Inadmissibility of contestation against final decisions of the preliminary chamber judge regarding administrative prosecutorial measures

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2023

Deliberând asupra contestaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 119 din 01.11.2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin încheierea penală nr. 119 din data de 1.11.2022, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul B., împotriva încheierii nr. 156 din data de 4 iulie 2022, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Săveni, în dosarul nr. x/2022.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoşani a reţinut că prin încheierea penală nr. 156/04.07.2022, pronunţată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petenţii B. şi C., domiciliaţi în jud. Botoşani, împotriva ordonanţei nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca inadmisibilă reţinându-se că prin ordonanţa nr. 2/II/2/2022 din 19.01.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de către petentul B.. S-a reţinut că prin adresa din 13.12.2021 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni a dispus restituirea plângerii formulate de B. în vederea conformării dispoziţiilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen.. Împotriva acestei adrese a fost formulată plângere care a fost respinsă prin ordonanţa nr. 103/II/2/2021 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

În motivarea soluţiei, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 340 C. proc. pen., plângerea poate fi formulată numai împotriva unei soluţii de clasare dispusă prin ordonanţă sau prin rechizitoriu. Nu poate constitui obiect al plângerii dispoziţia administrativă dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni şi nici soluţia de respingere ca inadmisibilă a plângerii, dispuse de către procurorul ierarhic superior, plângerea putând fi formulată numai împotriva soluţiei de netrimitere în judecată. Motivat de faptul că prin ordonanţa ce face obiectul plângerii nu s-a dispus o soluţie de clasare, judecătorul de cameră preliminară a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de către petentul B..

Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară a formulat contestaţie petentul B. solicitând admiterea contestaţiei şi desfiinţarea încheierii primei instanţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel cum a reţinut şi judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, cauza are ca obiect plângerea formulată de petenţii B. şi C. împotriva ordonanţei nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenţi împotriva dispoziţiei administrative dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni de restituire a plângerii formulate de B. în vederea conformării dispoziţiilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen.

S-a arătat că potrivit art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.

Totodată, potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, iar potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol, încheierea prin care se respinge plângerea este definitivă.

Prin urmare, s-a apreciat că indiferent de obiectul plângerii formulate în condiţiile art. 339 alin. (1) împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de către procuror ori împotriva soluţiei de clasare, dispoziţiile C. proc. pen. nu prevăd şi calea de atac a contestaţiei prevăzută de art. 4251 din C. proc. pen.

Astfel, cum încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în condiţiile art. 340 alin. (1) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) şi alin. (8) din C. proc. pen. este definitivă, Tribunalul Botoşani a constatat că şi contestaţia este vădit inadmisibilă.

Analizând contestaţia la executare prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Inadmisibilitatea, ca sancţiune procedurală intervine în cazul în care părţile în proces efectuează acte pe care legea nu le îngăduie sau exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale.

S-a arătat că în cauză contestatorul a exercitat o cale de atac nepermisă de către lege, având în vedere că a fost formulată faţă de încheierea nr. 119 din 01.11.2022, pronunţată de Tribunalul Botoşani prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii 156/04.07.2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Săveni, prin care la rândul său i s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva ordonanţei nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a reţinut că prin ordonanţa nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea împotriva dispoziţiei administrative dispuse de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni de restituire a plângerii formulate de B. în vederea conformării dispoziţiilor art. 289 alin. (2) din C. proc. pen.. Indiferent de obiectul plângerii formulate în condiţiile art. 339 alin. (1) împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de către procuror ori împotriva soluţiei de clasare, dispoziţiile C. proc. pen. nu prevăd şi calea de atac a contestaţiei prevăzută de art. 4251 din C. proc. pen.

Cu toate acestea petentul a contestat ordonanţa nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022 la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Săveni, ulterior a contestat încheierea pronunţată la Tribunalul Botoşani (încheierea nr. 156/04.07.2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Săveni), cu toate că faţă de aceasta nu se putea exercita cale de atac, iar, în final, a contestat încheierea nr. 119 din 01.11.2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani, uzitând din nou de o cale de atac inadmisibilă, Curtea de Apel Suceava pronunţând încheierea nr. 16 din 22 februarie 2023.

Împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie contestatorul B..

Examinând contestaţia formulată de contestatorul B., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Petentul B. a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 2/II/2/2022 din data de 19.01.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, aceasta fiind soluţionată prin încheierea penală nr. 156 din 04.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Săveni.

Judecătoria Săveni a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului întrucât prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni a dispus restituirea plângerii formulate de B. în vederea conformării dispoziţiilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen., iar împotriva acestei adrese a formulat plângere petentul în temeiul art. 339 din C. proc. pen.

Ulterior, petentul a formulat contestaţii succesive, ce au fost respinse ca inadmisibile, ajungându-se, în final, în faţa Înaltei Curţi.

Procedura soluţionării, de către instanţa de judecată, a plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, precum şi calea de atac, în cauzele având acest obiect, este reglementată prin dispoziţiile art. 341 din C. proc. pen.

În cauza de faţă, petentul B. a formulat cale de atac împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. îl constituie doar soluţiile procurorului, respectiv soluţia de clasare sau renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu.

Înalta Curte constată că plângerea poate fi formulată numai împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală. Nu pot face obiectul plângerii dispoziţiile administrative dispuse de procuror.

În egală măsură, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una din soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.

În speţă, petentul B. a uzat de calea de atac legală, aceasta fiind soluţionată prin încheierea penală nr. 156 din 04.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, de Judecătoria Săveni, prin care s-a dispus respingerea plângerii petentului, astfel încât toate contestaţiile succesive, inclusiv prezenta apar ca inadmisibile.

O hotărâre judecătorească, indiferent de materia în care este pronunţată, nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentul B. nu are recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 22 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 noiembrie 2023.