Prosecutor’s cassation appeal rejected: limitation expiry confirmed, convictions quashed but civil damages upheld

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 136 din 16.09.2021, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2014 s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 9.000 RON amendă penală, cu aplicarea art. 63 alin. (3) din C. pen.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 631 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., coroborat cu art. 124 din C. pen. din 1969, raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 291 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (compusă din 7 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 9.000 RON amendă penală, cu aplicarea art. 63 alin. (3) din C. pen.. I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 631 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 9.000 RON amendă penală, cu aplicarea art. 63 alin. (3) din C. pen.. I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 631 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei D., pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 9.000 RON amendă penală, cu aplicarea art. 63 alin. (3) din C. pen.. I s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 631 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului E. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin 2 din C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 9.000 RON amendă penală, cu aplicarea art. 63 alin. (3) din C. pen.. I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 631 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., coroborat cu art. 124 din C. pen. din 1969, raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul E., pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 291 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (compusă din 2 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea în totalitate a înscrisurilor falsificate, respectiv înscrisurile indicate la filele x din rechizitoriu, procesul-verbal de scoatere din custodie din data de 20.04.2009, situaţia de lucrări nr. x centralizator situaţie de lucrări, planşă desenată, antemăsurători, factura fiscală nr. x din 12.05.2009, situaţie de lucrări, centralizator situaţie de lucrări nr. x, factura fiscală nr. x din 02.07.2012, facturile fiscale nr. x din 15.12.2008, 1185 din 12.05.2009, nr. x din 10.08.2010, nr. 1335 din 25.01.2010, x din 15.06.2010, x din 02.07.2012 şi 1181 din 12.11.2012, raportul de progres nr. x din 15.12.2008, nr. 4800 din 12.05.2009, 5722 din 11.08.2010,factura fiscală nr. x din 10.08.2010, centralizator şi situaţie de lucrări nr. x din 2010, factura fiscală nr. x din 25.01.2010, situaţia de lucrări nr. x din 1010, centralizator situaţie de lucrări din 18.12.2009, raportul de progres nr. 4953 din 15.06.2010, factura fiscală nr. x din 15.06.2010, situaţia de lucrări nr. x, centralizator situaţie de lucrări din 12.06.2010, raportul de progres nr. 5619 din 02.07.2012, factura fiscală nr. x din data de 02.07.2012, situaţia de lucrări nr. x, factura fiscală nr. x din 12.11.2012, rapoartele de şantier şi situaţiile de lucrări din data de 15.12.2008, 13.05.2009, 18.12.2009, 12.06.2010, 10.08.2010, 02.07.2012 12.11.2012, procesele-verbale de custodie şi scoatere din custodie, situaţie de lucrări nr. x, centralizator situaţie de lucrări, lista utilajelor tehnologice, contract de custodie 08.12.2008, situaţie de lucrări nr. x, centralizator situaţie de lucrări, planşă desenată, memoriu tehnic şi antemăsurătoare, centralizator şi situaţie de lucrări nr. x din 2010, situaţie de lucrări nr. x, centralizator situaţie de lucrări, situaţie de lucrări, centralizator situaţie de lucrări nr. 12.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 249 şi art. 254 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa din 29.10.2013 pentru imobilul teren şi casă de locuit în Iaşi str. x, proprietatea inculpatei D., imobil teren în suprafaţă de 960 mp din jud. Iaşi, proprietatea inculpatei, imobilul teren în suprafaţă de 2250 mp din intravilanul satului Petrăria, jud. Iaşi, proprietatea inculpatului E. şi soţia.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., coroborat cu art. 19 alin. (5) din C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă UAT BAND, cu sediul în jud. Mureş, şi obligă inculpaţii la plata sumei de 2.378.321 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere sumă actualizată până la data plăţii efective. Au fost obligaţi inculpaţii D. şi E. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L. prin lichidator de insolvenţă G..

Prin decizia penală nr. 418/A din data de 5 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de: Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, inculpaţii A., B., C., E., D. şi partea civilă U.A.T. Comuna Band (cu sediul în jud. Mureş) împotriva sentinţei penale nr. 136 din data de 16 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2014 şi, în consecinţă:

A fost desfiinţată parţial sentinţa atacată şi rejudecând în limitele de mai jos cauza:

A constatat că legea mai favorabilă inculpaţilor din cauză este legea penală în vigoare între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (26 aprilie 2018) şi data publicării O.U.G. nr. 71/2022 (30 mai 2022), în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

În baza art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi par. 73 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 a încetat procesul penal faţă de inculpaţii:

1. A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu, în formă continuată (7 acte materiale), prev. şi ped. de art. 132 din Legea 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (3 acte materiale), faptă prev. şi ped. de art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., şi

- uz de fals în formă continuată (7 acte materiale), faptă prev. şi ped de art. 323 C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.,

- toate cu aplicarea art. 38 din C. pen.

2. B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată (7 acte materiale) prev. şi ped. de art. 48 din C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 297 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (7 acte materiale), faptă prev. şi ped. de art. 322 din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

- toate cu aplicarea art. 38 din C. pen.

3. C., sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată (7 acte materiale) prev. şi ped. de art. 48 din C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 297 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată. în formă continuată (7 acte materiale), faptă prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu referire la art. 322 din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

- toate cu aplicarea art. 38 din C. pen.

4. D., sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată (5 acte materiale) prev. şi ped. de art. 48 din C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 297 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (5 acte materiale), faptă prev. şi ped. de art. 322 din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

- toate cu aplicarea art. 38 C. pen.

5. E., sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, (1 act material) prev. şi ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 297 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, (1 act material) faptă prev. şi ped de art. 322 din C. pen. şi cu aplic art. 5 alin. (1) din C. pen.,

- uz de fals în formă continuată (2 acte materiale), faptă prev. şi ped de art. 323 din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.,

- toate cu aplicarea art. 38 din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., coroborat cu art. 19 alin. (5) din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă UAT BAND şi au fost obligaţi inculpaţii A., B., C., D. Şi E., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.378.321 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost respinsă, în baza autorităţii de lucru judecat, acţiunea civilă faţă de partea responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L. (prin lichidator judiciar G. - cu sediul în Judeţ Iaşi).

Au fost ridicate, în consecinţă, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor părţii responsabile civilmente prin ordonanţa din 29.10.2013 emisă în cursul urmăririi penale din cauză şi aplicată prin procesul-verbal din 19.11.2013 pentru apartamentul din Iaşi, str. x (actualmente Bd. x), nr. 35.

A fost înlăturată dispoziţiile primei instanţe privitoare la actualizarea despăgubirilor şi la obligarea inculpaţilor şi a părţii responsabile civilmente la cheltuieli judiciare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor primei instanţe, compatibile cu prezenta.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul procesului au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî în acest sens, în urma analizei efectuate, constatând că în cauză nu este incidentă nicio cauză de achitare, Curtea a constatat că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale a faptelor care li se impută inculpaţilor.

Cu titlu preliminar, sub aspectul legii penale mai favorabile, s-a constatat că în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile Noului C. pen., prin raportare la instituţia prescripţiei răspunderii penale, urmare a celor reţinute de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 358/2022. Instanţa de apel a arătat, la termenul din 14 martie 2022, că schimbă încadrarea juridică a faptei, din cea dată în sentinţă, în cea dată prin încheierea din 21 octombrie 2019 a primei instanţe. Prin acea încheiere, prima instanţă a emis două dispoziţii cu privire la schimbarea încadrării faptelor: a respins cererea inculpaţilor de înlăturare a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 privitoare la abuzul în serviciu şi a recalificat faptele în dispoziţiile vechiul C. pen., considerat lege mai favorabilă inculpaţilor. Instanţa de apel a avut în vedere prima dintre aceste două dispoziţii (menţinerea încadrării faptelor şi în infracţiunea de abuz în serviciu). În ce priveşte legea mai favorabilă, s-a menţionat că aceasta este noul C. pen., indicat în rechizitoriu, aşa cum instanţa de apel a precizat şi la termenul din 15 mai 2023. Pentru claritate, va reitera constatarea privind legea mai favorabilă şi în prezenta decizie.

Raportat la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa de apel a reţinut că aceasta este prevăzută de art. 322 Noul C. pen. şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Drept urmare, sunt incidente prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie fiind de 5 ani. Prin raportare la data epuizării infracţiunii, s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 Noul C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată. Şi în acest caz sunt incidente prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie fiind de 5 ani, intervenind prescripţia răspunderii penale şi faţă de această infracţiune.

Infracţiunea de abuz în serviciu, potrivit art. 297 Noul C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Astfel, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c), termenul de prescripţie este de 8 ani, fiind, şi în acest caz, împlinit.

Drept urmare, instanţa de control judiciar a constatat că, în cauză, a intervenit prescripţia răspunderii penale faţă de toate infracţiunile care li se impută inculpaţilor, urmând a dispune, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal.

Împotriva deciziei penale nr. 418/A din data de 5 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş privind pe intimaţii inculpaţi D., B., A., E. şi C.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 01.09.2023, când s-a stabilit termen la data de 19.10.2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a fost întemeiată pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, s-a arătat că s-a arătat că, în mod greşit, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen., faţă de inculpaţi pentru infracţiunile deduse judecăţii, motivat de împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale.

Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a apreciat ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripţiei răspunderii penale Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.

În consecinţă, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracţiunea ce face obiectul cauzei este o infracţiune care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, instanţa trebuia să facă aplicarea directă a prevederilor dreptului european, având în vedere prescripţia răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 297/2018 a CCR.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 418/A din data de 5 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2014.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil subliniază că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, examinând exclusiv legalitatea deciziei recurate (art. 477 din Codul de de procedură penală).

Astfel, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

În speţă, recurenta solicită să fie casată decizia instanţei de apel, în principal, pentru că principiul supremaţiei dreptului UE impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestuia şi să lase neaplicată orice reglementare sau practică naţională care este contrară unei dispoziţii de drept a Uniunii. Este vorba despre Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale.

În limitele procesuale anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va face examenul de legalitate al deciziei recurate dintr-o dublă perspectivă:

I. a incidenţei, ratione materiae, a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, (cauza C-107/23 din 24.07.2023), precum şi a jurisprudenţei anterioare a Curţii;

II. a respectării cadrului legal de către instanţa de apel atunci când a constatat că răspunderea penală este înlăturată ca efect al intervenirii prescripţiei

Preliminar analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că obiectul pe fond al cauzei îl constituie infracţiuni de corupţie, respectiv infracţiunile de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 132 din Legea 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 297 C. pen., complicitate la abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 48 C. pen., raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 297 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie (în continuare, DNA) urmăreşte, în esenţă, valorificarea interpretării CJUE dintr-o materie care se referă la protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene.

I. Incidenţa Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În raport de problematica juridică relevată de recurentă (greşita încetare a procesului penal prin aplicarea unei decizii a ÎCCJ, respectiv a două decizii pronunţate de CCR) şi de argumentele prezentate (preeminenţa dreptului Uniunii faţă de dreptul intern), se impune câteva precizări:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recunoaşte, pe deplin şi fără rezerve, supremaţia dreptului Uniunii, şi, în limitele competenţelor legitime, aplică cu prevalenţă, dispoziţiile acestuia.

Astfel, instanţa supremă urmăreşte ca, prin valorificarea interpretărilor date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (în continuare, CJUE) în deciziile pronunţate, să le asigure eficienţa practică, ţinând seama, în mod corespunzător, de domeniul de aplicare al acestora.

În aceste coordonate, raportându-se la obiectul litigiului principal, la cadrul juridic intern şi al dreptului Uninii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că infracţiunea de corupţie ce face obiectul cauzei iese de sub incidenţa Hotărârii CJUE anterior menţionată, atât în baza interpretării acesteia, cât şi a jurisprudenţei anterioare a Curţii de Justiţie.

Aşa cum rezultă din cuprinsul acesteia, Curtea de la Luxemburg furnizează elemente de interpretare circumscrise respectării dreptului Uniunii în cazul "infracţiunilor de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene", având drept coordonate datele furnizate de către instanţa de trimitere din litigiul de bază, ce a avut ca obiect infracţinea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (paragrafele 1, 79, 97, 98, 99, 116, 121, 124, 125 din Hotărâre).

În acest context, este important de reţinut că infracţiunile de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 132 din Legea 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 297 C. pen. şi complicitate la abuz în serviciu pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D., B., A., E. şi C. sunt infracţiuni de corupţie, fiind prevăzută de articolul 297 din C. pen., ce face parte din Titlul V- Capitolul I "Infracţiuni de corupţie", cu reţinerea art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, text de lege cuprins, de asemenea, în secţiunea privitoare la infracţiunile asimilate celor de corupţie (Secţiunea 3).

Sfera de aplicare a deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene invocate de recurenta DNA atât în scris, cât şi pe parcursul dezbaterilor în completare, se limitează la domeniul infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aspect ce rezultă cu evidenţă atât din cuprinsul tratatelor şi a altor documente ale Uniunii, (art. 19 alin. (1) TUE; art. 325 alin. (1) TFUE; art. 2 alin. (1) din Convenţia PIF 1995) precum şi din cuprinsul hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-107/23 din 24.07.2023.

Potrivit art. 325 alin. (1) din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene "Uniunea şi statele membre combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii...".

Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor [Uniunii] Europene (PIF) defineşte frauda ce aduce atingere intereselor financiare ale acestora prin art. 1 şi 2, texte al căror conţinut a fost transpus în legislaţia internă în cadrul art. 181- art. 185 din noua secţiune denumită "Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene" introdusă în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în anul 2003, prin Legea nr. 161/2003 (Cartea a II-a, Titlul I din Legea nr. 161/2003). În expunerea de motive a legii ce transpune prevederile Convenţiei şi incriminează infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE, se detaliază domeniul de aplicare şi sfera subiecţilor vizaţi de noua reglementare.

Infracţiunile de corupţie intră sub incidenţa dreptului Uniunii numai în cazul în care comportamentul fraudulos aduce atingere intereselor financiare ale UE sau se află în legătură strânsă cu astfel de fapte (pct. 185-186 din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, EU:C:2021:1034).

De altfel, noţiunile de "corupţie activă" şi "corupţie pasivă" sunt definite de art. 2, 3 din Convenţia PIF, art. 4 lit. a), b) din Directiva 1371 şi sunt circumscrise acţiunilor funcţionarilor neconforme cu legea care prejudiciază sau sunt susceptible să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii Europene.

Ulterior, prin Directiva 1371 din 2017 (transpusă prin Legea nr. 283/2020, respectiv Legea nr. 234/2022) infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE sunt extinse şi la fraudele împotriva sistemului comun privind TVA.

Stabilirea domeniului de aplicare, calificarea normelor are incidenţă directă asupra legalităţii infracţiunilor şi pedepselor.

Legalitatea infracţiunilor şi a pedepselor este un principiu fundamental atât în dreptul intern, cât şi în dreptul Uniunii şi în jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturilor Omului (în continuare, CtEDO). Acesta implică cerinţe privind accesibilitatea şi previzibilitatea în ceea ce priveşte definirea infracţiunii şi stabilirea pedepsei (pct. 104 din Hotărârea CJUE C-107/23 din 24.07.2023; cauzele CtEDO Cantoni împotriva Franţei, pct. 29, Kafkaris impotriva Cirpului, pct. 140, Del Rio Prada impotriva Spaniei, pct. 91).

Mai mult, CJUE subliniază că cerinţele de previzibilitate, precizie, neretroactivitatea legii penale constituie expresia specifică a principiului securităţii juridice, principiu fundamental al dreptului Uniunii, element esenţial al statului de drept care este identificat la art. 2 TUE atât ca valoare fondatoare a Uninii, cât şi ca valoare comună statelor membre (pct. 114 cauza C-107/23 din 24.07.2023, Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C-72/15, EU:C.2017:236, pct. 161-162, Hot din 16 februarie 2022, Ungaria/Parlamentul şi Consiliul, C-156/21, EU:C:2022:97, punctele 136 şi 223).

În privinţa protecţiei drepturilor fundamentale, hotărârea face referire la respectarea drepturilor garantate de Cartă şi la principiile generale ale dreptului Uniunii (pct. 101 cauza C-107/23 din 24.07.2023; Hotărârea din 17 ianuarie 2019, Dzivev şi alţii, C-310/16, EU:C:2019:30, pct. 33, Hotărârea din 21 dcembrie 2021, Euro Box Promoton şi alţii, C-357/19, C-378/19, C-547/19 şi C-840/19, EU:C:22021:1034, pct. 204). Or, art. 52 alin. (3) din Cartă prevede în mod expres că "În măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată".

În jurisprudenţa instanţelor europene, dreptul justiţiabilului de a putea şti în ce condiţii se poate angaja răspunderea sa penală şi ce sancţiune riscă, a fost circumscris condiţiei previzibilităţii legii penale.

Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor (cauza Kafkaris împ. Ciprului, pct. 141).

CtEDO sancţionează interpretarea extensivă sau prin analogie a legii penale în defavoarea inculpatului. Orice condamnare şi pedeapsă aplicată unei persoane trebuie să aibă o bază legală, aceasta fiind expresia principiului "nicio pedeapsă fără lege" [Del Rio Prada împotriva Spaniei (Marea Cameră), pct. 116; Kokkinakis impotriva Greciei, pct. 52].

Subliniind importanţa ca normele de drept să fie clare şi precise, iar aplicarea lor să fie previzibilă, mai ales atunci când ele pot produce consecinţe defavorabile, CJUE afirmă că aceste cerinţe constituie o expresie specifică a principiului securităţii juridice (par. 114).

În aceste coordonate, schimbarea domeniului de interpretare şi aplicare a sintagmei "infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene" şi extinderea lui la infracţiunile de corupţie care nu sunt generate de un comportament fraudulos ce prejudiciază sau ar putea prejudicia interesele financiare ale Uniunii, ar fi în mod vădit lipsită de precizia necesară pentru a evita arbitrariul şi, astfel, ar fi incompatiblă cu standardele unui stat de drept.

A admite susţinerile recurentei DNA şi a extinde domeniul de interpretare şi aplicare al Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023) la toate celelalte infracţiuni de corupţie, ar echivala cu încălcarea de către instanţă supremă a ordinii juridice, a institui arbitrariul, ceea ce ar fi incompatibil cu principiile statului de drept.

Drept urmare, în raport cu argumentele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că litigiul de faţă nu intră, ratione materiae, în sfera celor la care se referă Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023).

II. Evaluare respectării cadrului legal de către instanţa de apel atunci când a constatat că răspunderea penală este înlăturată ca efect al intervenirii prescripţiei.

În limitele procesuale menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele invocate de parchet în susţinerea cererii sale de recurs în casaţie, respectiv că instanţa de apel a apreciat ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripţiei răspunderii penale Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii; sunt nefondate raportat la considerentele Deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, avute în vedere de instanţa de apel.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31).

Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72).

De la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74).

Prin deciza nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

Înalta Curte constată că pentru faptele inculpaţilor D., B., A., E. şi C. s-au împlinit termenele de prescripţie a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Inculpatul A. a fost acuzat de faptul că, în calitate de primar al comunei Band, jud. Mureş şi ordonator principal de credite, în perioada 2009 - 2012, a acceptat documente neconforme cu realitatea (facturi fiscale, situaţii şi centralizatoare de lucrări, rapoarte ale dirigintelui de şantier etc), în baza cărora a plătit nejustificat constructorului S.C. F. S.R.L. Iaşi suma totală de 2.252.868 RON. Totodată, acesta a semnat personal la poziţia beneficiar înscrisuri neconforme cu realitatea, în baza cărora a solicitat fonduri de la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile pentru lucrări neexecutate ori bunuri nelivrate şi nepuse în operă la investiţia de canalizare

Inculpatul B. a fost acuzat de faptul că, în calitate de viceprimar al comunei şi persoană responsabilă cu implementarea proiectului de canalizare, a acceptat să semneze rapoarte de progres şi situaţii de lucrări anexă facturilor fiscale emise de constructorul S.C. F. S.R.L. Iaşi, pentru lucrări ce nu erau executate sau finalizate, pe care le-a raportat la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, în vederea obţinerii cofinanţării investiţiei, ajutându-l pe primarul A. să plătească nejustificat constructorului suma totală de 2.252.868 RON, reprezentând lucrări neexecutate ori bunuri nelivrate şi nepuse în operă.

S-a mai reţinut că inculpatul C., în calitate de diriginte de şantier autorizat, în perioada 2009 - 2012, a semnat rapoartele de şantier şi situaţii de lucrări datate 15.12.2008, 13.05.2009, 18.12.2009, 12.06.2010, 10.08.2010 02.07.2012 şi 12.11.2012 şi alte înscrisuri aferente (procesele-verbale de custodie şi scoatere din custodie) ce conţin date neconforme cu realitatea, prin care au fost confirmate lucrări neexecutate ori bunuri nelivrate şi nepuse în operă în cazul investiţiei de canalizare din comuna Band jud. Mureş, în baza cărora constructorul S.C. F. S.R.L. Iaşi a încasat nejustificat suma totală de 2.252.868 RON.

Faptele inculpatei D., au constat în aceea că, în calitate de administrator la S.C. F. S.R.L. Iaşi, în perioada 2009 - 2012, a semnat şi ştampilat facturi fiscale, situaţii de lucrări sau alte înscrisuri aferente, ce cuprindeau lucrări neexecutate ori bunuri nelivrate şi nepuse în operă în cazul investiţiei de canalizare din comuna Band jud. Mureş, în baza cărora S.C. F. S.R.L. a încasat nejustificat suma totală de 2.220.299 RON. În baza acestor înscrisuri fictive acceptate de inculpata D., inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, a dispus să fie plătită nejustificat constructorului suma totală de 2.252.868 RON, reprezentând lucrări neexecutate ori bunuri nelivrate şi nepuse în operă.

Faptele inculpatului E. au constat în aceea că, în calitate de director la S.C. F. S.R.L. Iaşi, în luna ianuarie 2010, a semnat şi ştampilat Situaţia de lucrări nr. x şi Centralizator situaţie de lucrări ce cuprinde - lucrări neexecutate în valoare totală de 12.305 RON (lipsă supratraversare pârâu cu conductă refulare de la SP 3), incluse în factura fiscală nr. x/25.01.2010, emisă de antreprenorul general, acceptată şi achitată de beneficiar şi a acceptat documente fictive (facturi fiscale, situaţii de lucrări etc.) de la societăţi comerciale subcontractante, care nu au furnizat efectiv bunurile sau nu au prestat toate lucrările facturate în cadrul investiţiei de canalizare, în scopul de a crea o aparenţă de legalitate a înscrisurilor depuse ulterior spre decontare la Primăria Band jud. Mureş,

Se reţine că instanţa de apel, la termenul din 14 martie 2022, a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din cea dată în sentinţă, în cea dată prin încheierea din 21 octombrie 2019 a primei instanţe. Prin acea încheiere, prima instanţă a emis două dispoziţii cu privire la schimbarea încadrării faptelor: a respins cererea inculpaţilor de înlăturare a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 privitoare la abuzul în serviciu şi a recalificat faptele în dispoziţiile vechiul C. pen., considerat lege mai favorabilă inculpaţilor. Instanţa de apel a avut în vedere prima dintre aceste două dispoziţii (menţinerea încadrării faptelor şi în infracţiunea de abuz în serviciu). În ce priveşte legea mai favorabilă, s-a menţionat că aceasta este noul C. pen., indicat în rechizitoriu, aşa cum instanţa de apel a precizat şi la termenul din 15 mai 2023.

Astfel, raportat la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că aceasta este prevăzută de art. 322 Noul C. pen. şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Drept urmare, sunt incidente prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie fiind de 5 ani. Prin raportare la data epuizării infracţiunii, s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 Noul C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată. Şi în acest caz sunt incidente prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie fiind de 5 ani, intervenind prescripţia răspunderii penale şi faţă de această infracţiune.

Infracţiunea de abuz în serviciu, potrivit art. 297 Noul C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Astfel, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c), termenul de prescripţie este de 8 ani, fiind, şi în acest caz, împlinit.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru faptele inculpaţilor D., B., A., E. şi C. a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 418/A din data de 5 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2014.

Cheltuielile, ocazionate cu soluţionarea cererii de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, vor rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 418/A din data de 5 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2014.

Cheltuielile, ocazionate cu soluţionarea cererii de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2023.