Statute of limitations for EU-related financial offenses: Conflicting constitutional interpretations on procedural interruption and the primacy of EU law

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 83 din data de 30.07.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vaslui a dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, căsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, profesie - inginer agronom, ocupaţie - asociat unic la S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale - 19.03.2012-12.05.2017).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g), k) C. pen. pentru o perioadă de 2 (doi) ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor de mai jos:

- de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- de a desfăşura activităţi de administrare a unor societăţi care implică obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

- de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., constând în interzicerea drepturilor de mai jos:

- de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- de a desfăşura activităţi de administrare a unor societăţi care implică obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

- de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A., ocupaţie - asociat unic la S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale- 19.03.2012-12.05.2017).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g), k) C. pen. pentru o perioadă de 2 (doi) ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor de mai jos:

- de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- de a desfăşura activităţi de administrare a unor societăţi care implică obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

- de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., constând în interzicerea drepturilor de mai jos:

- de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- de a desfăşura activităţi de administrare a unor societăţi care implică obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

- de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, g) dreptul de a desfăşura activităţi de administrare a unor societăţi care implică obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, g) dreptul de a desfăşura activităţi de administrare a unor societăţi care implică obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, pe un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., termen care se calculează potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) C. pen. de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului A. obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei com. Găgeşti sau a Şcolii Generale din com. Găgeşti, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în condiţiile art. 57 raportat la art. 52 din Legea nr. 253/2013, privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) să se comunice Serviciului de Probaţiune Vaslui.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. să se facă de Serviciul de Probaţiune Vaslui.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (3) urmând a se face de Serviciul de Probaţiune Vaslui.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecinţa executării pedepsei în regim de detenţie, în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse de instanţă, în cazul în care nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite de instanţă până la expirarea termenului de supraveghere, precum şi în cazul în care mai săvârşeşte o infracţiune pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 rap. la art. 137 alin. (1)-(4) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata B. S.R.L. cu sediul social în judeţul Vaslui, la o pedeapsă de 22.500 RON (150 zile amendă x 150 RON) amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de disp. art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la disp. art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale- 19.03.2012-12.05.2017).

În temeiul art. 136 alin. (1) lit. f) raportat la art. 145 C. pen., a aplicat inculpatei B. S.R.L. pedeapsa complementară a afişării în extras a hotărârii de condamnare la sediul Primăriei Comunei Găgeşti, Judeţul Vaslui, pe cheltuiala inculpatei, pentru o perioadă de şase luni.

În conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. (4) din C. pen., executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. S.R.L. urmând a începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 396 rap. la art. 137 alin. (1)-(4) lit. c) C. pen., a condamnat inculpata B. S.R.L. cu sediul social în judeţul Vaslui, la o pedeapsă de 27.000 RON (180 zile amendă x 150 RON) amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale- 19.03.2012-12.05.2017).

În temeiul art. 136 alin. (1) lit. f) raportat la art. 145 C. pen., a aplicat inculpatei B. S.R.L. pedeapsa complementară a afişării în extras a hotărârii de condamnare la sediul Primăriei Comunei Găgeşti, Judeţul Vaslui, pe cheltuiala inculpatei, pentru o perioadă de şase luni.

În conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. (4) din C. pen., executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. S.R.L. va începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpata B. S.R.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 34500 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a afişării în extras a hotărârii de condamnare la sediul Primăriei Comunei Găgeşti, Judeţul Vaslui, pe cheltuiala inculpatei, pentru o perioadă de şase luni.

În conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. (4) din C. pen., executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. S.R.L. urmând a începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Punerea în executare urmând a se face în conformitate cu disp. art. 502 C. proc. pen.

În baza art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1381, 1382, 1385 alin. (1), art. 1386 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Vaslui.

S-a luat act că prejudiciul a fost achitat potrivit chitanţei din 4.05.2021.

În baza art. 249 C. proc. pen.., art. 404 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., art. 494 C. proc. pen.., art. 20 din Legea 78/2000, s-au menţinut măsurile asigurătorii constând în poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice şi sechestru asigurător asupra bunurilor imobile deţinute în proprietatea inculpaţilor dispusă prin ordonanţa 60/P/2018 din 04.10.2019 în vederea garantării executării amenzii penale şi a cheltuielilor judiciare în ce priveşte pe inculpata persoana juridică B. S.R.L. şi în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare în ce priveşte pe inculpatul A..

În baza art. 502 alin. (4) C. proc. pen.., la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a dispus ca o copie de pe dispozitiv să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunilor referitoare la persoana juridică.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-au desfiinţat înscrisurile falsificate.

Împotriva sentinţei penale nr. 83 din data de 30.07.2021, pronunţate de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2019, a formulat apel, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 79 din 25 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 83 din data de 30.07.2021, pronunţate de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 423 din C. proc. pen., s-a desfiinţat în parte, în latură penală şi în latură civilă, sentinţa apelată cu privire la inculpatul A. şi, în rejudecare:

S-au descontopit pedepsele rezultante principală, complementară şi accesorie aplicate inculpatului A. care au fost repuse în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de pedeapsă principală de 6 luni închisoare.

S-a înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului A. pentru infracţiunea de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a redus durata termenului de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen., de la 3 ani la 2 ani.

S-a înlăturat dispoziţia de admitere a acţiunii civile exercitate de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Vaslui.

S-a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Vaslui în contradictoriu cu inculpatul A..

S-a modificat dispoziţia primei instanţei de menţinere a măsurilor asiguratorii luate prin ordonanţa din data de 04.10.2019 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 60/P/2018 al D.N.A. - S.T. Iaşi, în raport de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., în sensul că s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii în raport de inculpatul A. (poprirea asupra sumelor de bani datorate inculpatului cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice şi sechestru asigurator asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului).

S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare efectuate de stat pentru desfăşurarea procesului penal (faza de urmărire penală, faza de cameră preliminară şi faza de judecată în primă instanţă) faţă de inculpatul A. de la suma de 5.000 RON la suma de 2.500 RON.

S-au menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin motivele formulate s-a susţinut că, în cauză este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. - întrucât în mod greşit Curtea de Apel Iaşi a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea de "participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual", prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), dedusă judecăţii, motivat de împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale.

S-a considerat că instanţa a procedat în mod greşit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripţiei răspunderii penale Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.

În consecinţă, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracţiunea ce face obiectul cauzei este în strânsă legătură cu categoria infracţiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, instanţa trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 297/2018 a CCR.

În acest sens, s-au avut în vedere următoarele argumente:

Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privitoare la aplicarea retroactivă a normelor prin care anumite infracţiuni au fost declarate imprescriptibile (Deciziile nr. 511/2013 şi 341/2014) rezultă că, în cazul normelor privitoare la prescripţie, principiul aplicării legii penale mai favorabile poate fi pus în balans cu cerinţele echităţii substanţiale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului distinge, cu privire la aplicarea art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitoare la principiul neretroactivităţii legii penale mai favorabile, între normele privind prescripţia şi cele care definesc infracţiunile şi pedepsele care le sancţionează. Dacă în discuţie nu este reapariţia posibilităţii de a sancţiona fapte cu privire la care termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit, neaplicarea celei mai favorabile interpretări a legii privitoare la prescripţie nu pune probleme din perspectiva art. 7 din Convenţie (decizia din data de 22 septembrie 2015 din cauza Borcea c. României, par. 64-67).

Curtea Europeană de Justiţie consideră că neutralizarea efectului temporal al întreruperii termenului de prescripţie poate crea un risc sistemic de impunitate în cauzele privind fraude grave aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum şi în cauze privitoare la corupţie în general. în acest caz, instanţa internă trebuie să lase neaplicată legea internă privind reducerea termenului prescripţiei speciale, cu excepţia cazului în care neaplicarea legii interne mai favorabile determina o încălcare a principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislaţii care impune condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii. Faptul ca legiuitorul naţional prelungeşte un termen de prescripţie cu aplicare imediată, inclusiv unor fapte imputate care nu sunt încă prescrise, nu aduce, în principiu, atingere principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor - deciziile din cauzele C-105/14 (Taricco I) şi C-42/17 (Taricco II).

Consecinţele Deciziei nr. 358/2022 a CCR şi a Deciziei nr. 67/2022 a ICCJ

a. Riscul sistemic de impunitate.

Înlăturarea termenului special de prescripţie, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a CCR este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel naţional şi nu doar pentru infracţiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene şi de corupţie, ci a tuturor infracţiunilor cu excepţia celor imprescriptibile.

b. Legătura cauzei cu dreptul Uniunii Europene

Legătura cauzei cu dreptul U.E. este dată de obiectul acesteia, respectiv săvârşirea unor infracţiuni aflate în strânsă legătură cu categoria infracţiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

c. Necesitatea prevalentei principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene

Având în vedere imposibilitatea de a asigura respectarea obiectivelor de referinţă pe care România s-a obligat să le atingă (la care s-a făcut referire mai sus) în contextul aplicării Deciziei nr. 297/2018 în modalitatea impusă de Decizia nr. 358/2022, fapt care ar conduce la crearea unui risc sistemic de impunitate în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupţie care aduc atingere intereselor financiare ale Uniuni, este necesară aplicarea în cauză a dreptului Uniunii Europene şi aplicarea legislaţiei naţionale privind prescripţia răspunderii penale în acord cu normele acestuia.

Solicitarea parchetului de a lăsa neaplicate cele două decizii ale instanţei de contencios constituţional are în vedere inclusiv considerentele deciziei recurate privitoare la o altă decizie a CCR, apreciind argumentele instanţei ca fiind pe deplin valabile şi în acest context, cu atât mai mult cu cât vizează o instituţie de drept penal cu impact direct asupra modalităţii de angajare a răspunderii penale.

Astfel, instanţa de apel a lăsat neaplicată decizia CCR nr. 417/2019, constatând incidenţa în cauză a hotărârii CJUE din data de 21.12.2021.

Faţă de aspectele menţionate, s-a apreciat ca în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripţie, întrucât, dând prevalentă principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspecţilor/inculpaţilor în cauză şi să constate că termenul de prescripţie specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

În temeiul dispoziţiilor art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi casarea deciziei penale nr. 79/25.01.2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, cu privire la soluţia de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., faţă de inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de "participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectuală, prevăzută de disp. art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la disp. art. 321 alin. (1) din C. pen.

La data de 20.02.2023, a formulat concluzii scrise, intimatul A. prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva deciziei penale nr. 75 din 25.01.2023 a Curţii de Apel Iaşi deşi recursul în casaţie apare ca fiind admisibil în principiu, fiind îndeplinite exigenţele prev. de art. 434 - 436 C. proc. pen. şi este invocat un motiv de recurs ce se circumscrie prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar x/2019

Prin încheierea din 12.04.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind inculpatul A..

Astfel, Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi îndeplineşte formal cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen.

Prin urmare, s-a arătat că, aspectele invocate în sensul constatării greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal pentru comiterea de către inculpatul A. a infracţiunii de "participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual", prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecăţii pe fond a recursului în casaţie.

Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., susţinând, în esenţă, că încetarea procesului penal, în raport de deciziile instanţei de control constituţional, a fost dispusă în mod eronat.

Ca atare, instanţa de recurs va evalua problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în funcţie de deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, precum şi a deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, reglementată în art. 155 alin. (1) din C. pen., intrat în vigoare la 01.02.2014, avea următoarea formă:

"cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituţională a României a constatat că:

"soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională .

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei din urmă decizii, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72); în consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (paragraful 73); astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (paragraful 74); aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate (paragraful 76).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de .28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie, calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Este adevărat că la momentul soluţionării prezentei căi extraordinare de atac, Curtea Europeană de Justiţie este sesizată în vederea pronunţării cu titlu preliminar asupra interpretării unor dispoziţii comunitare în legătură cu instituţia prescripţiei răspunderii penale în cauze ce vizează cercetarea unor infracţiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Instanţele naţionale au urmărit să obţină o interpretare a normelor comunitare referitoare la înţelesul, întinderea şi maniera aplicabilităţii principiul supremaţiei dreptului Uniunii şi stabilirii limitelor condiţiilor şi manierei în care acesta se opune unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun ale unui stat membru sunt ţinute de deciziile curţii constituţionale ori ale instanţei supreme şi nu pot să lase neaplicată această jurisprudenţa naţională ce pare a fi contrară unor dispoziţii ale dreptului Uniunii ce au efect direct.

Indiferent şi independent de maniera în care se va pronunţa Curtea de Justiţie, în prezent jurisprudenţa naţională este constantă în a valorifica, în cauze similare din perspectiva obiectului judecăţii şi împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale, soluţia încetării procesului penal. La această situaţie juridică se raportează aşteptarea inculpatului în procesul penal, în cazul în care probatoriile sunt eficiente răsturnării prezumţiei de nevinovăţie.

Predictibilitatea actului de justiţie este rezultatul aplicării normelor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii [art. 16 alin. (1)] şi la exigenţele actului de justiţie de a fi unic, imparţial şi egal pentru toţi destinatarii săi [art. 124 alin. (2)].

Ca urmare, necesitatea respectării şi asigurării principiului predictibilităţii actului de justiţie se opune ignorării jurisprudenţe anterioare constante şi pronunţării unei soluţii diferite în cauza pendinte. O astfel de reformare jurisprudenţială sau rezolvare eminamente diferită unei situaţii juridice similare, chiar identice din perspectiva obiectului judecăţii şi incidenţei instituţiei prescripţiei, ar putea pune în discuţie încălcări ale dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia EDO, atât timp cât, în cazul unor situaţii similare se pot pronunţa soluţii ireconciliabile şi evident mai severe decât cele ce se subsumează unei jurisprudenţe constante (condamnare vs. încetarea procesului penal).

Revenind la analiza aplicată a termenului de prescripţie în prezenta cauză, pentru infracţiunea săvârşită de intimatul A., respectiv pentru participaţie improprie la fals intelectual, în formă continuată (comisă în perioada 19.03.2012-12.05.2017), se va reţine incidenţa art. 154 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte va constata că termenul de prescripţie se determină, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, admiţând apelul declarată de inculpat, a dispus, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Potrivit art. 321 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de fals intelectual, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Referitor la prescripţia răspunderii penale, în conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; iar în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (2) C. pen., termenele prevăzute în acest articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, care, în cazul infracţiunii continuate, prev. de 35 C. pen., este data ultimei acţiuni sau inacţiuni ce intră în unitatea legală.

În speţă, se mai constată că a existat un caz de suspendare a cursului prescripţiei răspunderii penale, conform art. 156 din C. pen.. Astfel, pe durata stării de urgenţă instituită pe teritoriul României, prin Decretul Preşedintelui nr. 195/16.03.2020, prelungită prin Decretul Preşedintelui nr. 240/14.04.2020, urmare a pandemiei SARS-CoV-2, respectiv în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, termenul general de prescripţie a fost suspendat de drept (în acest sens, prima instanţă a constatat suspendarea de drept a cauzei fila x şi dosar Tribunalul Vaslui).

În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptelor, termenul general de prescripţie calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual, s-a împlinit la data de 11.07.2022 (faţă de ultimul act material săvârşit în data de 12.05.2017, luând în considerare şi perioada de 2 luni în care cauza a fost suspendată de drept), deci înainte de pronunţarea deciziei penale definitive din 25 ianuarie 2023.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2023.