Municipal debt allocation after administrative reorganization and state-guaranteed external loan liability

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în data de 5 septembrie 2017, reclamanta Comuna Drăgoieşti - prin Viceprimar, în contradictoru cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti - Direcţia de Trezorerie şi Datorie Publică, a solicitat anularea înscrisului nr. 568974/16.06.2017, emis de Ministerul Finanţelor Publice în răspuns la plângerea prealabilă a reclamantei şi anularea înscrisului nr. x, emis la data de 02.05.2017 de pârât, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o datorie în cuantum de 44.203 RON.

Reclamanta a arătat că, în fapt, prin documentul intitulat "înscris", emis de Ministerul Finanţelor Publice sub nr. x emis la data de 02.05.2017 s-a stabilit în sarcina sa o datorie în cuantum de 44.203 RON dobânzi si penalităţi de întârziere pentru neplata ratelor de capital si a dobânzilor din convenţia de garantare 5251/26.03.2004. În termen legal, reclamanta a transmis prin fax în atenţia Ministerul Finanţelor Publice plângere prealabilă împotriva înscrisurilor sus menţionate prin care a arătat ca nu datorează sumele de bani indicate. Prin răspunsul la plângerea prealabilă din 16.06.2017, emitentul actului a comunicat reclamantei că nu este de acord cu anularea acestora.

Reclamanta a apreciat că nu datorează sumele de bani menţionate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2.1 din convenţia de garantare din anul 2004, în cazul şi în momentul executării garanţiei, garantul are dreptul să blocheze şi să încaseze din contul curent al Garantatului "proporţional cu cota din suma împrumutată ce ii revine...". Astfel, o primă critică vizează faptul că în cauză a fost încălcată sintagma "proporţional" agreată de părţi prin clauza 2.1 din convenţie. Aceasta întrucât la data semnării convenţiei de credit, respectiv 26.03.2004, comuna Drăgoieşti era formată din localităţile: Berchişeşti, Corlata, Drăgoieşti, Lucăceşti şi Măzănăeşti. Ulterior semnării convenţiei, potrivit art. 1 din Legea nr. 67/2005, comuna Drăgoieşti s-a reorganizat, cuprinzând doar localităţile Drăgoieşti, Lucăceşti şi Măzănăeşti. La data de 03.03.2009, între comuna Drăgoieşti (reorganizată) şi comuna Berchişeşti (nou înfiinţată şi care s-a desprins din fosta comună Drăgoieşti) a fost încheiat un protocol înregistrat sub nr. x la Drăgoieşti şi sub nr. x la Berchişeşti şi prin care părţile au convenit ca, în temeiul Legii nr. 67/2005, predarea - primirea a 1/2 din valoarea împrumutului extern contract la 26.03.2004, respectiv câte 135.000 Euro pentru fiecare parte din suma totală de 270.000 Euro. Având în vedere cele arătate anterior, reclamanta a apreciat că se impune partajarea corespunzătoare a datoriei, ca urmare a transmiterii legale patrimoniului persoanei juridice (drepturi şi obligaţii) prin reorganizare, şi nu imputarea acesteia în întregime în sarcina sa. Astfel, a considerat că actul de creanţă este nelegal în contextul în care întreaga rată îi este imputată, deşi aceasta din urmă nu este una şi aceeaşi cu entitatea care a garantat împrumutul în anul 2004.

Reclamanta a mai arătat că, chiar dacă s-ar face abstracţie de protocolul de divizare a datoriei din 03.03.2009, în speţă sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 67/2005 alin. (4), potrivit cărora "Operaţiunile de predare-primire a patrimoniului comunelor nou-înfiinţate se fac pe bază de protocoale încheiate între fiecare dintre primarii comunelor care se reorganizează şi delegatul, desemnat prin ordin al prefectului, cu atribuţii de primar al comunei înfiinţate". Reclamanta depus în acest sens la dosarul cauzei, cu titlu de practică judiciară, hotărârea nr. 109/27.06.2017, unde într-o speţă similară, având ca obiect anularea unui alt înscris emis împotriva sa de către Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Suceava, a reţinut cu putere de lucru judecat că intimata a emis acest înscris fără a respecta principiul divizării datoriei în raport de noua organizare administrativă.

Reclamanta a învederat instanţei faptul că, potrivit art. 1.1.2 din Convenţia de garantare, s-a agreat autorizarea Judeţului Suceava să exercite toate drepturile, puterile şi autorităţile şi alegerile Garantului în baza sau în legătură cu prezenta convenţie. A apreciat că astfel nu a avut nici o putere de decizie cu privire la acest proiect şi nici la sumele de bani aferente.

Reclamanta a mai învederat instanţei faptul că nu a beneficiat de nici un fel de investiţie urmare a contractării acestui împrumut. În situaţia sa se află mai multe localităţi din Suceava care nu au beneficiat de nici o investiţie, în schimb le este blocată activitatea urmare a executării silite iniţiate de Ministerul Finanţelor Publice.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curţea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 49 din 21 martie 2018, a admis acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta Comuna Drăgoieşti prin Viceprimar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti - Direcţia de Trezorerie şi Datorie Publică şi, în consecinţă, a anulat înscrisul înregistrat sub nr. x/16.06.2017, respectiv nr. x/2.05.2017, emise de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti - Direcţia de Trezorerie şi Datorie Publică.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţiut că, prin Legea nr. 67/2005, s-a reorganizat comuna Drăgoieşti prin înfiinţarea unei comune noi, respectiv Berchişeşti. În aceste condiţii, a doua comună, respectiv comuna Berchişeşti, a primit un nou CIF, iar comuna Drăgoieşti a rămas cu vechiul CIF al vechii comune şi anume cel trecut în convenţia de garantare a creditului cât şi în actele ulterioare.

Potrivit protocolului din 03.03.2009, cele două comune au convenit de comun acord împărţirea în mod egal a creanţelor datorate din contractul de asociere cu Consiliul Judeţean Suceava privind programul "Utilităţi şi mediu la standarde europene" demarat în anul 2004.

A mai reţinut instanţa fondului că partajarea datoriei angajate prin contractul de credit între cele două comune, trebuia realizată de către o comisie din care să facă parte inclusiv pârâta (prin direcţiile sale generale judeţene), partajare care în speţă nu s-a realizat, nefiind depus la dosar niciun act juridic semnat şi încheiat de către părţile ce aveau competenţa materială de a diviza datoria litigioasă şi de a stabili ce procent din creditul angajat revine fiecărei comune (direcţiile generale, consiliul local, delegaţii împuterniciţi de Prefect şi consiliul judeţean).

În ceea ce priveşte încheierea unui act adiţional la contractul de credit de către comuna Drăgoieşti, instanţa a reţinut că nu au fost dovedite, întrucât la dosar se află un asemenea înscris, părţi semnatare fiind însă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice şi Consiliul Judeţean Suceava. Întrucât emiterea înscrisului nr. x din 02.05.2017, prin care se impută reclamantei întreaga datorie, precum şi înscrisul nr. 568974 din data de 16.06.2017 au fost emise fără a se ţine cont de faptul că această unitate administrativ teritorială s-a reorganizat şi prin nerespectarea principiului divizării datoriei în raport de noua reorganizare a unităţilor administrativ teritoriale, stabilit de articolul menţionat şi de protocol.

1.3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti prin mandatar D.G.R.F.P. Iasi- A.J.F.P. Suceava, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- pârât a criticat sentinţa primei instanţe ca fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Ca prim aspect, recurentul arată că instanţa de fond în mod nelegal şi netemeinic a reţinut faptul ca reclamanta din prezenta cauza nu este aceeaşi entitate cu cea care a semnat contractul de împrumut şi convenţia de garantare nr. x/2004.

În acest sens arată că, în motivarea soluţiei de admitere a acţiunii, instanţa de fond retine faptul ca Comuna Dragoiesti a rămas cu vechiul cod de identificare (cel cu care figura la data încheierii contractului de împrumut), iar Comuna Berchisesti (nou înfiinţată) a primit un CIF nou.

În aceste condiţii rezultă că reclamanta din prezenta cauza este aceeaşi entitate care a semnat contractul de împrumut, chiar dacă din punct de vedere organizatoric a suferit modificări.

Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 969 din C. civ., potrivit cărora: "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante."

De asemenea, potrivit prevederilor art. 3.1.1.2 din Conventia de garantare: "Fiecare garantat se angajează irevocabil şi necondiţionat fata de garant, sa îndeplineasca următoarele: informarea garantului asupra oricărei intenţii de modificare a contractului de imprumut si solicitarea acordului scris al acestuia, prin amendarea corespunzătoare a prezentei convenţii."

În raport de dispoziţiile contractuale sus enunţate rezultă ca reclamanta avea obligaţia notificării exprese a Ministerului Finanţelor Publice în legătura cu orice modificare a contractului de imprumut.

Ministerul Finanţelor Publice a comunicat reclamantei faptul ca, pentru a putea transpune nouă situaţie juridică creata după reorganizarea Comunei Dragoiesti, în aplicarea Convenţiei de garantare, reclamanta avea obligaţia să se adreseze împreună cu Consiliul Judeţean Suceava, Direcţiei Generale de Reglementare Relaţii Financiare Internationale din cadrul MFP.

Nefiind îndeplinită aceasta formalitate, pe cale de consecinţa, protocolul încheiat între cele doua unităţi administrativ teritoriale nu este opozabil garantului, Ministerul Finanţelor Publice. Aceasta este si motivul pentru care fondul de risc este facturat doar pentru Comuna Dragoiesti, titulara a contractului de împrumut.

De asemenea, prin Legea nr. 67/2005, Cornuna Dragoiesti a fost reorganizată, fiind înfiinţata comuna Berchisesti.

În continuare, în expunerea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că din conţinutul convenţiei de garantare nr. x/2004, modificata prin Actul adiţional nr. x/19.09.2007, reiese ca părţile semnatare au fost Ministerul Finanţelor Publice si Judeţul Suceava, precum si comunele, oraşele si municipiile din judeţul Suceava enumerate în anexa nr. 1 la aceasta convenţie, unde, la poziţia 24 figurează şi Comuna Dragoiesti, în calitate de garantat.

Potrivit clauzei de la art. 1.1.1. din convenţie, fiecare Garantat a desemnat în mod irevocabil Judeţul Suceava prin hotărârea adoptata de consiliul local al Garantatului ca mandatar in legătura cu semnarea convenţiei si a amendamentelor la aceasta, precum si luarea oricăror masuri in legătura cu aceasta convenţie.

Astfel, din convenţia de garantare nr. x/2004 rezultă ca si Comuna Dragoiesti are calitatea de Garantat, în legătura cu garanţia acordată de Ministerul Finanţelor Publice pentru împrumutul extern în valoare de 86.3000.000 euro, destinat finanţării primei etape a Programului "Utilităţi si mediu la standarde europene in judeţul Suceava."

De asemenea, în mod greşit a reţinut prima instanţa faptul ca actul de creanţa este nelegal, motivat de faptul ca prin Protocolul înregistrat la Comuna Dragoiesti sub nr. 709, iar la Comuna Berchisesti sub nr. 1462, unităţile administrativ teritoriale si-au impartit valoarea imprumutului în mod egal.

Pentru a putea da eficienta Protocolului menţionat mai sus, prin care s-a hotărât împărţirea în mod egal a creanţelor (valoarea împrumutului de 270.000 euro +dobanzile aferente), Comuna Berchisesti trebuia şa efectueze demersurile pentru întocmirea unui act adiţional la contractul de împrumut din 26.03.2004, prin care aceasta sa devină parte în contractul de credit, în calitate de nou împrumutat în cadrul contractului de credit.

Protocolul încheiat între Comunele Dragoiesti şi Berchisesti, prin care acestea îsi impart în mod egal creanţa este lipsit de eficienta juridica având in vedere faptul ca acesta nu este semnat si de către delagatul desemnat de Prefect, asa cum prevede art. 3, alin. (4) din Legea nr. 67/2005.

Ministerul Finanţelor Publice nu se poate îndrepta, pentru recuperarea sumelor achitate în contul ratelor, decât asupra unei parti semnatare a contractului de împrumut. Cum Comuna Berchisesti nu este parte semnatara a contractului de imprumut, garantul nu poate recupera sumele achitate decât de la Comuna Dragoiesti.

Faţă de toate aceste motive, pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de reclamanta Comuna Drăgoieşti- prin Viceprimar, ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-reclamantă a înţeles să formuleze concluzi scrise.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul- pârât, dar şi faţă de apărările, respectiv susţinerile reclamantei intimate, Înalta Curte, în urma propriului demers de evaluare a probatoriului administrat, raportat la cadrul normativ aplicabil, constată că recursul este fondat în sensul şi pentru argumentele în continuare arătate.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor sentinţei atacate din prezenta decizie şi faţa de obiectul cererii de chemare în judecată, soluţia primei instanţe a fost aceea de admitere a acţiunii şi, totodată de anulare a înscrisul înregistrat sub nr. x/16.06.2017, respectiv nr. x/2.05.2017, emise de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti - Direcţia de Trezorerie şi Datorie Publică.

Lipsa clarităţii motivării dar şi a preciziunii determinării juridice în ceea ce priveşte temeiul de drept din perspectiva căruia a fost analizată cererea reclamantei, ce a condus în cele din urmă la greşita aplicare a legii, relevă şi în opinia instanţei de recurs, nelegalitatea hotărârii atacate.

Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs înfăţişate de recurentul-pârât se constată din conţinutul convenţiei de garantare nr. x/25.06.2004 modificată prin Actul Adiţional nr. 1/19.09.2007, că părţile semnatare au fost Ministerul Finanţelor Publice şi Judeţul Suceava, precum şi comunele, oraşele şi municipiile din judeţul Suceava enumerate în Anexa nr. 1 la această convenţie, unde la poziţia nr. 24 figurează şi comuna Drăgoieşti, în calitate de Garantat.

Potrivit clauzei de la art. 1.1.1 din convenţie, fiecare Garantat a desemnat în mod irevocabil Judeţul Suceava prin hotărârea adoptată de consiliul local al Garantatului ca mandatar în legătură cu semnarea convenţiei şi a amendamentelor la aceasta, precum şi luarea oricăror măsuri în legătură cu această convenţie.

Astfel, din convenţia de garantare încheiată reiese că şi Comuna Drăgoieşti are calitatea de Garantat, în legătură cu garanţia acordată de Ministerul Finanţelor Publice pentru împrumutul extern în valoare de 86.300.000 EUR contractat de la A. AG London ulterior transferat fa B., destinat finanţării primei etape a Programului "Utilităţi şi mediu la standarde europene în judeţul Suceava".

Totodată, Comuna Drăgoieşti este parte a contractului de asociere încheiat în vederea realizării obiectivului de investiţii "Utilităţi şi mediu la standarde europene în judeţul Suceava", figurând în anexa nr. 1 la acest contract ca semnatar.

De asemenea, este de remarcat că, prin Legea nr. 67/2005 Comuna Drăgoieşti a fost reorganizată, fiind înfiinţată Comuna Berchişeşti.

Ulterior intrării în vigoare a acestei legi, prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Drăgoieşti nr. 14/02.02.2007 a fost aprobată încheierea de către Comuna Drăgoieşti a actului adiţional la contractul de facilitate de credit din data de 26.03.2004, având ca părţi semnatare A. Luxembourg S.A., judeţul Suceava, celelalte unităţi administrativ-teritoriale sucevene părţi la Contractul de credit, precum şi Municipiul Rădăuţi" şi Municipiul Suceava, acestea din urmă în calitate de noi împrumutaţi.

Ca atare, reiese din această hotărâre că UAT Drăgoieşti are calitate de împrumutat în contractul de credit încheiat la data de 26 martie 2004 cu A. Luxembourg S.A., sumă care îi revine din acest împrumut, sumă care trebuia alocată în bugetul local al acstei unităţi administrativ-teritoriale conform art. 19. 5 din contractul de împrumut.

Prin Convenţia de garantare nr. x/25.06.2004, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice,a garantat în numele unităţilor administrativ teritoriale ale judeţului Suceava rambursarea împrumutului, astfel încât în situaţia în care vreuna din părţile împrumutate nu achitau, MFP achita către A., urmând apoi a-şi recupera banii de la parte.

Intimata-reclamantă a susţinut că înscrisul nr. x/02.05.2017 prin care pârâtul a stabilit în sarcina acesteia suma de 44.203 RON cu titlu de dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neplata ratelor de capital şi a dobânzilor din convenţia de garantare 5251/26. 03. 2004 (fila x) nu este legal, întrucât încalcă art. 2.1 din Convenţia de garantare.

În esenţă, reclamanta a arătat că potrivit Legii nr. 67/2005, întrucât debitul nu îi mai poate fi imputat în întregime, se impune partajarea corespunzătoare a datoriei ca urmare a transmiterii legale a patrimoniului prin reorganizare.

Instanţa subliniază că potrivit Legii nr. 67/2005 " Consiliile judeţene şi delegaţii împuterniciţi conform prevederilor art. 2 alin. (1), împreună cu direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi consiliile locale ale comunelor reorganizate, repartizează veniturile şi cheltuielile actualelor bugete ale acestora între comunele nou-înfiinţate şi cele reorganizate conform art. 1."

Aşadar, datoriile comunei reorganizate trebuie divizate între noile comune înfiinţate, dar acest lucru se realizează printr-o procedură administrativă.

Totodată, în reţinerea nelegalităţii hotărârii din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pt. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată şi temeinicia criticilor în sensul că judecătorul fondului nu a observat că înscrisul contestat a fot adoptat în temeiul unor dispoziţii contractuale.

Or, în condiţiile în care parte în contractul de împrumut, astfel cum acest a fost garantat de către recurentul-pârât este de organizare anterioară Legii nr. 67/2005 şi nu avut loc nicio operaţiune de predare-primire a patrimoniului conform acestei legi, astfel că instanţa reţine că cererea reclamantei este neîntemeiată.

De altfel, urmare a plăţii efectuate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în calitate de Garant la B. în contul Primăriei Comunei Drăgoieşti în data de 28.03.2017, acesta a calculat dobânzi şi penalităţi de întârziere la debitul principal conform Convenţiei de garantare şi a legislaţiei în vigoare privind colectarea creanţelor fiscale individualizate în titlul de creanţă nr. x/02.05.2017 care cuprinde debitele aferente împrumutului extern garantat de stat pentru perioada 01.01.2017- 31.03.2017, astfel: 44.163,70 RON reprezentând rate de capital si dobânzi si 39,75 RON reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neplata ratelor de capital şi a dobânzilor.

În acest context, nu se poate reţine culpa recurentului-pârât, prin direcţiile sale generale judeţene, în neîndeplinirea procedurii administrative de distribuire a patrimoniului, acesta neavând atribuţii exclusive în acest sens conform Legii nr. 67/2005.

Nu poate fi primită nici apărarea reclamantei conform căreia nu datorează suma de bani imputată pentru că nu a beneficiat de nicio investiţie.

Aşa cum s-a arătat, debitul imputat îşi are temeiul în convenţia de garanţie, iar nerealizarea obiectivului de investiţii pentru care a fost acordat împrumutul extern nu reprezintă clauză de exonerare de răspundere a vreunuia dintre garanţi.

Totodată, Înalta Curte reţine, cu referire la considerentele decisive ale instanţei de fond că Protocolul încheiat între Comunele Dragoiesti şi Berchisesti, prin care acestea îşi împart în mod egal creanţa este lipsit de eficienta juridică având în vedere faptul ca acesta nu este semnat şi de către delagatul desemnat de prefect, asa cum se stipulează la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 67/2005, astfel că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice nu se poate îndrepta, pentru recuperarea sumelor achitate in contul ratelor, decât asupra unei parti semnatare a contractului de împrumut, respectiv Comuna Dragoteşti.

Concluzionând, în considerarea celor mai sus arătate, reţinând aşadar temeinicia recursului de faţă, Înalta Curte subliniază că, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, contractul de împrumut din data de 26.03.2004 a fost încheiat între unităţile administrativ teritoriale din Judeţul Suceava, prin mandatar Consiliul Judeţean Suceava şi banca externă care finanţează Proiectul "Utilităţi şi mediu la standarde europene în judeţul Suceava iar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice nu intervine decât în calitate de garant al contractului de împrumut.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, va fi admis recursul declarat de pârâtul recurent şi în urma casării sentinţei şi a rejudecării cauzei, va fi respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti prin mandatar D.G.R.F.P. Iasi- A.J.F.P. Suceava împotriva sentinţei nr. 49 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Comuna Drăgoieşti-prin Viceprimar, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.