Appeal admitted, lower ruling quashed and remanded for further evidence on pension credit for forced-labor military service.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court admits the appeal by the county pension house, quashes the lower court’s judgment (Curtea de Apel Craiova, sentința nr. 747/2004) and remands the case to the same court for further evidence; the earlier ruling that had recognized the claimant’s rights under Law No. 309/2002 for the period 20 June 1957–27 June 1959 is thus set aside and not in force. The dispute concerns an administrative challenge to a pension decision refusing recognition of military labor service performed in forced-labor detachments (Direcția Generală a Serviciului Muncii) between 1950–1961, with the claimant relying on his military record. The decisive legal basis is the court’s finding that, under the active role of the judge (principle of official investigation), the lower court was obliged to supplement the evidence where the sole documentary proof—the military record—contained erasures and contradictory entries and did not establish with certainty whether the entire service or only part of it was spent in the labor detachment system, so the case must be reheard with additional evidence, including the military service record from the relevant military unit.
Legislator headnote
AI generatedAppeal admitted, lower ruling quashed and remanded for further evidence on pension credit for forced-labor military service: Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care, din livretul militar al acestuia rezultă că numai o parte a stagiului militar, respectiv perioada 1 aprilie 1959 - 27 iunie 1956, a fost efectuat în cadrul unui detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, restul perioadei fiind efectuat într-o unitate militară, munca prestată aici fiind muncă în folosul armatei. A mai susținut recurenta, că lipsa unor evidențe precise nu poate constitui un argument în favoarea intimatului, iar munca prestată în folosul armatei nu poate fi asimilată muncii forțate din sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, care era o instituție civilă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 29 iulie 2004, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 9545 din 9 martie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată, respectiv 20 iunie 1957 - 27 iunie 1959.
Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 507 din 22 septembrie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Primind cauza, spre competentă soluționare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 747 din 2 decembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile solicitate pentru perioada 20 iunie 1957 - 27 iunie 1959, începând cu data de 1 aprilie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din livretul militar al reclamantului, aflat în copie la dosar, a rezultat că în perioada 20 aprilie 1959 - 27 iunie 1959, acesta a fost „mână de lucru”, desfășurând activități în construcții, motiv pentru care, în livretul său, la rubrica „specialități militare” a fost trecută mențiunea „combatant neinstruit”. A mai reținut instanța, că la încadrarea reclamantului în dispozițiile Legii nr. 309/2002 s-a ținut seama și de lipsa unor evidențe certe privind detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în condițiile în care regimul comunist avea interes să ascundă existența acestui sistem de muncă forțată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care, din livretul militar al acestuia rezultă că numai o parte a stagiului militar, respectiv perioada 1 aprilie 1959 - 27 iunie 1956, a fost efectuat în cadrul unui detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, restul perioadei fiind efectuat într-o unitate militară, munca prestată aici fiind muncă în folosul armatei. A mai susținut recurenta, că lipsa unor evidențe precise nu poate constitui un argument în favoarea intimatului, iar munca prestată în folosul armatei nu poate fi asimilată muncii forțate din sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, care era o instituție civilă.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acesteia, persoanele, cetățeni români care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Singura probă din dosar privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege este livretul militar al intimatului-reclamant, din care nu rezultă cu certitudine dacă acesta a efectuat stagiul militar în întregime, în sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau numai o parte din el, înscrisul respectiv prezentând mai multe ștersături, precum și mențiuni contradictorii.
Față de această împrejurare, instanța de fond avea obligația, în baza rolului ei activ, să dispună administrarea și a altor probatorii în cauză, pentru stabilirea cu certitudine a situației de fapt.
Pe cale de consecință, pentru clarificarea acestor aspecte, se impune ca, prin admiterea recursului pârâtei, să se dispună casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probelor, inclusiv cu fișa de evidență militară eliberată de U.M. 02405 Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 747 din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanței, pentru completarea probelor.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2005.