Insurance indemnity calculation based on insurer-approved valuation system versus actual repair costs for non-recommended service providers

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.07.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 6497/14.06.2017 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 2.597,76 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 11047 din 8 martie 2018, pronunţată în dosarul mai sus- menţionat, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii sale de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Fără a invoca vreunul din motivele de nelegalitate, recurentul-reclamant a relevat, pe scurt, situaţia de fapt în cauză, şi a arătat că, ceea ce a înţeles să critice, este faptul că în mod nelegal a fost diminuată suma ce face obiectul despăgubirii autoturismului avariat, invocând, în esenţă, următoarele:

Potrivit dispoziţiilor at. 51 alin. (3), (6) şi 7 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, impun concluzia conform căreia intimata garantează cuantumul despăgubirii ce rezultă din documentele justificative eliberate de unitatea de specialitate care a efectuat reparaţiile necesare.

Arată recurentul, că în lipsa unui temei legal, nu poate fi validata demersul intimatei de a reduce cuantumul despăgubirii la un plafon pe care acesta îl apreciază serios, rezonabil chiar şi în contextul în care pentru a efectua această operaţiune ar avea în vedere un criteriu obiectiv şi anume preţurile practicate de unităţile service agreate.

În cauză, instanţa a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material prin raportare la art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014, înlăturând dovada reparaţiei efective a autoturismului.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Fondul De Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare în recurs, prin care, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menţinerea în tot a sentinţei Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, a Deciziei nr. 6497/14.06.2017 emisă de către acesta, ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 27 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 24 iunie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele şi lucrările dosarului, se constată că, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 6497/14.06.2017 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 2.597,76 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat.

Recurentul-reclamant a înaintat Fondului de Garantare a Asiguraţilor cererea de plată înregistrată sub nr. x/04.03.2016, având ca obiect suma de 2.597,76 RON, ca urmare a evenimentului produs la data de 03,08.2015, când, autovehiculul condus de acesta a fost avariat, în urma lovirii cu pietre pe capotă şi portieră stânga faţă. La data producerii evenimentului în discuţie, autovehiculul condus de recurentul-reclamant era asigurat în baza contractului de asigurare facultativă CASCO nr. x încheiat între A., în calitate de asigurat şi B. S.A., în calitate de asigurător. Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de daună nr. x

Cererea de plată a fost admisă în parte de intimatul F.G.A., prin decizia nr. 6497/14.06.2017, în sensul că a fost admisă solicitarea de plată a sumei de 1.232 RON şi a fost respinsă pentru diferenţa de 1.365,76 RON.

Pentru a dispune această soluţie, intimatul-pârât a avut în vedere dispoziţiile art. 5.12 coroborate cu cele ale art. 9.2 din Condiţiile Speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice şi a procedat la calcularea despăgubirii în baza evaluării în sistem Audatex, întrucât asiguratul a optat pentru efectuarea reparaţiei în unitate service nerecomandată de asigurătorul B. S.A.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) şi art. 14 din Legea nr. 213/2015 cu cele ale art. 18 alin. (1) şi art. 21 din Norma ASF nr. 16/2015, intimatul-pârât are dreptul de a proceda la verificarea documentelor justificative din dosarul de daună aferent evenimentului asigurat.

Aşadar, intimatul- pârât a analizat cererea recurentului, înscrisurile depuse de acesta şi cele existente în dosarul de daună preluat de la asigurătorul B. S.A. şi a recurs la sistemul de preţuri Audatex pentru calculul despăgubirilor pretinse de acesta.

Este de menţionat că pentru avariile produse la autovehiculul aparţinând recurentului-reclamant, contractul de asigurare facultativă CASCO nr. x încheiat între A., în calitate de asigurat şi B. S.A., în calitate de asigurător prevede la art. 5.12 lit. b) din Condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice următoarele: "pe baza devizelor estimative de reparaţie în regie proprie, emise potrivit evaluării asigurătorului, în concordanţă cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare; devizele estimative vor cuprinde toate piesele, materialele şi manopera necesară readucerii autovehiculului avariat la starea de dinaintea producerii evenimentului asigurat".

La art. 9.2 din acelaşi contract de asigurare facultativă este stipulat că dacă Asiguratul a aderat la prezenta clauză, reparaţia poate fi făcută şi în altă unitate reparatoare decât cea recomandată de Asigurător, dar în acest caz cuantumul despăgubirii se va calcula pe baza devizelor estimative de reparaţie emise potrivit evaluării Asigurătorului în concordanţă cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare

Aşadar, în temeiul acestor clauze contractuale şi având în vedere că recurentul-reclamant a optat pentru efectuarea reparaţiei într-o unitate service nerecomandată de asigurătorul B. S.A., pârâtul a procedat corect la calcularea despăgubirii în baza evaluării în sistem Audatex, rezultând suma de 1.232 RON, conform modalităţii de calcul depuse la dosar fond.

Înalta Curte constată că au fost respectate întocmai prevederile contractului de asigurare încheiat între părţi, iar acest lucru a fost confirmat şi de instanţa de fond, care a reţinut că intimatul-pârât a interpretat şi aplicat în mod corect aceste dispoziţii contractuale, care au fost asumate de recurent semnarea contractului de asigurare, devenind astfel obligatorii, întrucât, potrivit prevederilor C. civ., contractul este legea părţilor.

Ca atare, sistemul AUDATEX, licenţă achiziţionată şi de FGA, reprezintă o bază de date acceptată de toţi asigurătorii şi de unităţile de reparaţie, care furnizează informaţii uniforme pentru toate părţile implicate în procesul de prelucrare a daunelor auto.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-reclamant, interpretarea şi aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, fiind corectă şi legală.

În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantca ca nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1047 din 08 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.