privind completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015 emis de Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a dispus formarea unui nou dosar, ce a fost înregistrat sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1292/24.10.2016 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. x/2016 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La Curtea de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016.

2. Hotărârile primei instanţe

Prin sentinţa nr. 125/2017 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse, ca nefondate, excepţiile invocate de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti; a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015 emis de către aceasta, în sensul inserării în Anexa la ordine şi a funcţiei contractuale de muncitor necalificat din cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Judeţean.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În privinţa încheierii atacate, recurenta a criticat soluţia privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a instituţiei să completeze Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 prin emiterea unor acte administrative de asimilare, susţinând că este dată cu aplicarea greşită a legii, şi soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cu privire la acelaşi capăt de cerere, apreciind că este dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

În ceea ce priveşte excepţia calităţii procesuale pasive, potrivit recurentei, completarea ordinului în discuţie în maniera solicitată de reclamantă nu poate fi realizată decât de către direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti întrucât organul ierarhic superior nu emite decizii (indiferent de ce natură, inclusiv salarială) pentru personalul încadrat în instituţiile din subordinea sa.

În cauză, intimata-reclamantă nu are un raport de muncă direct cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, aceasta fiind personal contractual în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi, aşa încât se află într-un raport juridic cu Direcţia şi nu cu organul ierarhic superior (A.N.S.V.S.A.).

Aşadar, simpla calitate a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, de ordonator principal de credite, nu atrage calitatea sa procesuală pasivă într-un litigiu ce decurge din raportul de muncă stabilit între personalul contractual şi o unitate cu personalitate juridică subordonată acesteia.

Prin urmare, dat fiind faptul că intimata-reclamantă are calitatea de personal contractual în cadrul unităţii subordonate Autorităţii Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât unitatea în cadrul căreia aceasta îşi desfăşoară activitatea, respectiv Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi, fiind lipsit de relevanţă că aceasta, în calitate de ordonator terţiar de credite, angajează cheltuieli în limita creditelor repartizate.

Referitor la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii primului capăt de cerere, constând în completarea Ordinului preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015, recurenta a arătat că solicitarea intimatei-reclamante, de completare a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (prin emiterea unor decizii de asimilare) nu poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ, întrucât o astfel de posibilitate nu se regăseşte printre cazurile limitativ prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, făcând trimitere şi la art. 1 şi art. 18 din acelaşi act normativ, precum şi la art. 60 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Totodată, a apreciat că solicitarea intimatei-reclamante este inadmisibilă şi raportat la maniera în care aceasta a cerut completarea, respectiv completarea unui act administrativ al unei instituţii publice centrale prin emiterea unor acte administrative cu caracter individual de către instituţiile din subordine (decizii de asimilare) şi fără să indice ce dispoziţii ale ordinului să fie completate.

De altfel, se poate observa că intimata-reclamantă nu contestă şi nu aduce vreo critică nici ordinului a cărui completare o cere şi nici cu privire la drepturile salariale stabilite, începând cu data de 01.12.2015, prin actele administrative individuale emise de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi. Prin urmare, a apreciat că soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este dată de instanţă cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii şi este dată cu încălcarea normelor de drept material, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Astfel, a apreciat că reţinerile primei instanţe sunt neîntemeiate şi contradictorii întrucât, începând cu data de 01.12.2015, funcţiile şi salariile personalului din cadrul structurilor subordonate A.N.S.V.S.A. au fost asimilate cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, potrivit prevederilor art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015.

În continuare a făcut trimitere la punctele de vedere solicitate unor instituţii publice, printre care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precizând că Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ţinând cont de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate a acestora.

Totodată, a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordin, intimata-pârâtă D.S.V.S.A. Galaţi a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcţionari publici şi personal contractual), asimilarea funcţiilor contractuale realizându-se în conformitate cu Legea nr. 293/2015, ţinând cont de specificul sistemului sanitar veterinar si pentru siguranţa alimentelor şi cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.

Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, s-a dat posibilitatea asimilării numai funcţiilor contractuale specifice activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, exceptând funcţiile contractuale comune.

În concluzie, a arătat că au fost asimilate nu doar funcţiile publice, ci şi funcţiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor cu funcţii publice, ţinând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, iar intimata-reclamantă nu a contestat drepturile salariale stabilite prin actele administrative individuale emise de D.S.V.S.A. Galaţi.

4. Apărările formulate în cauză

Nici intimata-reclamantă A. şi nici intimata-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu au formulat apărări în cauză în cadrul unor întâmpinări.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., apreciat de parte ca fiind incident faţă de soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii primului capăt de cerere, constând în completarea Ordinului preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 (prin emiterea unor decizii de asimilare), Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit în raport cu prevederile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată şi ale art. 60-62 din Legea nr. 24/2000, prevederi care nu au fost încălcate în cauză.

În cauză, nu se poate reţine depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, sintagmă prin care se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, ţinând cont că obiectul cererii deduse judecăţii este generat de poziţiile divergente ale părţilor cu privire la interpretarea prevederilor art. 1 alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014.

În raport de prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ are posibilitatea să oblige autoritatea pârâtă să emită un act administrativ prin care să-i fie recunoscut părţii dreptul pretins, având în vedere obiectul dedus judecăţii (refuzul nejustificat de soluţionare a cererii). Astfel, autoritatea competentă are obligaţia să respecte forţa juridică superioară a legii în temeiul căreia a fost emis ordinul contestat, act administrativ unilateral cu caracter normativ emis în vederea organizării legii.

Prin Ordinul nr. 1016/2015, emitentul actului avea obligaţia să identifice toate funcţiile şi nivelul de salarizare ce pot fi asimilate cu cele existente în cadrul APIA, în caz contrar, persoanele care se consideră vătămate în drepturile acestora, prin neincluderea funcţiei lor în cuprinsul Ordinului nr. 1016/2015, în vederea asimilării, au posibilitatea, conform Legii nr. 554/2004, modificată şi completată, să acţioneze autoritatea publică competentă pentru a-i fi recunoscut dreptul şi a fi obligată autoritatea să emită un act administrativ în acest sens.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este nefondat.

De asemenea, nu pot fi primite nici criticile privind greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocate în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a instituţiei să completeze Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea unor acte administrative de asimilare, ce pot fi încadrate la pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că respectiva autoritate publică este emitenta actului ce se solicită a fi completat.

Faţă de susţinerile recurentei, în sensul că o completare a ordinului în discuţie nu poate fi realizată decât de către direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti întrucât organul ierarhic superior nu emite decizii pentru personalul încadrat în instituţiile din subordinea sa, instanţa de control judiciar reţine că deciziile în discuţie şi care sunt de competenţa direcţiilor judeţene/municipiului Bucureşti sunt acte administrative unilaterale individuale ce nu pot fi emise în absenţa unui act administrativ unilateral normativ, similar Ordinului nr. 1016/23.12.2015 emis de recurenta-pârâtă.

Prin urmare, în cauză sunt pe deplin respectate prevederile art. 36 din C. proc. civ., existând identitate între persoana pârâtului şi persoana care este ţinută să aducă la îndeplinire obligaţia stabilită prin raportul juridic dedus judecăţii.

În fine, această autoritate are şi calitatea de ordonator principal de credite, în virtutea căreia are obligaţia de a repartiza ordonatorilor terţiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunţate împotriva instituţiilor publice care funcţionează în subordinea sa.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondat.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, de asemenea, consideră că nu poate fi primit.

Faptul că prima instanţă a făcut trimitere la asimilarea funcţiei deţinute de parte şi salariului acesteia cu funcţia şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură începând cu data de 01.12.2015, deşi, potrivit recurentei, această asimilare a avut loc, nu poate să conducă la concluzia că motivarea hotărârii este contradictorie.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare şi motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1 016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare, s-a stabilit, la art. 1 următoarele:

"(1) începând cu data de 01.12.2015, prin asimilare cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare se stabilesc conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Începând cu aceeaşi dată, salariile aferente posturilor vacante se stabilesc conform anexei în condiţiile prevăzute la alin. (1).

Conform art. 2 alin. (1) din Ordin, nivelul concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare se stabileşte prin acte administrative individuale."

Din Anexa la ordinul în litigiu, care are ca referinţă Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare, rezultă că asimilarea a vizat funcţionarii publici şi funcţiile specifice contractuale.

Acest ordin a fost dat în aplicarea prevederilor art. I punctul 2 şi punctul 4 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Potrivit art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015,

"2. La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 1^1, cu următorul cuprins:

"1^1. La articolul 1, după alin. (8^1) se introduce un nou alineat, alin. (8^2), cu următorul cuprins:

«(8^2) Asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (8^1), cu respectarea normelor legale în vigoare.»".

Textul de lege vorbeşte despre "asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului" şi nu face distincţie între funcţiile publice şi funcţiile contractuale, în cadrul funcţiilor publice nu deosebeşte între categoriile de funcţii publice existente, iar cu privire la funcţiile contractuale nu face nicio distincţie între cele specifice şi cele comune.

Totodată, în aplicarea prevederilor legale menţionate, în ceea ce priveşte personalul contractual neasimilat, atât la nivelul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cât şi al unităţilor subordonate acesteia s-a solicitat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să îi fie puse la dispoziţie ordinele ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) şi alin. (81) din O.U. G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi clarificări de la instituţii publice, printre care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin adresa nr. x/10.12.2015, se puteau asimila funcţii publice cu funcţii contractuale şi invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, şi nu la categoriile de personal, iar la asimilarea funcţiilor trebuia să se ţină cont de nivelul studiilor şi de ierarhia funcţiilor din cele două instituţii ale căror salarii s-au asimilat.

Aşa fiind, instituţia recurentă a apreciat în mod corect că asimilarea funcţiei şi a salariului din A.N.S.V.S.A. şi din structurile subordonate judeţene se face cu funcţia şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Astfel, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ţinând cont de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate a acestora.

Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, intimata-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcţionari publici şi personal contractual).

Astfel, au fost asimilate atât funcţiile publice, cât şi funcţiile contractuale specifice activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, ţinând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare. asimilarea făcându-se cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, exceptate fiind funcţiile contractuale comune.

În cauză, intimata-reclamantă face parte din personalul contractual al autorităţii intimate Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi, fiind inspector de specialitate, potrivit contractului individual de muncă şi actului adiţional depuse la dosar în prima fază procesuală, fiind încadrată pe funcţie contractuală potrivit Anexei nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcţii comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, s-a reţinut că funcţia de inspector de specialitate (Anexa nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcţii comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010) nu este corespondentă cu funcţiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor cu funcţii publice, întrucât pentru aceste funcţii legea prevede un nivel al studiilor necesar ocupării acestor funcţii, conform Anexei nr. 1, Cap. II lit. K) - Administraţia publică sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor din Legea nr. 284/2010.

La asimilarea funcţiilor publice şi contractuale s-a ţinut seama de nivelul studiilor şi de ierarhia funcţiilor din instituţiile ale căror salarii se asimilează, iar funcţia contractuală de inspector de specialitate, considerată nespecifică activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, nu a fost asimilată conform art. I pct. 2 din Legea nr. 293/2015.

Pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare, "Administraţie", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015, prevedere în care se încadrează şi reclamanta.

Raţiunea adoptării dispoziţiei legale de introducere a reglementării asimilării a fost, potrivit expunerii de motive din O.U.G. nr. 35/2015 şi O.U.G. nr. 83/2014, aceea a înlăturării diferenţelor salariale în cadrul autorităţilor care funcţionează în coordonarea sau subordinea ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, cu atribuţii specifice domeniului în care funcţionează, având în vedere că în aceeaşi categorie de funcţii, dar în cadrul altei autorităţi (APIA), intervenise o modificare salarială prin raportare la funcţiile din Ministerul Fondurilor Europene, conform art. 1 alin. (8) şi (81) din O.U.G. nr. 83/2014.

Nu a rezultat că în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură s-a procedat, în baza celor două ordonanţe de urgenţă, la stabilirea unui alt nivel de salarizare pentru personalul contractual comun, cu atât mai mult cu cât prin Ordinul MADR nr. 1980/2014 s-a stabilit nivelul de salarizare al funcţionarilor publici din cadrul APIA, iar împrejurarea că personalul contractual de specialitate a fost avut în vedere prin Ordinul nr. 1016/2015 nu înseamnă crearea unei situaţii discriminatorii pentru personalul contractual comun, fiind vorba despre situaţii diferite.

Cu referire concretă la salarizarea intimatei-reclamante, se constată că acesteia i s-a aplicat o majorare salarială de 10%, conform art. I punctul 4 din Legea nr. 293/2015.

În acest sens, autoritatea intimată Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi a emis acte administrative individuale prin care intimatei-reclamante i-a fost majorat salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.12.2015, drepturile salariate astfel stabilite nefiind contestate de parte.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa, în parte, sentinţa atacată, cu consecinţa respingerii în tot a acţiunii, reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi menţinând celelalte dispoziţii ale instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 125/2017 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând,

Respinge acţiunea, ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii privind excepţiile invocate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2020.