Guarantee Fund's appeal upheld: standardized moral damages award restored after 150,000 RON judgment quashed

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în data de 17.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor solicitând anularea deciziei nr. 6988/29.06.2017 emisă de către acesta din urmă, prin care s-a respins în parte cererea de plată nr. x/24.05.2016, obligarea pârâtei la plata sumei de 350.000 RON, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale ca urmare a accidentului rutier din data de 13.11.2015 şi, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

2. Hotărârârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 831 din 26 februarie 2018, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi anulat decizia nr. 6988/29.06.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cu consecinţa obligării pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata în favoarea părţii reclamante a sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale.

3. Calea de atac exercitată şi motivele înfăţişate

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor a promovat recurs împotriva sentinţei nr. 83 din 26 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

În susţinerea recursului au fost prezentate o serie de considerente de ordin general referitoare la rolul şi statutul Fondului de Garantare al Asiguraţilor după care s-a arătat că, în vederea respectării principiului egalităţii de tratament în procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de către părţile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulaţie produse de către asiguraţii B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, ca urmare a unor vătămări corporale sau decese, sunt stabilite având in vedere procedura de soluţionare a pretenţiilor izvorând din vătămări corporale sau decese adoptata in cadrul FGA, raportat la jurisprudenţa in materie si practica societăţii de asigurări.

Astfel, pentru soluţionarea transparentă, rapidă şi echitabilă a cererilor de despăgubire formula e de creditorii societăţii B. S.A., lichidatorul judiciar desemnat în cauza având ca obiect falimentul societăţii B. S.A. a utilizat ca bază de lucru Tabelul rezervelor de daună ce cuprinde valori medii pentru despăgubiri morale ca urmare a decesului, dar şi a vătămării corporale.

Totodată, astfel cum a arătat în decizie, în analizarea şi soluţionarea dosarului de daună, Fondul se raportează la consecinţele negative suferite de victimă atât pe plan fizic, cât şi psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, în măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, socială, profesională.

În analizarea cererii de plată a petentului, s-au stabilit despăgubirile într-o măsura în care să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a părţii civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanţele concrete ale producerii evenimentelor.

Plecând de la particularitatea că FGA nu preia funcţiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăţilor de asigurare aflate în faliment, s-a arătat că FGA nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul B. S.A. şi folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

Soluţia instanţei de fond este greşită, având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune pârâtul, care nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare şi concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

Este de necontestat faptul ca evenimentul rutier a cărui victimă a fost reclamantul a fost de natură a provoca acestuia suferinţe psihice intense, necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare în vederea desfăşurării activităţii cotidiene, consecinţe ce sunt inerente oricărui incident rutier din care rezultă vătămări ale integrităţii persoanei, cu toate acestea, suma acordată de cu titlu de daune morale este adecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamantă, în condiţiile în care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective.

Învederează faptul că în cazul producerii unui risc asigurat având ca urmare cauzarea unui prejudiciu moral sau material, răspunderea aparţine asigurătorului, fiind o răspundere contractuală întemeiata pe contractul de asigurare încheiat in condiţiile Legii nr. 136/1995 si ale Normei 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Arată că Fondul de garantare a asiguraţilor nu are calitate de asigurător, între acesta şi asiguraţi neexistând niciun raport juridic care să derive din contractul de asigurare, nefiind succesori/continuatori/reprezentanţi sau mandatari ai asigurătorilor în faliment, neexistând nicio dispoziţie legala în acest sens.

Mai mult decât atât, disponibilităţile FGA sunt limitate, creditorii de asigurări beneficiind de condiţii de despăgubire similare, FGA asigurând aplicarea unui tratament echitabil şi similar tuturor creditorilor de asigurări, care au solicitat plata despăgubirilor/indemnizaţilor din disponibilităţile sale.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu s-a depus întâmpinare dar, intimata-reclamantă A., prin reprezentantul convenţinal, a formulat concluzii orale la termenul din 24 iunie 2020, cu privire la recursul declarat în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 24 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Asa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, reclamanta A. a formulat cerere de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a solicitat despăgubiri din disponibilităţile FGA în sumă de 350.000 RON reprezentând daune morale suferite în urma accidentului rutier din data de 13.11.2015.

În baza acestei cereri de plata, F.G.A. a procedat la analizarea documentelor depuse de petentă şi prin Decizia nr. 6988/29 iunie 2017 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost admisă cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 72.000 RON daune, fiind respinsă cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată .

În motivarea actului, pârâtul a arătat că, pentru respectarea principiului egalităţii de tratament în procedura de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de către părţile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulaţie produse de asiguraţii B., se ţine seama şi de procedura de acordarea a acestor despăgubiri, proceduri interne validate de B., procedura fiind folosită de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate şi depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală a societăţii B..

Având în vedere că vătămarea corporală a provocat drept consecinţe fractura de trohanter cu deplasare cu intervenţie chirurgicala, partea vatămată necesitând pentru vindecare un numai de circa 120 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 600 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând un cuantum al despăgubirilor de 72.000 de RON daune morale.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că în speţă, pârâta FGA a apreciat că suma de 600 RON/zi de îngrijire medicală este rezonabilă şi justificată, fără însă a se raporta la consecinţele concrete în plan fizic şi psihic cauzate reclamantei prin accidentul rutier din data de 13.11.2015 şi fără a depune vreo dovadă în susţinerea modului de calcul a acestei sume.

A mai susţinut prima instanţă, că sub acest aspect, intimata-pârâta a invocat prin întâmpinare Decizia 142/26.05.2016 şi Decizia 258/16.11.2016, însă acestea nefiind acte normative, nu sunt supuse publicării şi nici nu au fost aduse la cunoştinţa instanţei în altă modalitate.

Înalta Curte apreciază că raţionamentul primei instanţe este greşit, astfel că aceasta a interpretat eronat dispoziţiile de drept material incidente, cuantumul daunelor morale acordate de pârât reprezentând o reparaţie echitabilă şi efectivă, în raport cu legislaţia şi jurisprudenţa naţională, fără a conduce la o îmbogăţire fără justă cauză şi la o comercializare a sentimentelor de afecţiune.

Plecând de la particularitatea că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu preia funcţiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăţilor de asigurare aflate în faliment, Curtea constată că recurentul-pârât nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurător şi folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

Recurentul-pârât, având în vedere particularităţile speţei, a acordat o valoare de 600 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală, rezultând 72.00 RON cu titlu de daune morale.

Procedând în această manieră, Curtea nu poate reţine refuzul nejustificat al recurentului pârât de acordare integrală a daunelor morale şi materiale solicitate de reclamantă (350. 000 RON), având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune autoritatea pârâtă, care nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare şi concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

În acest context, Curtea constată că recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptăţite la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevantă în adoptarea acestei practici şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora "plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment."

În egală măsură, Curtea observă că procedura utilizată de recurentul-pârât nu este rigidă, ci cuprinde mai multe criterii şi reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă şi corespunzătoare a situaţiei reale şi a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

Curtea nu neagă faptul că evenimentul rutier a cărui victimă a fost reclamanta a fost de natură a provoca acesteia suferinţe psihice, consecinţe ce sunt inerente oricărui incident rutier din care rezultă vătămări ale integrităţii persoanei.

Cu toate acestea, Curtea apreciază că suma acordată de recurentul pârât cu titlu de daune morale apare ca fiind adecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamantă, în condiţiile în care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective.

Pe de altă parte, durata îngrijirilor medicale, stabilite ca fiind necesare pentru vindecarea traumatismelor suferite de reclamantă poate fi într-adevăr pertinentă în stabilirea unor daune materiale şi, eventual, a daunelor morale acordate pentru compensarea suferinţelor fizice îndurate în această etapă a recuperării.

Nu în ultimul rând, în ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat" (Secţia I civilă, decizia nr. 824 din 06 aprilie 2016).

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de către pârât, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor împotriva sentinţei nr. 831 din 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.