Administrative act motivation requirement precluding judicial review of exam grading accuracy in university admission contests

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, în temeiul art. 7, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a solicitat:

1.anularea parţială a chestionarului de întrebări A, în privinţa întrebărilor nr. 14 de la disciplina Istorie, respectiv întrebarea nr. 19 de la disciplina Limba Engleză, întrucât, astfel cum a susţinut şi în cadrul contestaţiei, acestea încalcă regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere la studii universitare de licenţă, în facultăţile Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", în anul 2016 nr. 840 din 22.01.2016;

2.anularea parţială a baremului cu răspunsuri în privinţa întrebărilor nr. 14 de la disciplina Istoria Românilor, respectiv întrebarea nr. 19 de la disciplina Limba Engleză întrucât, astfel cum a susţinut şi în cadrul contestaţiei, acestea încalcă regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere la studii universitare de licenţă, în facultăţile Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza", în anul 2016 nr. 840 din 22.01.2016;

3.anularea actului administrativ nr. x/09.08.2016 şi a operaţiunilor administrative ce au stat la baza emiterii acestuia, prin care, în mod nelegal, a fost respinsă contestaţia sa, formulată în baza dispoziţiilor art. 101-106 din regulament;

4.anularea parţială a actului administrativ prin care au fost validate rezultatele finale ale concursului de admitere, în privinţa respingerii sale;

5.obligarea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" la emiterea unui act administrativ prin care reclamanta să fiu considerată admisă şi înscrisă în anul universitar 2016-2017, întrucât beneficiază, în plus faţă de nota 8,50, şi de punctajul aferent întrebărilor nr. 14 - Istorie, respectiv 19 - Limba Engleză, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi în cuantum de 1000 RON/zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

In subsidiar, a solicitat obligarea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", în urma soluţionării corecte şi efective a contestaţiei, la emiterea unui act administrativ prin care reclamantei să i se recunoască dreptul de a fi admisă în anul universitar următor pronunţării hotărârii, fără a mai susţine examenul, întrucât a câştigat acest drept prin promovarea examenului din iulie- august 2016.

6.obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 50 000 RON şi la repararea prejudiciului material în cuantum de 18430 RON.

7.obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4686 din 4 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza.

A anulat în parte actul administrativ cu nr. x/09.08.2016 şi procesul-verbal al şedinţei comisiei de contestaţii nr. x/09.08.2016 în ceea ce o priveşte pe reclamantă şi a obligat pârâta la soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamanta, în mod motivat.

A respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

A admis, în parte, cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 450 RON taxa judiciară de timbru şi în cuantum de 2000 RON onorariu de avocat.

1.3. Cererile de recurs

Pârâta Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 4686 din 4 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar reclamanta A. a formulat recurs incident, împotriva sentinţei civile nr. 4686 din 4 decembrie 2017 şi a încheierii de şedinţă din 23 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1. Recurenta-pârâtă critică sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectivă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, pe fond, respingerea în totalitate a acţiunii reclamantei.

După o scurtă expunere rezumativă a situaţiei de fapt recurenta - pârâtă arată că, în mod greşit, în raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei, reţinând că acesteia nu i s-au adus la cunoştinţă motivele pentru care i-a fost respinsă contestaţia formulată la rezultatele obţinute la materiile de concurs.

În realitate, candidatei i-au fost comunicate motivele respingerii contestaţiei, prin procesul-verbal încheiat cu ocazia recorectării lucrării, aceasta având posibilitatea să formuleze obiecţiuni în cadrul procesului-verbal menţionat, însă nu a uzitat de acest drept.

Mai arată recurenta-pârâtă că motivele respingerii contestaţiei i-au fost aduse la cunoştinţă reclamantei şi prin adresa nr. x/2016, înscris depus la dosarul cauzei, prin care s-au reiterat argumentele înserate în procesul-verbal menţionat mai sus.

În concluzie, susţine recurenta-pârâtă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material incidente speţei.

2. Recurenta-reclamantă, prin recursul incident formulează critici, atât asupra sentinţei civile nr. 4686 din 4 decembrie 2017 cât şi asupra încheierii de şedinţă din 23 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă solicită casarea sentinţei atacate, în ceea ce priveşte soluţia dată petitelor nr. 1, 2, 4, 5, 6, 7 din cererea de chemare în judecată, casarea încheierii din 23 octombrie 2017 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea instanţei de fond la readministrarea probelor relative la existenţa şi cuantumul prejudiciului material suferit de reclamantă.

În susţinerea recursului incident, recurenta-reclamantă formulează următoarele critici:

Art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ.: Instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii şi al contradictorialităţii prin faptul că a lăsat nesoluţionate mai multe capete de cerere coroborat cu situaţia, potrivit căreia, instanţa nu a pus în discuţia părţilor aspecte privind nemotivarea actului administrativ.

Se mai susţine că instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire situaţia de fapt prezentată, corespondenţa purtată între subsemnata şi autoritate în cadrul procedurii prealabile, precum şi argumentaţia autorităţii din cadrul actelor de procedură formulate în dosar, astfel încât există o motivare a actului administrativ contestat.

Art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.: Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit normele legale incidente, respectiv: art. 7, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, art. 32 din Constituţie, Protocolul I, alin. (2) din CEDO, art. 33-35, 70, 90, 101,106 din Regulamentul nr. 840 din 22.01.2016 privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere la studii universitare de licenţă, în facultăţile Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", în anul 2016, art. 453 din C. proc. civ.

Arată recurenta-reclamantă că în privind primelor două capete de cerere, în baza art. 7 şi 8 din C. proc. civ. şi a prevederilor Regulamentului de examen, instanţa de fond putea, în mod facil, să analizeze legalitatea actelor contestate, având în vedere că cele două întrebări contestate încalcă, în mod evident, Regulamentul de examen, independent de motivaţia dată respingerii contestaţiei.

Mai arată că inexistenţa unor argumente exprese în actul administrativ contestat reprezentând soluţia cu privire la contestaţie, în situaţia în care din întreg probatoriu administrat în cauză rezultă, în mod clar, poziţia autorităţii, nu echivalează cu situaţia invocată de instanţă, în sensul imposibilităţii efectuării unei analize de legalitate. Nelegalitatea actelor rezultă din simpla observare a conţinutului lor şi a regulamentului de examen.

În privinţa capătului 3 de cerere, suplimentar aspectului constând în nemotivare, prima instanţă trebuia şi putea să constate că soluţia oferită contestaţiei reclamantei este contrară regulamentului de examen şi să cerceteze şi celelalte aspecte de nelegalitate ale actului administrativ anulat.

În privinţa capătului 4 de cerere privind anularea parţială a actului prin care au fost validate rezultatele concursului de admitere, susţine recurenta că acesta are caracter accesoriu primelor trei, iar nelegalitatea rezultă din întreaga situaţie de fapt, în principal din împrejurarea că reclamanta a fost la egalitate de punctaj cu ultimul admis, departajarea făcându-se în baza mediei de la bacalaureat, iar adăugarea oricărei fracţiuni de punctaj ar fi situat-o deasupra ultimei medii de admitere, nefiind nevoie de aprecierea autorităţii.

De asemenea, recurenta-reclamantă afirmă că în privinţa capătului 5 de cerere şi a celui subsidiar, acestea au caracter accesoriu primelor patru şi trebuie admise în consecinţă.

În ceea ce priveşte capătul 6 al cererii de chemare în judecată, susţine recurenta că, în mod greşit instanţa de fond a respins solicitarea privind obligarea pârâtei la plata prejudiciului material şi a daunelor morale, fiind aplicat greşit art. 32 din Constituţia României şi Protocolul I, alin. (2) din CEDO.

Ultima critică formulată de recurenta-reclamantă pe calea recursului incident priveşte soluţia instanţei de fond de acordarea parţială a cheltuielilor de judecată, fiind încălcate dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ., în condiţiile în care culpa procesuală a aparţinut integral autorităţii pârâte.

1.4. Apărările formulate în cauză

Părţile recurente au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

1. Recursul principal formulat de recurenta-pârâtă Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza"

Recurenta-pârâtă critică sentinţa recurată prin prisma faptului că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că actul administrativ de soluţionare a contestaţiei reclamantei nu este motivat.

Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului constată că, din documentele aflate la dosarul de fond, filele x constând în actele administrative contestate de reclamantă şi care reflectă situaţia privind analiza şi soluţionarea contestaţiei acesteia la rezultatele concursului de admitere, nu reiese existenţa vreunei motivări a soluţiei de respingere a contestaţiei, singura menţiune existentă fiind "Se respinge".

Fără a indica, în concret, vreo normă de drept material încălcată de prima instanţă prin raţionamentul său exprimat în sensul că procesul-verbal de soluţionare a contestaţiei reclamantei formulată la rezultatele examenului de admitere nu este motivat, recurenta-pârâtă susţine că a oferit o astfel de motivare prin adresa de răspuns la plângerea prealabilă, adresa cu nr. x din 17.08.2016, aflată la dosarul de fond.

Analizând conţinutul acestei adrese, care reprezintă o operaţiune materială ulterioară desfăşurării concursului de admitere şi validării rezultatelor, instanţa de control judiciar constată că prin aceasta, autoritatea nu răspunde niciunuia dintre argumentele concrete, prin care candidata reclama nereguli în baremul stabilit pentru două întrebări existente în grilele de la disciplinele istorie şi limba engleză. Astfel, în cuprinsul adresei menţionate, instituţia de învăţământ pârâtă îi transmite petentei că motivele respingerii contestaţiei i-au fost aduse verbal la cunoştinţă de către membrii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, recorectarea lucrărilor fiind făcută în prezenţa reclamantei, aceasta semnând procesul-verbal încheiat cu respectiva ocazie fără a completa ceva la rubrica "Observaţii".

Dincolo de justificarea superficială şi formală oferită de autoritatea pârâtă atât candidatei, dar şi prezentei instanţe prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că maniera în care s-au purtat discuţiile în faţa Comisiei de soluţionare a contestaţiilor nu putea fi cunoscută şi analizată sub aspectul legalităţii decât dacă actul constatator cuprindea o minimă motivare care să asigure transparenţa decizională a Comisiei, având în vedere importanţa efectelor juridice pe care procesul-verbal de soluţionare a contestaţiilor le-a produs în plan oficial şi faţă de terţi. Orice discuţie directă, verbală, dintre candidată şi membrii respectivei comisii, netranspusă în formă scrisă sau într-o altă formă care să permită accesul părţilor sau a instanţei la conţinutul dialogului vizând soluţionarea contestaţiei, nu poate respecta exigenţele unei motivări corespunzătoare, pe care orice act administrativ trebuie să o cuprindă.

Un argument în plus ar fi şi acela legat de forma tipizată pe care o are Procesul-verbal de soluţionare a contestaţiilor care, pentru rubrica "Observaţii", are un spaţiu extrem de limitat, făcând aproape imposibilă inserarea vreunei obiecţiuni concrete venită din partea candidatului contestator.

În concluzie, achiesând la toată argumentaţia, laborios prezentată de instanţa de fond, cu privire la necesitatea motivării actului administrativ, în contextul principiilor constituţionale şi ale dreptului european, precum şi în temeiul jurisprudenţei solide şi unitare consolidată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de recurs constată că raţionamentul curţii de apel, cu privire la nemotivarea actului administrativ de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă, este rezultatul unei aplicări corecte a legii, recursul fiind nefondat.

2. Recursul incident formulat de reclamanta A.

2.1. Recurenta-reclamantă critică sentinţa atacată în primul rând din perspectiva motivului de casare prevăzut de ar 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., arătând că prin hotărârea pronunţată instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii şi principiul contradictorialităţii deoarece nu a soluţionat toate capetele de cerere şi nu a pus în discuţia părţii aspectul nemotivării actului administrativ prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei.

Motivul de casare invocat de reclamantă presupune ca hotărârea instanţei de fond să fi fost pronunţată cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea.

Verificând actele procedurale întocmite în cauză, începând cu cererea de chemare în judecată şi continuând cu întâmpinarea autorităţii pârâte, cu notele de concluzii scrise, precum şi în raport de concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor de către reclamantă, prin apărător, Înalta Curte constată că, una dintre principalele critici de nelegalitate aduse actului administrativ, prin care comisia de soluţionare a contestaţiilor, organizată la nivelul autorităţii pârâte, a consemnat rezultatele reevaluării lucrărilor în sensul respingerii contestaţiei, a fost aceea că nu cuprinde argumentele pentru care respectiva comisie a ajuns la concluzia menţionată în procesul-verbal, acesta din urmă fiind nemotivat.

Aşadar, afirmaţia recurentei-reclamante în sensul că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii, prin nepunerea în discuţia părţilor a aspectului nemotivării actului administrativ cu nr. x/09.08.2016 şi a procesului-verbal al şedinţei comisiei de contestaţii nr. x/09.08.2016, este neveridică, atâta vreme cât este contrazisă chiar de argumentaţia prezentată de reclamantă în cererea de chemare în judecată şi susţinută în faţa instanţei de fond, inclusiv în cadrul concluziilor orale consemnate în încheierea de şedinţă întocmită la ultimul termen de judecată, prin care s-a dispus şi amânarea pronunţării hotărârii.

Prin urmare, principiul disponibilităţii părţii în procesul civil şi cel al contradictorialităţii au fost respectate, instanţa de fond soluţionând cauza în limitele învestirii, ambele părţi susţinându-şi punctul de vedere şi poziţia procesuală cu privire la critica de nelegalitate vizând nemotivarea actului administrativ de soluţionare a contestaţiei reclamantei.

În ceea ce priveşte critica referitoare la neanalizarea de către instanţa de fond a celorlalte capete de cerere, Înalta Curte constată că, în raport de soluţia la care s-a oprit prima instanţă, capetele 4-7 aveau caracter accesoriu faţă de capătul 3 de cerere, astfel încât o eventuală analiză a acestora era lipsită de eficacitate juridică, atâta vreme cât s-a dispus anularea unui act administrativ care a stat la baza validării rezultatului final al concursului în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

În ceea ce priveşte petitele 1 şi 2 ale cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acestea au fost analizate de către instanţa de fond, fiind respinse în temeiul unei argumentaţii concrete, cuprinzând atât motive de fapt, cât şi de drept, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei recurate.

În concluzie, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ. nu poate fi reţinut pentru constatarea nelegalităţii sentinţei instanţei de fond, nefiind identificat niciun element care să întrunească ipoteza textului procedural menţionat mai sus.

2.2. Al doilea motiv de casare invocat de recurenta-reclamantă în susţinerea recursului incident este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei.

Deşi recurenta-reclamantă enumeră în preambulul argumentaţiei anumite texte legale pretins a fi încălcate de către instanţa de fond, aceasta nu a înţeles să arate în concret în ce mod a încălcat prima instanţă fiecare normă invocată, iar instanţa de control judiciar reţine că nu toate dispoziţiile legale menţionate reprezintă norme de drept material incidente speţei.

În esenţă, recurenta-reclamantă critică soluţia pronunţată în primă instanţă arătând că în mod greşit s-a reţinut nemotivarea actului administrativ de soluţionare a contestaţiei, în realitate acesta fiind argumentat de autoritatea pârâtă prin corespondenţa purtată cu reclamanta şi susţinerile din întâmpinarea depusă la dosar. Prin urmare, apreciază recurenta că întreaga sentinţă este nelegală, impunându-se casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea fondului actelor administrative contestate.

Dincolo de incoerenţa de care dă dovadă recurenta în susţinerea demersului judiciar (în faţa instanţei de fond s-a invocat nemotivarea actului administrativ, iar prin cererea de recurs se arată că soluţia de anulare ca nemotivat a actului este greşită), Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că analiza primelor două capete de cerere formulate de reclamantă presupune depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, prin substituirea nepermisă în competenţele unui organism specializat în materiile de concurs prevăzute pentru admiterea la Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza.

Astfel, în mod corect, prima instanţă a efectuat un control de legalitate al actului administrativ cu nr. x/09.08.2016 şi a procesului-verbal al şedinţei comisiei de contestaţii nr. x/09.08.2016 şi a constatat că nu este îndeplinită o condiţie de formă cerută ad validitatem în cazul unui act administrativ şi anume că lipseşte motivarea acestuia, dând astfel satisfacţie parţială pretenţiilor deduse judecăţii, prin achiesarea la susţinerea reclamantei în sensul nemotivării acestor acte.

Contrar celor afirmate de recurentă, instanţa de fond nu putea să analizeze temeinicia respectivelor acte administrative, în sensul de a aprecia corectitudinea baremului stabilit pentru cele două întrebări de la materiile istorie şi engleză, această procedură fiind în competenţa exclusivă a Comisiei de concurs, respectiv a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor. Cu alte cuvinte, instanţa judecătorească nu poate proceda la recorectarea lucrărilor de concurs şi la stabilirea unui alt punctaj pentru reclamantă, putând doar verifica legalitatea organizării şi desfăşurării concursului, sens în care a constatat că procedura de soluţionare a contestaţiilor nu a fost legală prin prisma nemotivării actului administrativ de respingere a contestaţiei reclamantei.

Pe de altă parte, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, în lipsa unei motivări a actului administrativ, nu se poate exercita controlul judecătoresc asupra temeiniciei acestuia, iar în speţă, cu atât mai mult, nu se poate aprecia asupra corectitudinii rezultatelor finale ale concursului de admitere, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond vine în sprijinul reclamantei, în sensul în care, aceasta are posibilitatea să cunoască argumentaţia de specialitate a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, ulterior având la îndemână mijloace administrative şi procesuale de a pretinde şi înlăturarea eventualelor efecte juridice vătămătoare produse de noul act administrativ, de data aceasta motivat, în sensul celor dispuse prin hotărârea judecătorească pronunţată în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte prejudiciul material şi daunele morale pretinse de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine că, atâta vreme cât prin soluţia pronunţată în cauză nu s-a putut dezlega definitiv conflictul judiciar, în sensul de a se constata că reclamanta a obţinut media de admitere la instituţia de învăţământ pârâtă şi a se dispune înscrierea reclamantei în calitate de student la Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, în mod corect, instanţa de fond a apreciat ca fiind prematur formulată o astfel de solicitare.

În consecinţă, critica recurentei vizând neadministrarea de către instanţa de fond a probelor referitoare la dovedirea prejudiciului material, cerere respinsă prin încheierea din 23 octombrie 2017, este lipsită de eficienţă juridică, în condiţiile în care, prima instanţă s-a pronunţat doar asupra actelor de soluţionare a contestaţiei şi a constatat nulitatea lor pentru nemotivare, şi nu pentru stabilirea unui punctaj greşit la corectarea lucrărilor de concurs ale reclamantei.

Ultima critică de nelegalitate vizează încălcarea art. 453 din C. proc. civ. de către instanţa de fond, prin neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că cererea a fost admisă doar în parte, respectiv un singur capăt de cerere dintre cele 7 formulate de reclamantă, judecătorul fiind suveran în a stabili în ce măsură partea care a căzut în pretenţii poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Or, recurentei-reclamante i-au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 1/2 din cele efectuate cu ocazia procesului, în condiţiile în care i-a fost admis un singur capăt de cerere dintre cele 7 formulate, cu respectarea criteriilor proporţionalităţii în raport de valoarea şi circumstanţele cauzei, precum şi de munca desfăşurată de avocat.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare invocate de recurenţii din prezenta cauză, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, împotriva sentinţei civile nr. 4686 din 4 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul incident declarat de recurenta - reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 4686 din 4 decembrie 2017 şi a încheierii de şedinţă din 23 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2020.