Pension fund appeal dismissed; witness testimony admissible for 1944 Bessarabian refugee compensation despite lack of official recognition
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the lower court's order that obligates the defendant to pay the benefits provided by Law No. 189/2000 to the plaintiff, who was recognized as a displaced person for the period from March 1944 to March 1945. The dispute concerned the annulment of an administrative decision rejecting the plaintiff's claim for compensation as a refugee who fled Bessarabia in 1944 due to Soviet occupation and ethnic persecution. The decisive legal basis was the admissibility of witness testimony under Article 4(2) of the Norms approved by Government Decision No. 127/2002, which allows such evidence in the absence of official documents; the court rejected the pension fund's argument that witnesses themselves needed to be officially recognized refugees, ruling that the statutory text does not impose this condition.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Pension fund appeal dismissed; witness testimony admissible for 1944 Bessarabian refugee compensation despite lack of official recognition: 189/2000 to the plaintiff, who was recognized as a displaced person for the period from March 1944 to March 1945. The dispute concerned the annulment of an administrative decision rejecting the plaintiff's claim for compensation as a refugee who fled Bessarabia in 1944 due to Soviet occupation and ethnic persecution. The decisive legal basis was the admissibility of witness testimony under Article 4(2) of the Norms approved by Government Decision No. 127/2002, which allows such evidence in the absence of official documents; the court rejected the pension fund's argument that witnesses themselves needed to be officially recognized refugees, ruling that the statutory text does not impose this condition.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive section to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2905 din 1 iunie 2004, la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul P.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 858 din 12 mai 2004, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în primăvara anului 1942, acesta și familia sa au plecat din localitatea Asău și s-au stabilit în comuna Berezina, județul Cetatea Albă - Basarabia, unde tatăl său a fost împroprietărit, ca veteran de război.
Ulterior, în luna martie 1944 s-a refugiat din Basarabia, în România, împreună cu membrii familiei, ca urmare a ocupării acestui teritoriu, de către trupele U.R.S.S.
Prin sentința nr. 263 din 8 iulie 2004, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată și constatând că acesta are calitatea de persoană strămutată, a obligat pârâta să îi plătească drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut din declarațiile de martor, că familia reclamantului s-a refugiat în luna martie anul 1944, din comuna Berezina - Basarabia, unde fusese împroprietărită de către statul român și unde își avea gospodăria, în comuna Asău, județul Bacău, rămânând definitiv în România.
S-a mai reținut, din interpretarea actelor normative incidente în cauză, că dovada cu martori s-a făcut, conform dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în lipsa actelor oficiale, reclamantul făcând dovada prin adresa emisă de Arhivele Naționale, că a depus toate diligențele pentru a obține înscrisuri doveditoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, cu motivarea că instanța a apreciat greșit situația de fapt, în sensul că a luat în considerare declarațiile martorelor, în condițiile în care acestea nu au dovedit că ele însele s-au aflat în situația de refugiat.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului, în raport cu criticile formulate, se constată că hotărârea atacată este legală; în cauză, faptul refugierii reclamantului împreună cu familia sa, în urma ocupării localității de domiciliu și a persecuțiilor de natură etnică suferite, s-a făcut potrivit dispozițiilor legale în materie, care prevăd admisibilitatea probei cu martor, în lipsa înscrisurilor oficiale.
Totodată, este de menționat că textul art. 4 alin. (2) din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. nu prevede condiția ca martorii să se fi aflat, la rândul lor, în situația de refugiat, recunoscută ca atare, printr-o hotărâre a Comisiei speciale, astfel cum în mod greșit a susținut pârâta, în recurs.
În consecință, Curtea reține că reclamantul este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2002, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței nr. 263 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.