Judicial stamp duty payment as condition precedent for civil appeal; nullity of recourse for failure to prove payment

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa la data de 24.10.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, inspectorul judiciar B., magistratul C. - judecător la Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei să dispună anularea Rezoluţiei nr. x/2018, exercitarea acţiunii disciplinare şi repararea pagubei din dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti în sensul plăţii sumei de 300.000 RON daune morale şi materiale.

Prin sentinţa nr. 41/CA/14.02.2019, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa la Curtea de Apel Piteşti, reţinând dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi faptul că reclamantul domiciliază în raza teritorială a acestei din urmă instanţe.

La Curtea de Apel Piteşti dosarul a fost înregistrată la data de 29.03.2019 şi constatând că reclamantul a transmis cererea de chemare în judecată prin poşta electronică, ca înscris material scanat şi ataşat sub formă de fişier în format pdf la emailul adresat instanţei, ceea ce înseamnă că fişierul conţinând actul respectiv nu este implicit emis de sistemul electronic de operare, iar actul trebuie însuşit de semnatar pentru a învesti instanţa în mod legal.

Drept urmare, instanţa a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a depune exemplar al cererii de chemare în judecată semnat olograf în original sau cu semnătură electronică extinsă. Reclamantul nu s-a conformat obligaţiei impuse de instanţă şi nu a complinit lipsurile menţionate, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii cererii sale.

Prin sentinţa nr. 75 F-CONT din 15 mai 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi C..

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs, încadrată în drept, in dipoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 6 şi pct. 8 recurentul a învederat că sentinţa este nelegală şi netemeinică, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 iulie 2019 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris aflata la dosarul de recurs.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin rezoluţia de primire din 12 iulie 2019, a dispus comunicarea recursului către intimaţi şi citarea recurentului cu menţiunea să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru recurs, sub sancţiunea anulării cererii.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând excepţia netimbrării recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

Alin. (3) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, şi prin rezoluţia de primire din 12 iulie 2019 s-a stabilit că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Se constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, sens în care intervine sancţiunea anulării cererii de recurs, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În cauza Iordache împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată.

Recurentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, însă acesta a fort respinsă prin încheierea din 23 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte.

Or, plata taxei judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea procesului civil, exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare, obligaţia achitării acesteia fiind prealabilă oricărei judecăţi, conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013.

În raport de aspectele de fapt constatate, Înalta Curte reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., urmează a proceda la anularea acesteia, în baza art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 75 F-CONT din 15 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 75 F-CONT din 15 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.