Expiration of apicultural tax exemption under Law No. 89/1998 via abrogation by Emergency Ordinance No. 62/1998
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice rejected the appeal, upholding the lower court’s dismissal of the claim and leaving the original judgment in force. The dispute concerned a beekeeper’s request to have the Ministry of Agriculture recognize a tax exemption right under Article 16, paragraph c of Law No. 89/1998, which provided facilities for apicultural producers. The appellant argued that the first-instance court misinterpreted the law by ignoring Law No. 27/1994, but the Court held that the claim failed because the specific tax exemption had been expressly abrogated by Emergency Ordinance No. 62/1998, which modified Law No. 27/1994 on local taxes and ceased the applicability of the previous exemption upon entering into force. Consequently, the court found that the plaintiff could not demonstrate a violation of rights protected by law, as the claimed benefit no longer existed, and noted that separate subsidies for beekeepers were established by Government Decision No. 64/2005.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 lit. c) din Legea nr. 89/1998, art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 16 din Legea nr. 89/1998, art. 312 C. proc. civ; Expiration of apicultural tax exemption under Law No. 89/1998 via abrogation by Emergency Ordinance No. 62/1998: Recurentul-reclamant a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, pentru a fi obligat să-i recunoască dreptul prevăzut de art. 16 lit. c) din Legea nr. 89/1998.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 347/2004, Curtea de Apel Craiova a respins cererea formulată de reclamantul C.A., împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat să-i fie recunoscut de pârât, un drept stabilit de art. 16 lit. c) din Legea nr. 89/1998, lege care prevede acordarea facilităților pentru producătorii apicoli.
Curtea de apel și-a motivat sentința pe faptul că aceste facilități prevăzute de Legea nr. 89/1998, art. 16, și-au încetat aplicabilitatea prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 62/1998, pentru modificarea Legii nr. 27/1994, privind taxele și impozitele locale.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul nu a făcut dovada drepturilor sale lezate de lege, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, C.A., criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale în materie, arătând că nu au fost avute în vedere și dispozițiile Legii nr. 27/1994, care modifică O.U.G. nr. 62/1998.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Recurentul-reclamant a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, pentru a fi obligat să-i recunoască dreptul prevăzut de art. 16 lit. c) din Legea nr. 89/1998.
În baza acestei legi, producătorii apicoli beneficiază de o serie de facilități, însă ulterior, prin apariția O.U.G. nr. 62/1998, pentru modificarea și completarea Legii nr. 27/1994, se prevede că „la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, își încetează aplicabilitatea scutirea de impozite acordate conform art. 16 din Legea nr. 89/1998”.
Această ordonanță de urgență a Guvernului a fost publicată în M. Of. nr. 517/30.12.1998, și prin adresa nr. 107239/2004 i s-a comunicat recurentului, această situație, de către intimat.
De altfel, conform H.G. nr. 64/2005 li se acordă subvenție, producătorilor apicoli din sectorul animalier, pentru familii de albine elită și pentru familii de albine de producție, valoarea fiind 100.000 lei pe familie.
Prin urmare, corect instanța de fond a reținut că recurentul-reclamant, față de considerentele mai sus expuse, nu poate invoca lezarea drepturilor sale ocrotite de lege printr-un act administrativ, întrucât facilitățile solicitate nu pot fi acordate, întrucât au fost abrogate expres printr-un alt act normativ.
Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.A., conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinței civile nr. 347 din 20 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2005.