Proof by witness testimony of ethnic persecution and displacement from Bessarabia under Law No. 189/2000 for compensation eligibility
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension house's appeal, upholding the lower court's decision to annul the administrative refusal and ordering the pension house to recognize the claimant's status as a beneficiary of Law No. 189/2000 for the period between April 30, 1944, and March 6, 1945. The dispute concerned the claimant's request for compensation as a person who suffered ethnic persecution and was displaced from Bessarabia during World War II, challenging the administrative authority's refusal to grant such status. The court relied on Law No. 189/2000 and Government Ordinance No. 127/2002, finding that in the absence of official documents, the claimant successfully proved the requisite ethnic persecution and displacement through sworn witness testimonies from individuals who were themselves direct victims of the same historical events and recognized beneficiaries.
Legislator headnote
AI generatedProof by witness testimony of ethnic persecution and displacement from Bessarabia under Law No. 189/2000 for compensation eligibility: Față de aceste considerente și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 iulie 2004, reclamanta C.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12.579/12.051 din 21 mai 2004, emisă de pârâtă la 21 mai 2004 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2009 din 8 octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 30 aprilie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada susținerilor sale, cu declarațiile autentificate ale martorilor C.G. și R.A., ei înșiși refugiați din Basarabia, ca urmare a ocupației sovietice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece cu probatoriile administrate în cauză, nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice care au determinat familia intimatei să părăsească Basarabia și nici nu s-a făcut dovada existenței altor demersuri, în scopul obținerii de acte oficiale doveditoare.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin acest act normativ, persoanele, cetățeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, proba acestor împrejurări se poate face cu acte oficiale sau, în lipsa lor, cu depoziții de martori.
În speță, cum corect a stabilit instanța de fond, intimata a făcut dovada, cu declarațiile de martori depuse la dosar, atât a persecuției etnice, cât și a refugiului familiei din Basarabia, în România, martorii înșiși fiind refugiați din motive etnice, în aceleași împrejurări cu familia intimatei-reclamante și beneficiari ai Legii nr. 189/2000, cu alte cuvinte, cunoscători direcți ai situației pe care o relatează.
Față de aceste considerente și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2009 din 8 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2005.