Pension eligibility under Law 189/2000 for 1940 Bessarabian refugees; allocation of litigation costs where evidence first presented in trial
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the pension fund’s appeal solely regarding court costs, modifying the lower court’s decision to exempt the fund from paying litigation expenses while maintaining the annulment of the administrative decision that denied the claimant’s pension rights under Law No. 189/2000 for the period 1940–1945. The dispute concerned a former resident of Bessarabia who had fled Soviet occupation in 1940, claiming benefits as a victim of ethnic persecution; the first-instance court had granted the claim based on documentary and witness evidence presented at trial, which the pension fund argued were not previously available to the administrative commission. The ICCJ held that because the claimant’s evidence was introduced for the first time in judicial proceedings and legal aid was not mandatory in such actions, the resulting procedural costs could not be imposed on the administrative body, thereby applying the rules on the award of costs in civil procedure while affirming the substantive merit of the pension claim established by the lower instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Pension eligibility under Law 189/2000 for 1940 Bessarabian refugees; allocation of litigation costs where evidence first presented in trial: Pentru acest considerent, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul și modifică sentința atacată, numai sub aspectul menționat mai sus.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 1 iulie 2004, reclamanta C.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12159/11738 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2068 din 13 octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantă a făcut dovada susținerilor, cu înscrisurile și declarațiile de martori depuse la dosar, din care rezultă că aceasta s-a născut la 16 martie 1938, în localitatea Leova de pe teritoriul fostului U.R.S.S. și s-a refugiat împreună cu familia, în România, în iulie 1940, ca urmare a persecuțiilor etnice la care românii au fost supuși după ultimatumul din iunie 1940, de către administrația străină de ocupație.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
În motivele de recurs, aceasta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care, în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, nu au existat dovezi concludente, acestea fiind depuse ulterior, în fața instanței, motiv pentru care aceasta era obligată, în cel mai bun caz, să acorde drepturile solicitate de la data la care dovezile respective s-au depus.
A mai susținut recurenta, nelegalitatea sentinței atacate, și sub aspectul obligării ei la cheltuieli de judecată, în sumă de 1.500.000 lei, atâta vreme, cât acțiunile în baza Legii nr. 189/2000, sunt scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar asistarea de către un avocat nu este obligatorie.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, numai sub aspectul cheltuielilor de judecată, sentința atacată urmând a fi modificată în sensul exonerării recurentei-pârâte de plata acestora, atâta vreme, cât asistența avocațială, în cauză, nu era obligatorie iar anularea actului administrativ în discuție nu îi este imputabilă pârâtei, mai ales în condițiile în care dovezile, în baza cărora i s-au recunoscut intimatei, drepturile pretinse, au fost prezentate de aceasta, numai ulterior, în fața instanței de judecată.
Pentru acest considerent, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul și modifică sentința atacată, numai sub aspectul menționat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2068 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Modifică sentința, în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată, de către Casa de Pensii a municipiului București.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2005.