Mayor's incompatible school board membership upheld; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare întocmit la data de 6.07.2017 de către Inspecţia de Integritate din cadrul ANI.

În motivare, reclamantul a arătat că ANI a stabilit prin acest raport că el se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003, în forma în vigoare pentru perioada de incompatibilitate constatată, constând în aceea că a deţinut calitatea de membru în consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale Măluşteni, în perioada 26.06.2012-17.09.2013, concomitent cu exercitarea funcţiei de primar al comunei Măluşteni.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 189 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, împotriva raportului de evaluare x/6.07.2017, întocmit de ANI.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 189 din 12 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant arată că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material incidente speţei, sub următoarele aspecte:

- instanţa de fond nu a reuşit să identifice, în mod corect, legea aplicabilă unei situaţii juridice în curs, (născută sub imperiul legii vechi, dar soluţionată sub imperiul unei legi noi, ce nu o mai reglementa ca şi caz de incompatibilitate la momentul emiterii raportului de evaluare);

- analiza instanţei de fond se îndepărtează de conţinutul modificat al art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în vigoare la data de 6 iulie 2017, când s-a întocmit Raportul de evaluare.

- în speţă principiul neretroactivităţii legii civile noi trebuia aplicat în sensul că activitatea de evaluare a respectării regimului incompatibilităţilor de către recurent, trebuia declanşată şi finalizată până la data de 10 iunie 2017, adică în intervalul de timp cât cazul de incompatibilitate a avut o reglementare legală.

- instanţa de fond trebuia să aibă în vedere principiul aplicării imediate a legii civile noi, principiu fără consacrare legală dar care decurge din cel al neretroactivităţii legii civile;

- prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că reclamantul nu a acţionat în interes personal, ci în interesul general al copiilor din comună, nefiind remunerat, deţinerea calităţii de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii fiind pur formală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât, în perioada 26.06.2012 - 17.09.2013 a deţinut, simultan, funcţia de primar al comunei Măluşteni, judeţ Vaslui şi calitatea de membru în Consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale Măluşteni, judeţul Vaslui.

Constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice.

Prin cererea de recurs, criticile formulate de reclamantul A. se referă, în esenţă, la greşita interpretare a efectelor modificării legislative aduse prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prin dispoziţiile O.U.G. nr. 49/2014.

Înalta Curte reţine că, până la data de 26.06.2014, dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 stipulau că:

"(2) În cazul instituţiilor de învăţământ de stat, consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar.

b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă."

Prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative, prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 au fost completate în sensul că, din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ va face parte "primarul sau un reprezentant al primarului". Aşadar, modificarea legislativă a intervenit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 128/2017 la care, în mod greşit, se raportează recurentul.

Recurentul-reclamant a susţinut, prin cererea de recurs, că modificarea legislativă trebuia avută în vedere de instanţa de fond, întrucât reprezintă o nouă realitate juridică, care confirmă voinţa iniţială a legiuitorului, respectiv aceea de a nu considera participarea primarului în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ ca reprezentând un caz de incompatibilitate.

Înalta Curte reţine că, prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă, a fost constatată starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant în perioada 26.06.2012 - 17.09.2013, perioadă în care, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, anterior citate, primarului îi revenea obligaţia legală de a desemna un reprezentant în consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ. În perioada de referinţă, conform cadrului normativ incident, funcţia de primar era considerată incompatibilă cu aceea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice precum Şcoala Gimanzială Măluşteni, în consiliul de administraţie al şcolii, putând avea calitatea de membru un reprezentant al primarului, iar nu însuşi primarul.

Reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, fără a avea relevanţă modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activităţii de evaluare, astfel cum a susţinut recurentul-reclamant.

Această interpretare a fost confirmată şi de soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, pentru situaţii ivite anterior modificării textului de lege şi a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

În cauza de faţă, O.U.G. nr. 49/2014 a intrat în vigoare la data de 30.06.2014, iar starea de incompatibilitate a fost reţinută pentru perioada anterioară acestei date, astfel încât dispoziţiile acestui act normativ nu pot fi avute în vedere ca prevederi legislative exoneratoare.

Cu privire la presupusa încălcare de către instanţa de fond a principiului legii mai favorabile, instanţa de control judiciar constată că apărarea recurentului-reclamant este neîntemeiată.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Aşadar, principiul este incident doar în cazul legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Or, dispoziţiile O.U.G. nr. 49/2004, prin care se modifică prevederile art. 96 alin. (2) din Legea învăţământului nr. 1/2011 referitoare la componenţa consiliului de administraţie, invocate de recurent drept lege mai favorabilă, sunt norme de drept administrativ, motiv pentru care nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior datei modificării (30.06.2014).

Aceeaşi concluzie este valabilă şi în legătură cu modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003, în condiţiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noţiunii de "lege penală sau contravenţională", pentru a avea astfel incidenţă în cauză, ca excepţie de la aplicarea principiului neretroactivităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica din recurs privitoare la neaplicarea de către autoritatea pârâtă şi de către instanţa de fond a dispoziţiilor O.U.G. nr. 49/2014.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 189 din 12 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2020.