Conviction upheld; recours în casaţie rejected as unfounded, rape and robbery findings sustained despite consent claim.

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 335 din 25.02.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2022, cu privire la inculpatul A. s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi a art. 77 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a fosta aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii stabilite în cauză, respectiv la pedeapsa cea mai grea a închisorii în cuantum de 5 ani, fiind adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani, inculpatul având de executat pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele accesorii aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 72 C. pen., au fost deduse din pedeapsa rezultantă, durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 29.12.2019 la 04.02.2021.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii B. şi A. în vederea adăugării pofilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 50 de RON.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia.

În temeiul art. 19, art. 25 şi art. 397 din C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., a fost respinsă acţiunea civila formulată de către partea civila.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 de RON, către stat reprezentând cheltuieli judiciare (600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul judecăţii şi 600 de RON aferentă urmăririi penale).

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia nr. 975/A din 12 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 335 din 25.02.2021 a Judecătoriei Galaţi.

În temeiul art. 72 C. pen., au fost deduse din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 29.12.2019 la 04.02.2021.

În baza art. 275 alin. (2) şi (4) C. proc. pen.., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 600 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A..

Recurentul A. şi-a întemeiat cererea de recurs în casaţie, introdusă la data de 14.11.2022, pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), indicând şi motivele pe care se sprijină acesta.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, subsumate cazului de casare invocat, recurentul a susţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de viol, întrucât actul sexual cu persoana vătămată s-a consumat cu acordul acesteia.

În acest sens, recurentul a susţinut că persona vătămată, intenţionând să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi contra cost, şi-a publicat această intenţie într-un anunţ pe reţeaua de publicitate www.publi. 24, site prin intermediul căreia recurentul a contactat-o, iar persoana vătămată şi-a manifestat voinţa de a întreţine raporturi sexuale, atât cu acesta, cât şi cu cei doi amici ai săi.

Recurentul folosind autoturismul său, s-a deplasat, împreună cu cei doi amici, la locul indicat telefonic de către persoana vătămată, respectiv în cartierul Ţiglina 1 din mun. Galaţi. După ce au ajuns la consens atât cu privire la raportul/actele sexuale, cât şi cu privire la preţul acestor servicii - 300 RON, persoana vătămată s-a urcat benevol pe bancheta din spate a autoturismului condus de recurent. Ajungând în zona locului ferit, persoana vătămată a întreţinut relaţii sexuale consensual. Ca o dovadă că aceasta dorea/urmărea să întreţină relaţii sexuale cu bărbaţii pe care îi cunoştea prin intermediul site-ului de publicitate, recurentul a învederat că, după ce condus-o în municipiul Galaţi, persona vătămată a mai întreţinut încă două relaţii sexuale cu alţi bărbaţi.

A mai precizat recurentul că, după finalizarea activităţii, persoana vătămată a chemat un taxi care a condus-o în municipiul Brăila, trecând prin faţa sediului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi şi al secţiei 3 de Poliţie din cadrul Poliţiei mun. Galaţi, fără a solicita şoferului să oprească şi fără a manifesta vreun gest, din care să rezulte că intenţionează să reclame vreo faptă. Deopotrivă aceasta nu s-a plâns nimănui că a fost violată, nu a prezentat niciun fel de urme de violenţă, iar din certificatul medico-legal nu rezultă să fi fost identificate pe corpul victimei urme de spermă sau vătămări specifice unui viol.

S-a mai susţinut că, în cursul anchetei, persoana vătămată a indus în eroare organele judiciare, indicând un alt loc şi o altă zonă de unde ar fi fost luată (a indicat că s-ar fi întâlnit în zona cartierului Port din mun. Galaţi, la 6 km distanţă de zona reală - zona cartierului Ţiglina 1), înscenând că ar fi avut la ea şi i-ar fi fost luată suma de 18.000 euro. Recurentul a menţionat că aceste declaraţii sunt mincinoase, persoana vătămată intenţionând, în realitate, să se răzbune, deoarece i-a fost oferită doar suma de 300 de RON (aşa cum s-au înţeles la telefon) şi nu 700 de RON, aşa cum a solicitat după consumarea actului/raportului sexual.

Referitor la infracţiunea de lipsire de liberate, recurentul a susţinut că, fapta de a o lua şi transporta cu autoturismul pe persoana vătămată, de la adresa indicată de aceasta, către locul unde urmau să întreţină raportul sexual, precum şi perioada petrecută de aceasta pe durata contactului sexual consimţit, nu reprezintă lipsire de libertate, în sensul art. 205 C. pen. A mai precizat recurentul că, persoana vătămată a solicitat să fie condusă cu autoturismul într-un loc ferit.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, recurentul A. a susţinut, în esenţă, că în speţă nu a existat o acţiune de deposedare şi nici nu au fost exercitate violenţe concomitente, suma de 50 de RON fiindu-i încredinţată de către persoana vătămată, la rugăminţile sale.

În acest sens, a solicitat să se observe că nu a amenţinat-o pe persoana vătămată, în scopul de a-i lua banii, ci i-a solicitat acesteia, dacă are şi dacă doreşte, să-i dea 50 de RON pentru a achita contravaloarea combustibilului pentru autoturism.

Recurentul a mai susţinut că, pentru existenţa tipicităţii infracţiunii de tâlhărie trebuie ca acţiunea de deposedare să fie însoţită de ameninţări sau acte de violenţă sau victima să fie în stare de inconştienţă sau în imposibilitate de a se apăra. Or, în cauza de faţă, a arătat că nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile de concomitenţă ale acţiunilor sau stărilor indicate, în mod limitativ, de către legiuitor.

Prin încheierea nr. 219/RC din 29 martie 2023 pronunţată în această cauză, Înalta Curte, printre altele, a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 975/A din 12 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Înalta Curte a constatat că recursul în casaţie formulat de recurentul A. este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., exclusiv sub aspectul ce vizează condiţia ataşată elementului material pentru existenţa infracţiunii de viol prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) şi f) C. pen., şi anume ca fapta să se realizeze fără consimţământul victimei, precum şi în legătură cu neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor de lipsire de liberate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) C. pen. şi tâlhărie calificată prev. de art. 233-234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., strict în raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel a cărei hotărâre a fost atacată.

Faţă de motivele dezvoltate de recurentul inculpat în cererea de recurs în casaţie, s-a mai precizat în cuprinsul încheierii nr. 219/RC din 29.03.2023 că nu se includ în sfera cazului de casare invocat de acesta şi nici într-un alt caz de casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., criticile cu privire la existenţa ori suficienţa probelor pe care s-a întemeiat soluţia dispusă, stabilirea situaţiei de fapt sau aspectele ce ţin de interpretarea probatoriului, întrucât în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se analizează doar aspecte de drept, instanţa supremă neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Examinând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 433 C. proc. pen.., recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen.. instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Aşadar, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Motivele de casare invocate de recurent se raportează la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, instanţa de recurs în casaţie urmând să examineze exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare a celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

În speţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, respingând, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., a reţinut că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, în materialitatea lor, se circumscriu infracţiunilor de viol prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) C. pen. şi tâlhărie calificată, prev. de art. 233-art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.

Potrivit art. 218 alin. (1), (3) lit. f) C. pen., constituie infracţiunea de viol raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare; legiuitorul reglementând, printre formele agravate, circumstanţa în care fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.

Condiţia ataşată elementului material, pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de viol, este ca fapta să se realizeze fără consimţământul victimei, într-una din cele trei modalităţi alternative indicate prin norma de incriminare, respectiv fie prin constrângerea victimei, fie prin punerea în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, fie profitând de această stare.

Dispoziţiile art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. incriminează şi pedepsesc lipsirea de libertate în mod ilegal, legiuitorul reglementând şi în cazul acestei infracţiuni forme agravate, printre care se numără săvârşirea faptei de către o persoană înarmată.

Elementul material laturii obiective constă în orice conduită (acţiune/inacţiune/omisiune) privativă de liberate. Cerinţa esenţială pentru existenţa elementului material al infracţiunii este caracterul ilegal al îngrădirii efective a libertăţii de mişcare.

În ceea ce priveşte corelaţia acestei infracţiuni cu infracţiunea de viol, practica judiciară şi doctrina au admis, de principiu, absorbţia lipsirii de libertate în infracţiunea de viol, cu excepţia cazurilor în care durata lipsirii de libertate depăşeşte timpul necesar săvârşirii violului. Astfel, în cazul în care lipsirea de libertate nu are sau nu mai are o legătură directă cu infracţiunea de viol, se va reţine un concurs de infracţiuni.

Conform art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) rap. la art. 233 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie calificată - furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, săvârşit în următoarele împrejurări: a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante; d) în timpul nopţii.

Fiind o infracţiune complexă, tâlhăria se comite printr-o pluralitate de acte materiale, pe de o parte, de furt (în sensul art. 228 C. pen. - luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept) şi, pe de altă parte, de violenţă, ameninţare ori de punere a victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.

Înalta Curte constată că, în fapt, prin decizia recurată s-a reţinut că:

"inculpatul A., în seara zilei de 28.12.2019, împreună cu coinculpaţii B. şi C., în prezenţa acestuia din urmă despre care cunoştea că era minor, a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată D. prin împiedicarea intenţionată a acesteia de a coborî din autoturismul în care se deplasa alături de el şi cei doi coinculpaţi mai sus menţionaţi, atitudine concretizată în blocarea sistemului de închidere centralizată a portierelor autovehiculului, împiedicarea acesteia de a-şi folosi propriul telefon mobil prin deposedarea ei temporară de respectivul obiect precum şi în ameninţarea cu folosirea împotriva ei a unui brichete aprinse, a întreţinut două acte sexuale orale prin constrângerea acesteia şi prin ameninţarea cu abandonarea în zona izolată unde se aflau şi condiţionarea permisiunii de a se întoarce la domiciliu şi şi-a însuşit suma de 50 de RON, profitând de reala stare de temere creată acesteia de către el însuşi precum şi de către inculpatul B., ca urmare a actelor de ameninţare şi de violenţă anterioare exercitate de ambii împotriva ei."

Vis-a-vis de lipsa consimţământului victimei, respectiv constrângerea acesteia, instanţa de apel a reţinut că cei trei inculpaţi, printre care şi recurentul A. "(...) au întreţinut pe rând acte sexuale cu victima, ca urmare a lipsirii de libertate a acesteia, ameninţării şi chiar lovirii acesteia, constrângerii fizice şi psihice la care aceasta a fost supusă prin condiţionarea lăsării în libertate de acceptul de a întreţine cu fiecare dintre ei acte sexuale (...) prin constrângerea victimei să întreţină raporturi sexuale şi acte sexuale, în ciuda refuzului manifestat de aceasta, şi prin provocarea unor leziuni traumatice în contextul acestor acte sexuale neconsimţite, legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea imediată a rezultat cu certitudine din probele administrate (...)".

În ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinută în sarcina inculpatului A., Curtea de Apel Galaţi a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că victima a fost împiedicată să părăsească autoturismul în care s-au săvârşit faptele de viol "(...) deşi aceasta şi-a manifestat dorinţa de a părăsi vehiculul, anterior consumării actelor sexuale, iar restrângerea libertăţii de mişcare a victimei s-a realizat prin refuzul explicit al inculpaţilor B. şi A. de a o lăsa să plece prin blocarea sistemului de închidere a uşilor şi prin ameninţări, aceştia condiţionând întoarcerea persoanei vătămate în Municipiul Galaţi de întreţinerea de raporturi sexuale şi acte sexuale (...).

Acţiunea de lipsire de libertate a victimei s-a întins atât înainte de consumarea actelor sexuale şi a raportului sexual, cât şi după acestea, inclusiv pe perioada luării celor 50 RON de către inculpaţii B. şi A., cu complicitatea morală dar şi materială a inculpatului C., ceea ce a făcut ca această infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal să se distingă de celelalte infracţiuni şi să se reţină separat în sarcina fiecăruia din cei trei inculpaţi, dar, totodată, şi să întărească argumentaţia că infracţiunile de viol şi tâlhărie calificată există, întrucât au existat ameninţările, violenţe şi constrângerea fizică prin lipsirea de libertate a victimei, atât la momentul întreţinerii actelor sexuale orale de către toţi cei trei inculpaţi".

(...) Pe drum spre comuna Smârdan, inculpatul A. a părăsit drumul principal, întrând pe un drum de pământ. Observând acest lucru, persoana vătămată a solicitat celor trei inculpaţi să se întoarcă, refuzând să mai întreţină relaţii sexuale cu aceştia. În acest context, inculpatul A. a blocat uşile, continuând deplasarea. La scurt timp, inculpatul A. a oprit autoturismul, şi în timp ce inculpatul B. a început să o ameninţe pe persoana vătămată, folosind un briceag, aceasta (s.n. A.) a aprins o brichetă, ameninţând-o pe persoana vătămată.

În atare circumstanţe, persoana vătămată i-a rugat în mod repetat pe cei trei inculpaţi de a fi lăsată să coboare din autoturism pentru a se întoarce acasă, încercând să folosească propriul telefon mobil în scopul apelării, gest pe care tot coinculpatul A. l-a sancţionat prin smulgerea din mâna acesteia a obiectului respectiv, închiderea acestuia şi ameninţarea acesteia că o va bate.

(...) În aceste împrejurări, sub stăpânirea stării de temere cu privire la abandonarea ei pe câmpul unde se afla staţionat autoturismul şi motivată de speranţa că astfel îi va determina pe cei trei inculpaţi să o aducă în oraş, persoana vătămată a întreţinut cu fiecare dintre aceştia câte un act sexual oral, succesiunea acestora vizându-i, în ordine, pe coinculpatul A. (...)

În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie calificată, prin decizia recurată s-a reţinut că: la scurt timp după urcarea în autoturism, inculpatul A. i-a solicitat persoanei vătămate achitarea sumei de 50 de RON, reprezentând contravaloarea combustibilului consumat pentru deplasarea din şi în Municipiul Galaţi. Având în vedere starea de temere determinată de ameninţările primite de la inculpaţii B. şi A., precum şi dorinţa de a scăpa de cei trei inculpaţi, persoana vătămată i-a remis inculpatului suma solicitată.

Evaluând toate împrejurările faptice şi derularea evenimentelor din seara zilei de 28.12.2019 instanţa de apel a sintetizat, sub aspectul situaţie de fapt, următoarele aspecte esenţiale:

"(...) - reacţia de revenire a persoanei vătămate cu privire la intenţia iniţială de a întreţine relaţii sexuale contra cost cu inculpaţii a fost una reală iar cererile ei repetate de a fi lăsată să coboare din autoturism şi să se întoarcă la locul de unde fusese luată au fost certe, în momentul în care victima a observat că inculpaţii o transportă pe un câmp, iar nu la domiciliul unuia dintre ei, ori la un hotel;

- lipsirea de libertate a acesteia s-a realizat prin ignorarea cererilor mai sus menţionate, flancarea acesteia pe bancheta din spate a autoturismului de către inculpatul B. şi inculpatul minor C., blocarea sistemului de închidere centralizată a autoturismului de către inculpatul A., ameninţarea cu un briceag de către inculpatul B. şi cu rănirea prin arderea cu o brichetă de către inculpatul A., reţinerea telefonului mobil de către acelaşi inculpat, precum şi prin împiedicarea de către inculpatul B. a îndepărtării acesteia, prin fugă, de locul unde se afla staţionat la un moment dat autoturismul folosit de către inculpaţi, precum şi prin lovirea acesteia de inculpaţii B. şi A.;

- actele sexuale orale întreţinute cu fiecare dintre cei trei inculpaţi precum şi raportul sexual întreţinut cu inculpatul B. au fost unele realizate prin constrângere, concretizată în starea de temere care i-a fost provocată persoanei vătămate prin ameninţarea cu abandonarea acesteia pe câmpul unde fusese transportată împotriva voinţei ei, în condiţionarea reîntoarcerii în oraş de întreţinerea respectivelor acte sexuale, în prinderea şi bruscarea ei anterior întreţinerii raportului sexual normal precum şi în bruscarea şi lovirea ei de către inculpatul A. ca urmare a îndepărtării şi împiedicării acestuia de a întreţine un alt sexual oral în timp ce era în desfăşurare raportul sexual normal cu inculpatul B.;

- în privinţa actelor de deposedare prin violenţă şi ameninţare de bani sau alte valori a persoanei vătămate de către cei trei inculpaţi (...), se concluzionează asupra caracterului cert al deposedării persoanei vătămate - profitând de starea reală a acesteia de temere şi de spaimă determinate de atitudinea ameninţătoare şi violentă exercitată de către inculpaţii B. şi A. - de suma de 50 de RON care i-a fost solicitată a-i fi predată de către ultimul dintre cei doi inculpaţi".

Raportat la această bază factuală, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a evocat, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (în baza căruia a solicitat achitarea pentru infracţiunile de viol, lipsire de libertate şi tâlhărie), chestiuni ce antamează conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, care însă contravin situaţiei de fapt reţinute, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, susţinând, în esenţă, că ar fi fost condamnat pentru fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală întrucât persoana vătămată D. ar fi consimţit să întreţină cu acesta două acte sexuale, precum şi să îi remită suma 50 de RON, iar în ceea ce priveşte durata lipsirii de libertate a victimei, recurentul a afirmat că aceasta nu a depăşit durata necesară consumării infracţiunii de viol. În aceste condiţii şi văzând situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, anterior expusă, nu se poate considera că lipsesc elementele de tipicitate ale infracţiunilor pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

În această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situaţiei de fapt, instanţa de apel stabilind că partea civilă a fost constrânsă fizic şi psihic să întreţină relaţii sexuale cu inculpaţii din cauză, printre care şi recurentul A., fiind constrânsă în aceleaşi împrejurări să remită acestui inculpat suma de 50 de RON.

Instanţa de recurs, constată corespondenţa între faptele comise şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunilor de viol, lipsire de libertate în mod ilegal şi tâlhărie calificată reţinute în sarcina recurentului inculpat A..

Prin urmare, faptele acestui inculpat se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 218 alin. (1), (3) lit. f), art. 205 alin. (1) şi (3) lit. a) şi art. 233-234 alin. (1) lit. a) şi d) din C. pen., iar prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul nu au evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, fiind neîntemeiată solicitarea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 975/A din 12 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 975/A din 12 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2023.