War-crimes conviction revision bid rejected as inadmissible; appellant ordered to pay costs

Şedinţa publică din data de 08 noiembrie 2023

Deliberând asupra apelului declarat de revizuentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 194 din data de 13 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către numitul A. cu privire la sentinţa penală nr. 6/20.05.1946 a Tribunalului Poporului Cluj în dosarul penal nr. x.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, prima instanţă a avut în vedere că prin sentinţa penală nr. 6/20.05.1946 a Tribunalului Poporului Cluj s-a dispus condamnarea contelui B. la pedeapsa de 5 ani temniţă grea, în temeiul art. 3 alin. (1) comb. cu alin. (5) din Legea nr. 312/1945 şi cu aplicarea art. 12,1 a art. 123 C. pen., iar în temeiul art. 3 alin. ultim din Legea nr. 312/1945, cu aplicarea art. 25 pct. 2 din C. pen., la pedeapsa de 3 ani interdicţie corecţională prin suspendarea drepturilor prevăzute de art. 58 pct. 2 din C. pen., precum şi confiscarea întregii averi în folosul Statului Român, cu titlu de despăgubiri.

Cu privire la această condamnare, numitul A. a formulat cerere de revizuire, solicitând rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/1946 al Tribunalului Poporului Cluj. Şi-a întemeiat cerere pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453. alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. pen., acest caz de revizuire poate fi invocat în favoarea condamnatului oricând.

În motivare, în esenţă, revizuentul a arătat, contrar celor reţinute în hotărârea de condamnare, că faptele şi împrejurările descoperite ulterior pronunţării sentinţei şi care au fost redate scriptic în înscrisurile anexate denotă caracterul profund neîntemeiat al soluţiei de condamnare a defunctului B., cel din urmă depunând în realitate toate eforturile posibile pentru a minimiza abuzurile săvârşite de regimul comunist, dintre care sunt enumerate cu titlu exemplificativ că în anul 1942 a pus la dispoziţia internatului de fete al bisericii reformate proprietatea sa din Matei (jud. Bistriţa-Năsăud) în suprafaţă de 32 iugăre, împreună cu conacul şi anexele aferente pentru o chirie modică de 100 penghei, cu consecinţa că au putut fi astfel admise 50 de fete care aveau o situaţie foarte precară sau că în data de 19.03.1944 la momentul invaziei germanilor în Ungaria, defunctul B. a refuzat să colaboreze cu guvernul maghiar nou instaurat, dovadă fiind faptul că în data de 28.03.1944 şi-a prezentat demisia din funcţia de comite al jud. Someş şi Năsăud, fiindu-i însă acceptată doar demisia din funcţia de comite al comitatului Bistriţa-Năsăud.

Drept măsură de protest împotriva noului guvern, defunctul s-a retras în căminul din Beclean, fără a se mai prezenta la locul de muncă, donându-şi totodată salariul ce îi revenea aferent acestei funcţii către C..

Contrar soluţiei de condamnare, defunctul nu a exercitat presiunile impuse de SS, ci dimpotrivă, chiar a interzis persoanelor de sex masculin care aveau în grijă familii să se prezinte la locul de muncă, iar în luna aprilie 1944 a ordonat primpretorilor comitatelor D. ce se aflau în subordinea sa să anunţe publicul că se poate pleca la muncă în Germania doar de bunăvoie, voluntar, interzicând expres orice formă de violenţă în astfel de situaţii, solicitând să îi fie raportate toate cazurile de violenţă ce ar fi fost eventual săvârşite de către jandarmi, pentru a putea acţiona în consecinţă împotriva acestor măsuri.

Aspectele anterior menţionate rezultă din "Opinia de specialitate privind calitatea de criminal de război a contelui dr. B." întocmită de dr. habil. E. la data de 07.10.2022, conferenţiar universitar şi istoric specializat în istoria minorităţii maghiare din Transilvania din secolul al XX-lea şi este întemeiată pe înscrisuri autentice ce emană inclusiv de la contemporani ai contelui B..

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, instanţa de fond a constatat că aspectele expuse de petent în cererea de revizuire au fost deja analizate la momentul soluţionării cauzei de către Tribunalul Poporului Cluj, pentru garantarea dreptului la apărare al contelui B. fiind administrate probe pentru dovedirea afirmaţiilor lui, constante de-a lungul procesului penal, potrivit cărora nu se face vinovat de acuzaţiile aduse.

De asemenea, s-a mai apreciat că petentul urmăreşte o nouă apreciere a probatoriului deja administrat sau administrarea unor alte probe cu privire la fapte deja existente şi cunoscute la momentul pronunţării, demers ce ar încălca într-un mod nepermis autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale supuse revizuirii.

A concluzionat prima instanţă că împrejurările învederate de revizuent nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal revizuentul A..

Prin cererea de apel, revizuentul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea în principiu a cererii de revizuire, urmată de rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr. x/1946.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 09.10.2023, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data de 08.11.2023.

III. Examinând apelul declarate de revizuentul A., atât prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind învestită cu soluţionarea apelului declarat de revizuentul A., Înalta Curte constată că revizuirea (restitutio in integrum) reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri judecătoreşti definitive care conţin erori de fapt deosebit de grave.

Prin aceasta nu se urmăreşte o nouă reapreciere a probatoriului deja administrat sau administrarea altor probe cu privire la faptele intrate sub puterea lucrului judecat, ci se invocă necunoaşterea adevăratei situaţii de fapt de către instanţa de judecată, fiind descoperite împrejurări de fapt sau fapte noi care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei.

Fiind o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile judiciare grave, cazurile în care se poate introduce o cerere de revizuire sunt limitativ prevăzute de lege, reglementarea asigurând, pe de o parte stabilitatea hotărârilor definitive, iar, pe de altă parte, securitatea raporturilor juridice, erorile minore neputând fi luate în considerare ca motive de revizuire.

Astfel, revizuire nu poate fi cerută doar pentru a se obţine o nouă rejudecare a cauzei, fiind compatibilă cu principiul res iudicata por veritate habetur (lucrul judecat este considerat că exprimă adevărul).

În acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat: Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata), care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea contra României, Cauza Ryabykh împotriva Rusiei).

Însă, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc al hotărârii de condamnare prin rejudecarea cauzei, este necesar ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu, respectiv să se constate dacă această îndeplineşte condiţiile de formă şi fond reglementate de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.: Instanţa examinează dacă:a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Efectuând o nouă apreciere a condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în acord cu instanţa de fond, instanţa de control judiciar constată că cerinţele vizând hotărârea care face obiectul revizuirii, termenul de introducere a acesteia, titularul şi forma cererii, precum şi instanţa căreia i se adresează cererea sunt îndeplinite. De asemenea, se constată că revizuentul a indicat temeiul în baza căruia se solicită rejudecarea cauzei penale, iar motivele invocate nu au mai făcut obiectul unei alte cereri de revizuire judecată definitiv.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., vizând invocarea faptelor şi mijloacelor de probă în baza cărora este formulată cererea şi dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat o analiză temeinică a aspectele invocate, apreciind în mod corect că cererea de revizuire nu este admisibilă în principiu, motivele dezvoltate de revizuent neîncadrându-se formal în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că revizuentul A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) din C. proc. pen., motivat de faptul că, în contradicţie cu hotărârea de condamnare, faptele şi împrejurările descoperite ulterior pronunţării sentinţei şi care au fost redate scriptic în înscrisurile anexate denotă caracterul profund neîntemeiat al soluţiei de condamnare a defunctului B., cel din urmă depunând în realitate toate eforturile posibile pentru a minimiza abuzurile săvârşite de regimul comunist, dintre care sunt enumerate cu titlu exemplificativ că în anul 1942 a pus la dispoziţia internatului de fete al bisericii reformate proprietatea sa din Matei (jud. Bistriţa-Năsăud) în suprafaţă de 32 iugăre, împreună cu conacul şi anexele aferente pentru o chirie modică de 100 penghei, cu consecinţa că au putut fi astfel admise 50 de fete care aveau o situaţie foarte precară sau că în data de 19.03.1944 la momentul invaziei germanilor în Ungaria, defunctul B. a refuzat să colaboreze cu guvernul maghiar nou instaurat, dovadă fiind faptul că în data de 28.03.1944 şi-a prezentat demisia din funcţia de comite al jud. Someş şi Năsăud, fiindu-i însă acceptată doar demisia din funcţia de comite al comitatului Bistriţa-Năsăud.

Aceste aspecte rezultă din "Opinia de specialitate privind calitatea de criminal de război a contelui dr. B." întocmită de dr. habil. E. la data de 07.10.2022, conferenţiar universitar şi istoric specializat în istoria minorităţii maghiare din Transilvania din secolul al XX-lea şi este întemeiată pe înscrisuri autentice ce emană inclusiv de la contemporani ai contelui B..

Faptele antecesorului B. redate exemplificativ în cerere nu au fost evenimente izolate din viaţa acestuia. Atât din cuprinsul analizei efectuate de dr. E. cât şi din cuprinsul înscrisurilor care au stat la baza acestei opinii, rezultă în mod neechivoc faptul că B. a fost condamnat pentru complicitate la săvârşirea crimelor de război în mod complet neîntemeiat.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.: Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, se cer a fi îndeplinite două condiţii, respectiv să se descopere fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, iar acestea să fie apte să dovedească netemeinicia hotărârii atacate, impunându-se pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei ce formează obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere.

Aşadar, sub un prim aspect faptele sau împrejurările invocate nu trebuie să fie cunoscute la momentul soluţionării cauzei. În schimb, dacă acestea au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat cauza, fiind analizate în cuprinsul hotărârii, cererea de revizuire apare ca fiind inadmisibilă în principiu.

În ceea ce priveşte expresia "fapte sau împrejurări", se impune a se sublinia că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare.

Sub un al doilea aspect, Înalta Curte reţine că faptele sau împrejurările descoperite trebuie să poate dovedi netemeinicia hotărârii definitive atacate, iar în situaţia existenţei unei hotărâri de condamnare - astfel cum este cazul în speţa de faţă - aceste împrejurări noi trebuie să conducă la pronunţarea unei soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv o soluţie de achitare sau de încetare a procesului penal.

Revenind la aspectele invocate de revizuent prin cererea formulată, Înalta Curte constată că acestea au fost analizate sub toate aspectele la momentul soluţionării cauzei de către Tribunalului Poporului Cluj, iar prima instanţă a detaliat probele care au fost avute în vedere în combaterea apărărilor persoanei condamnate . De asemenea, elementele de fapt apreciate ca fiind noi de către revizuent au fost avute în vedere la momentul analizării cauzei pe fondul acesteia.

În ceea ce priveşte cele două opinii de specialitate invocate prin cererea de revizuire, acestea nu pot fi catalogate drept fapte sau împrejurări care nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, iar aspectele relevate în cuprinsul acestora nu au aptitudinea de fi considerate probe propriu-zise.

Concluzionând, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A. nu se urmăreşte înlăturarea unei erori de fapt, ci se doreşte ca instanţele să ofere o nouă apreciere a elementelor de fapt, cunoscute la momentul soluţionării cauzei. Or, în atare situaţie, normele procesual penale interzic orice ingerinţă în autoritatea de lucru judecat.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că în jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulţumirilor condamnatului, la o rejudecare a cauzei şi la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, erori datorate anumitor aspecte necunoscute în momentul soluţionării fondului (Decizia nr. 46 din 12.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală).

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., împrejurările invocate de acesta neîncadrându-se în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că hotărârea atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 194 din data de 13 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 194 din data de 13 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2023.