Final conviction stands; appeal against annulment rejection inadmissible as unauthorized remedy, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 06 martie 2024

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 375 din 06.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea A. la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din contestaţie în anulare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 97 din data de 23.02.2021 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2016, a fost condamnată inculpata A., , la pedeapsa de 2500 RON amendă penală (250 zile-amendă înmulţite cu 10 RON - suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, în formă continuată, prevăzută de art. 268 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

I s-a pus în vedere inculpatei A. prevederile art. 63 din C. pen., potrivit cărora în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea amenzii penale în cuantum de 2500 RON, instanţa va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa de 250 zile închisoare.

Potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligată inculpata A. să plătească părţii civile B. suma de 4.000 RON, reprezentând daune morale.

Potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligată inculpata A. să plătească părţii civile C. suma de 4.000 RON, reprezentând daune morale.

Potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligată inculpata A. să plătească părţii civile D. suma de 4.000 RON, reprezentând daune morale.

Potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligată inculpata A. să plătească părţii civile E. suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a luat act că persoanele vătămate F., G., H., I. şi J. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a respins ca nefondată cererea persoanei vătămate B. privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare pe care pretinde că le-a făcut în procesul penal.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 4500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1200 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 375 din data de 06.04.2022 a Curţii de Apel Suceava, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinţei penale nr. 97/23.02.2021 a Judecătoriei Suceava, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 97/23.02.2021 a Judecătoriei Suceava şi rejudecând, s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B. la suma de 1000 RON (în loc de 4000 RON), s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile C. la 1000 RON (în loc de 4000 RON), s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile K. la suma de 1000 RON (în loc de 4000 RON), s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile E. la suma de 3.000 RON (în loc de 10000 RON).

S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligată inculpata A. de la suma de 4500 RON la suma de 2000 RON (din care suma de 1200 RON în cursul urmăririi penale).

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu erau contrare deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 375 din data de 06.04.2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021, condamnata A. a formulat contestaţie în anulare la data de 15.02.2023. În fapt, contestatoarea a arătat, în esenţă, că a fost condamnată la o pedeapsă cu amendă penală, deşi este nevinovată, iar faptele sunt prescrise.

La termenul de judecată acordat în cauză la data de 04.10.2023, au avut loc dezbaterile asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare prin raportare la dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură.

În actuala reglementare, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva deciziilor penale definitive prin care se rezolvă acţiunea penală printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, aspect ce reiese din interpretarea sistematică a normelor ce reglementează această cale de atac, respectiv din indicarea părţilor care pot declara contestaţie în anulare (art. 427 din C. proc. pen.), din economia cazurilor în care se poate face contestaţie în anulare (art. 426 din C. proc. pen.), precum şi din procedura de judecare a cauzei, după admiterea în principiu (art. 432 din C. proc. pen.).

Potrivit art. 431-432 din C. proc. pen., contestaţia în anulare se analizează în două etape distincte:

- într-o prima fază se analizează admisibilitatea în principiu a cererii, când se verifică dacă cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426, precum şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;

- într-o a doua fază, după admiterea în principiu, se dispune citarea părţilor interesate şi se analizează fondul contestaţiei în anulare.

În cauză, la termenul de judecată din data de 04.10.2023, instanţa a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, în vederea verificării condiţiilor prevăzute de art. 431 din C. proc. pen.

Potrivit prevederilor art. 426 din C. proc. pen., "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

În cauză, contestatoarea A. a invocat intervenirea prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare pentru care a fost condamnată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 67/2022 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022 a statuat că "Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii."

Or, în cuprinsul deciziei nr. 375 din data de 06 aprilie 2022, decizia a cărei anulare a solicitat-o contestatoarea, a fost analizată pe larg instituţia prescripţiei răspunderii penale prin raportare la cele două decizii ale Curţii constituţionale .

În condiţiile în care instanţa de apel a examinat prescripţia răspunderii penale, invocarea aceleiaşi cauze de încetare a procesului penal pe calea contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. echivalează cu o critică a raţionamentului judiciar al instanţei de apelul şi ar determina o reevaluare a fondului cauzei. În această situaţie, s-ar transforma calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare din una de anulare şi retractare în una de reformare, lărgind nepermis sfera controlului judiciar, contrar voinţei legiuitorului, astfel cum a statuat instanţa de contencios constituţional.

Totodată, curtea de apel a reţinut că celelalte critici formulate de contestatoare reprezintă, în esenţă, chestiuni de fond, iar pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei (vitium in judicando), ci numai erori de procedură (error in procedendo).

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 375 din 06.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei penale nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, a formulat apel contestatoarea A..

În esenţă, contestatoarea a susţinut că hotărârea apelată este nelegală şi netemeinică, în mod greşit dispunându-se respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, în condiţiile în care a fost condamnată la o pedeapsă cu amendă penală, deşi era nevinovată, iar faptele erau prescrise.

Examinând decizia penală nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că apelul formulat de contestatoarea A. este inadmisibil.

Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În speţa dedusă judecăţii, contestatoarea A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată însă că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunţându-se doar asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. În acest sens se observă că, deşi art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. stabileşte că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.. Aşadar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 432 din C. proc. pen. întrucât nu a fost depăşit momentul procesual al admisibilităţii în principiu.

De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;

b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu."

Se constată, aşadar, că apelanta A. a învestit Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 340 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 martie 2024.