Prohibition on appellate merger of prior definitive penalties into current concurrence; recalculation of cumulative prison sentence excluding improperly included fine

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 102 din data de 29.07.2022, Judecătoria Videle, în baza art. 257 alin. (1), rap. la art. 193 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.

În baza art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. a constatat concursul de infracţiuni între faptele deduse judecăţii.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. a constatat concursul de infracţiuni între faptele deduse judecăţii şi fapta reţinută prin sentinţa penală nr. 126/25.03.2021, pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021.

A modificat pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 126/25.03.2021, pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021, şi, în urma descontopirii, a reţinut pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (6 luni + 6 luni), stabilind o pedeapsă rezultantă parţială de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani stabilită prin sentinţa penală nr. 464/14.12.2020, pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 29.12.2020.

În baza art. 96 alin. (5) din C. pen., cu referire la art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat pedeapsa rezultantă parţială stabilită în cauză, de 1 an şi 4 luni închisoare, la pedeapsa rezultantă de 2 ani stabilită prin sentinţa penală nr. 464/14.12.2020, pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 29.12.2020, inculpatul A. având de executat în final pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

A constatat că inculpatul a fost supus măsurilor privative de libertate în prezenta cauză de la data de 03.11.2021 până la data de 01.05.2022.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive dispuse faţă de inculpat de la data de 03.11.2021 până la data de 17.11.2021, data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei nr. 139/2021 din 17.11.2021.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., a dispus perioadă executată în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 139/2021 din 17.11.2021, începând cu data de 17.11.2021 la zi.

A anulat formele de executare emise anterior faţă de inculpat (MEP 139/2021) şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare la momentul rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 347/A din data de 21 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 29.07.2022 pronunţată de Judecătoria Videle, în dosarul nr. x/2021, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi, în rejudecare, în baza art. 392 alin. (2), (10) din C. proc. pen., raportat la art. 257 alin. (1), art. 193 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj (faptă comisă la data de 28.10.2021, persoană vătămată B.).

În baza art. 392 alin. (2), (10) din C. proc. pen., raportat la art. 371 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice (faptă comisă la data de 28.10.2021).

A constatat că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză sunt concurente între ele şi, ambele, în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin următoarele hotărâri judecătoreşti: sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 19.11.2019, sentinţa penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, sentinţa penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţa penală nr. 55/13.02.202 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

A constatat că prin sentinţa penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, respectiv, prin sentinţa penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, pedepsele devenind, astfel, executabile.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente: 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., respectiv 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen. şi 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) din C. pen.

A constatat concursul de infracţiuni între infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, şi infracţiunea de lovire şi alte violenţe pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, respectiv infracţiunea de lovire şi alte violenţe pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti şi infracţiunea de braconaj cinegetic pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 10000 RON prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b), e) din C. pen., a contopit următoarele pedepse:

- 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., prin sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019;

- 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen. prin sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019;

- 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) din C. pen. prin sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019;

- 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii lovire şi alte violenţe prin sentinţa penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020;

- 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti;

- 10.000 RON amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020;

şi a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse [1/3(12 luni+12 luni+12 luni+6 luni)] şi amenda penală de 10.000 RON, stabilind pedeapsa rezultantă parţială de 2 ani şi 2 luni închisoare şi 10.000 RON amenda penală.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat la pedeapsa rezultantă parţială, pentru primul termen al recidivei postcondamnatorii, de 2 ani şi 2 luni închisoare şi 10.000 RON amendă penală, pedeapsa de 1 an şi două luni închisoare stabilită prin prezenta sentinţă, pentru cel de al doilea termen al recidivei, şi a stabilit pedeapsa rezultantă totală de 3 ani şi 4 luni închisoare şi amenda penală de 10.000 RON.

A constatat executată, la data de 8.11.2022, amenda penală de 10.000 RON, conform chitanţei emise de Trezoreria municipiului Alexandria.

A dedus din pedeapsa rezultantă totală de 3 ani şi 4 luni închisoare privarea de libertate cu titlu preventiv, respectiv reţinerile din 8.10.2018-9.10.2018 (în dosarul penal nr. x/2018 finalizat prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020), din 02.11.2021-03.11.2021 (în prezenta cauză), arestarea preventivă din 03.11.2021-17.11.2021 (în prezenta cauză) şi perioada executată din 17.11.2021 la zi.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contraveneau prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului au rămas în sarcina statului.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., curtea de apel a reţinut, în drept, că fapta inculpatului A., care, în data de 28.10.2021, în jurul orei 13:30, având în mână un cuţit, a ameninţat (cu moartea şi cu acte de violenţă) şi lovit pe persoana vătămată B. - viceprimar în cadrul Primăriei Băbăiţa, judeţul Teleorman, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în legătură cu exercitarea acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

Deopotrivă, s-a reţinut, în drept, că fapta aceluiaşi inculpat care, în data de 28.10.2021, în jurul orei 13:30, aflându-se la sediul Primăriei Băbăiţa - în zona parcării (spaţiu public conform definiţiei prevăzute de art. 184 lit. a), jud. Teleorman, a exercitat acte de violenţă verbală şi fizică şi a proferat ameninţări, prin intermediul cărora s-a produs tulburarea ordinii şi liniştii publice, determinând crearea unei stări de temere şi nelinişte în rândul persoanelor prezente, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, infracţiune de rezultat, prevăzută de art. 371 din C. pen.

Curtea de apel a apreciat ca fiind relevante pentru reţinerea acestei situaţii de fapt următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: declaraţiile martorilor C., D., E., F. şi G., înregistrarea video realizată de camerele de supraveghere din curtea primăriei Băbăiţa, procesul-verbal de depistare, coroborate cu declaraţiile persoanei vătămate B., probe pe care inculpatul şi le-a însuşit integral, prin declaraţia de recunoaştere a faptelor, dată în faţa primei instanţe, la momentul la care a solicitat urmarea procedurii abreviate bazate pe recunoaşterea vinovăţiei.

Relativ la susţinerile inculpatului din apel, care a arătat că nu a lovit-o pe persoana vătămată, curtea de apel a reţinut că acestea nu pot fi analizate, dată fiind procedura simplificată, bazată pe recunoaşterea vinovăţiei, încuviinţată inculpatului în cauză, declaraţia de recunoaştere integrală având un caracter irevocabil. A mai reţinut că acest caracter irevocabil al hotărârii este singurul compatibil cu reglementarea procedurii simplificate, posibilitatea revenirii arbitrare asupra manifestării de voinţă echivalând cu oferirea, de plano, inculpatului, a posibilităţii de a obţine, într-o cale de atac, a rejudecării în primă instanţă, în vederea desfăşurării cercetării judecătoreşti de drept comun, în dublu grad de jurisdicţie.

În ceea ce priveşte criticile formulate prin apelul inculpatului relativ la tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, curtea a reţinut că inculpatul a criticat reţinerea stării de recidivă, învederând că niciuna dintre pedepsele aplicate inculpatului în antecedenţă nu depăşeşte un an, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. pen., care reglementează recidiva. Curtea a reţinut că, potrivit acestui text de lege, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte, din nou, o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Conform art. 42 din C. pen., la stabilirea stării de recidivă, nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală, infracţiunile amnistiate şi infracţiunile săvârşite din culpă.

Sub acest aspect, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că examenul corelativ al antecedenţei penale a inculpatului raportat la dispoziţiile legale anterior citate relevă netemeinicia criticilor inculpatului.

Împotriva deciziei penale nr. 347/A/21.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, la data de 07.03.2023, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul a susţinut, referitor la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., că infracţiunea de ultraj reţinută în sarcina sa în raport de persoana vătămată B. nu este prevăzută de legea penală în forma în care a fost reţinută, respectiv prin raportarea dispoziţiilor art. 257 alin. (1) din C. pen. la art. 193 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul situaţiei de fapt, apărarea a arătat că atât persoana vătămată, cât şi martorii audiaţi au declarat că inculpatul nu l-a atins pe viceprimarul B., nu 1-a prins de membrele superioare, de gât, de păr sau de haine, ci doar 1-a injuriat, 1-a ameninţat, i-a vorbit pe un ton ridicat şi toate aceste evenimente s-au produs în timp ce inculpatul purta în mână în cuţit.

A apreciat apărarea că fapta de ultraj însă, în raport de încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, este legată exclusiv de producerea unor suferinţe fizice prin lovire sau orice altă formă de agresiune fizică, împrejurări care în cazul de faţă nu au fost realizate, astfel încât condiţia de tipicitate a infracţiunii de ultraj în forma prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) din C. pen. nu este realizată.

Pentru motivele expuse şi care rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, recurentul, prin apărător ales, a solicitat instanţei achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul a susţinut, în esenţă, faptul că i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât, modalitatea în care a fost stabilită condamnarea este greşită.

Apărarea a susţinut că apelantului i s-a creat o situaţia mai grea în propria cale de atac, deşi a fost singurul apelant, cu argumentarea că instanţa de control judiciar a adăugat şi pedeapsa de 10.000 RON amendă penală la pedeapsa principală a închisorii de 3 ani şi 4 luni, nereţinută de prima instanţă, şi a constatat că inculpatul s-ar afla în stare de recidivă.

Relativ la recidivă, recurentul a susţinut, în esenţă, că primul termen al recidivei îl reprezintă o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, or niciuna dintre pedepsele aplicate nu este mai mare de 1 an închisoare, majorarea cuantumului apărând strict ca efect al contopirii.

În concret, apărarea a apreciat că pentru a aplica o pedeapsă în limitele prevăzute de lege trebuie să se pornească de la premisa că faptele comise de inculpatul A. se află în stare de pluralitate intermediară conform art. 44 din C. pen., iar la stabilirea pedepsei finale urmează să se procedeze conform art. 44 alin. (2) din C. pen., respectiv să fie contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele anterioare aplicate inculpatului şi care au fost menţionate mai sus.

Astfel, calculul pedepselor porneşte de la faptul că pedeapsa cea mai severă aplicată inculpatului A. este de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, la care se va adăuga o treime din suma celorlalte pedepse, respectiv:

- l an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen.

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen.

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (2) din C. pen.

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire, comisă faţă de persoana vătămată H..

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire, faţă de persoana vătămată I..

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, aplicată în prezentul dosar.

A apreciat apărarea că din însumarea pedepselor anterioare şi calculul unei treimi rezultă sporul obligatoriu de 1 an şi 8 luni care se va adăuga la pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În drept, a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 21 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 15 iunie 2023, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reţinându-se, în esenţă, că doar argumentele dezvoltate sub aspectul aplicării unui regim sancţionator eronat se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru a reţinut că acesta a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanşa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de faţă, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicare a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală. Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.

În aceste coordonate, evaluând, prioritar, critica formulată de inculpat în sfera cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., care vizează greşita contopire a pedepsei amenzii penale aplicată prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, Înalta Curte o apreciază întemeiată.

Astfel, se reţine că prin decizia recurată Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a procedat la contopirea pedepsei amenzii penale de 10.000 RON aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, direct în calea ordinară de atac a apelului, fără ca aceasta să fi fost dispusă de către Judecătoria Videle prin sentinţa penală nr. 102 din data de 29.07.2022.

Prin Decizia nr. 70 din 15.10.2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 539 din 17 iulie 2008, s-a stabilit, cu caracter obligatoriu, că "Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.". (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 539 din 17 iulie 2008)

În conformitate cu dispoziţiile art. 4741 din C. proc. pen., această decizie îşi menţine valabilitatea şi după intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010, întrucât dispoziţia legală care a generat problema de drept dezlegată subzistă şi în noua reglementare, regăsindu-se în cadrul dispoziţiilor prevăzute de art. 40 din C. proc. pen.

Ca efect al acestei interpretări obligatorii, rezultă că instanţa de apel în mod greşit a procedat la stabilirea pedepsei principale în caz de concurs de infracţiuni prin contopirea şi a pedepsei amenzii penale de 10.000 RON aplicată inculpatului A. printr-o hotărâre definitivă anterioară, motiv pentru care, constatând întemeiată critica de nelegalitate a inculpatului A. sub acest aspect, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de recurent şi va repune în limite legale pedeapsa principală rezultantă aplicată recurentului, exclusiv prin înlăturarea din componenta pluralităţii, a pedepsei amenzii penale aplicată prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

Cât priveşte criticile recurentului privind reţinerea eronată a stării de recidivă cu argumentarea că, deşi a suferit mai multe condamnări, niciuna dintre acestea nu a depăşit limita de 1 an închisoare, pedeapsa de 1 an şi 8 luni la care s-a raportat Curtea de Apel Bucureşti fiind o pedeapsă rezultantă, aceasta excedează limitelor instanţei de casaţie.

Procedând, în continuare, la evaluarea criticii invocate de inculpatul A. în sfera aceluiaşi caz de recurs în casaţie vizând legalitatea tratamentului sancţionator în privinţa pedepsei închisorii din compunerea rezultantei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Se reţine că prin sentinţa penală nr. 444 din 30 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 19 noiembrie 2019, Judecătoria Alexandria a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, în modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu un termen de supraveghere de 2 ani, pentru săvârşirea, în concurs formal, a infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., şi conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (2) din C. pen.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 126/25.03.2021, a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, respectiv nr. 109/10.03.2020, a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, pedepsele devenind, astfel, executabile.

În raport de situaţia juridică a inculpatului, a fost aplicat tratamentul sancţionator prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru concursul de infracţiuni dintre cele trei infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019 şi infracţiunea de lovire şi alte violenţe pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 109/10.03.2020, a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, respectiv infracţiunea de lovire şi alte violenţe pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 126/25.03.2021, a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti respectiv a fost stabilită pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse [1/3(12 luni+12 luni+12 luni+6 luni)], cu menţiunea că adăugarea pedepsei amenzii penale direct în calea de atac a apelului a fost nelegală, după cum s-a menţionat.

De asemenea, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen. potrivit cărora "Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.", instanţa de apel adăugând la pedeapsa rezultantă parţială, pentru primul termen al recidivei postcondamnatorii, de 2 ani şi 2 luni închisoare, pedeapsa de 1 an şi două luni închisoare stabilită în rejudecare pentru cel de al doilea termen al recidivei, pedeapsa rezultantă totală de 3 ani şi 4 luni închisoare fiind calculată corect în raport de dispoziţiile legale incidente.

Ca atare, contrar celor susţinute de apărare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor privind recidiva postcondamnatorie, iar pedeapsa aplicată recurentului inculpat în apel se situează în limitele legale prevăzute de lege, cuantumul ei fiind rezultatul unei corecte aplicări a dispoziţiilor art. 41 din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 21 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Va casa, în parte, decizia recurată numai sub aspectul greşitei contopiri a pedepsei amenzii penale aplicată prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020 şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi amenda penală de 10.000 RON aplicată inculpatului A. şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Va înlătura din componenta pluralităţii, pedeapsa amenzii penale aplicată prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin:

- sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, respectiv 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen. 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen. 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) din C. pen.,

- sentinţa penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, respectiv 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen.,

- sentinţa penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., şi va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse [1/3(12 luni+12 luni+12 luni+6 luni)], stabilind pedeapsa rezultantă parţială, de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., va adăuga, la pedeapsa rezultantă parţială, de 2 ani şi 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 1 an şi două luni închisoare stabilită în cauză şi va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă finală de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Va anula mandatul de executare a pedepsei în cauză şi va dispune emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de inculpatul A. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 21 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Casează, în parte, decizia recurată numai sub aspectul greşitei contopiri a pedepsei amenzii penale aplicată prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020 şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi amenda penală de 10.000 RON aplicată inculpatului A. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură din componenta pluralităţii, pedeapsa amenzii penale aplicată prin sentinţa penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin:

- sentinţa penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, respectiv 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen. 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen. 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) din C. pen.,

- sentinţa penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, respectiv 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen.,

- sentinţa penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., şi aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse [1/3(12 luni+12 luni+12 luni+6 luni)], stabilind pedeapsa rezultantă parţială, de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., adaugă, la pedeapsa rezultantă parţială, de 2 ani şi 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 1 an şi două luni închisoare stabilită în cauză şi aplică inculpatului pedeapsa rezultantă finală de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Anulează mandatul de executare a pedepsei în cauză şi dispune emiterea unui nou mandat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de inculpatul A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2023.