Fraud: Settlement with deceived intermediaries ineffective to bar conviction where distinct third parties suffered the patrimonial loss

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2023

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2323/17.08.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, între altele, în legătură cu inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

II. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 159 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 244 alin. (3) C. pen., a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., cu privire la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (2 acte materiale, referitoare la autoturismul x şi la autoturismul x, x).

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tăinuire, prevăzute de art. 270 alin. (1) C. pen. (privind x x, x x şi x).

În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen. raportat la art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (fapta referitoare la certificatele de înmatriculare auto).

(…)

În temeiul art. 323 C. pen. raportat la art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals (fapta referitoare la certificatele de înmatriculare auto).

(…)

În temeiul art. 47 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea fiecăreia dintre cele trei infracţiuni de instigare la fals intelectual (faptele referitoare la adeverinţele medicale).

În temeiul art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la câte o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea fiecăreia dintre cele două infracţiuni de uz de fals (faptele referitoare la adeverinţele medicale).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate pentru pedepsele concurente de mai sus şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 2 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), urmând a fi stabilită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare.

A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018 şi prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu-Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021, sunt concurente între ele, iar infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu-Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021 şi săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018

A constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu-Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021, este concurentă atât cu infracţiunile ce reprezintă primul termen al recidivei (cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018), cât şi cu infracţiunile ce reprezintă al doilea termen al recidivei al recidivei postcondamnatorii (cele deduse judecăţii).

A constatat că primul termenul al recidivei este reprezentat de pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 20 de zile închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu-Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021, iar cel de-al doilea termen al recidivei este reprezentat de pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare stabilită în cauză.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 20 de zile închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu-Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021.

În temeiul art. 97 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen. şi al Deciziei Î.C.C.J. nr. 22/2020, a adăugat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 20 de zile închisoare (stabilită prin s.p. 18/2021), pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, în regim de detenţie, pedeapsa de 4 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., a scăzut din pedeapsa rezultantă de 4 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare: reţinerile din perioada 10.12.2014, ora 23:00 - 11.12.2014, ora 23:00 şi din perioada 12.11.2014, ora 07:56 - 13.11.2014, ora 07:56 (aferente sentinţei penale nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018); reţinerea din perioada 22.03.2016, ora 00:15 - 23.03.2016, ora 00:15 (aferentă sentinţei penale nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu-Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021); reţinerea din data de 27.05.2020 şi reţinerea din data de 22.09.2020 (aferente prezentului dosar).

A menţinut anularea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018, astfel cum s-a dispus prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021.

În temeiul art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) şi b) C. pen., a contopit pedepsele complementare aplicate prin prezenta hotărâre cu cele stabilite prin hotărârile anterioare, urmând ca, în final, inculpatului să îi fie aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. pe o durată de 4 ani, iar a celui prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu inculpaţii B., C., D., E. şi F.), pe o durată de 2 ani, care se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

(…)

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 35.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, a inculpatului G. la plata sumei de 30.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, a inculpatului H. la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat şi a inculpatei I. la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

(…)

În temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a obligat, în solidar, inculpaţii G. şi A. la plata sumei de 1.178,1 euro (5.829,59 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către J., reprezentând onorariul apărătorului ales al acesteia.

Prin decizia penală nr. 1139/A din 28.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, între altele:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii G. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 2323 din 17.08.2022, pronunţate de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2021.

(…)

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 2323 din 17.08.2022, pronunţate de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2021.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la inculpatul A. şi rejudecând cauza:

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

(…)

În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen. rap. la art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (fapta referitoare la certificatele de înmatriculare auto).

(…)

În temeiul art. 323 C. pen. rap. la art. 328 C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals (fapta referitoare la certificatele de înmatriculare auto).

(…)

În temeiul art. 47 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual formă continuată (faptele referitoare la adeverinţele medicale).

(…)

În temeiul art. 323 C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiuni de uz de fals în formă continuată (faptele referitoare la adeverinţele medicale).

(…)

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate pentru pedepsele concurente de mai sus şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), urmând a fi stabilită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018 şi prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021, sunt concurente între ele, iar infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021 şi săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018

S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021, este concurentă atât cu infracţiunile ce reprezintă primul termen al recidivei (cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018), cât şi cu infracţiunile ce reprezintă al doilea termen al recidivei al recidivei postcondamnatorii (cele deduse judecăţii).

S-a constatat că primul termenul al recidivei este reprezentat de pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 20 de zile închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021, iar cel de-al doilea termen al recidivei este reprezentat de pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare stabilită în cauză.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 20 de zile închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021.

În temeiul art. 97 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen. şi al Deciziei Î.C.C.J. nr. 22/2020, s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 20 de zile închisoare (stabilită prin s.p. 18/2021), pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, în regim de detenţie, pedeapsa de 6 ani, 6 luni şi 20 zile închisoare.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-au scăzut din pedeapsa rezultantă de 6 ani, 6 luni şi 20 zile închisoare:

- reţinerile din perioada 10.12.2014, ora 23:00 - 11.12.2014, ora 23:00 şi din perioada 12.11.2014, ora 07:56 - 13.11.2014, ora 07:56 (aferente sentinţei penale nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018):

- reţinerea din perioada 22.03.2016, ora 00:15 - 23.03.2016, ora 00:15 (aferentă sentinţei penale nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021):

- reţinerea din data de 27.05.2020 şi reţinerea din data de 22.09.2020 (aferente prezentului dosar).

S-a menţinut anularea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 349/07.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018, astfel cum s-a dispus prin sentinţa penală nr. 18/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş în dosarul nr. x/2019 definitivă prin neapelare la data de 23.02.2021.

(…)

În temeiul art. 19, art. 20 şi art. 25 C. proc. pen. instanţa a luat act că persoana vătămată K. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă L. de obligare a inculpaţilor A. şi G. la plata sumei de 6700 EUR reprezentând daune materiale şi suma de 4.000 euro, reprezentând daune morale.

Împotriva deciziei penale nr. 1139/A din 28.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, fiind invocate dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

S-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (persoane vătămate K. şi M.).

Prin încheierea din 2 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1139/A din 28 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanţiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând în esenţă că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus condamnarea sa, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că numiţii K. şi M. nu pot avea calitatea de subiecţi pasivi principali ai infracţiunii de înşelăciune, deoarece existenţa subiecţilor pasivi trebuie să fie consecinţa directă a actului de inducere în eroare, neavând nicio relevanţă juridică pentru existenţa infracţiunii faptul că - aşa cum este situaţia în speţă - ulterior momentului inducerii în eroare, persoana vătămată a înstrăinat autoturismul unui terţ.

În opinia recurentului inculpat, instanţa de apel a reţinut greşit că pentru fiecare dintre cele două acte materiale de înşelăciune (referitoare la autoturismul x şi la autoturismul x, x) există doi subiecţi pasivi, principali şi secundari, astfel încât împăcarea care a avut loc între inculpat şi cei doi subiecţi pasivi secundari N., respectiv L. - primii cumpărători ai autoturismelor, nu se răsfrânge şi în ceea ce îi priveşte pe numiţii K. şi M. - persoane cărora cumpărătorii le-au vândut, la rândul lor, autoturismele.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul sentinţei instanţei de fond, confirmată de instanţa de apel sub aspectul situaţiei de fapt reţinută în cauză, pe baza probelor administrate, a fost descrisă în amănunt fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiind reţinută în concret contribuţia inculpatului A. şi motivele pentru care s-a considerat că acesta a săvârşit fapta.

În esenţă, în fapt, instanţele de fond şi apel au reţinut că, la data de 07.02.2020, inculpatul A. împreună cu inculpaţii G. şi O., au indus-o în eroare pe persoana vătămată L., prin prezentarea ca adevărată a unui fapt mincinos, respectiv faptul că autoturismul x, serie şasiu x îi aparţine numitului O., prezentându-i în acest sens şi certificatul de transfer de proprietate conform căruia deţinătorul legal este O., necomunicându-i astfel faptul că autoturismul provenea dintr-o infracţiune săvârşită pe teritoriul Italiei de către H., determinându-l astfel pe L. să cumpere autoturismul, pe care acesta din urmă l-a vândut ulterior persoanei vătămate M., inculpaţii având scopul de a obţine un folos patrimonial injust pentru sine corelativ cu cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 10.600 Euro în sarcina persoanei vătămate M..

Totodată, s-a reţinut că, în data de 03.04.2020, inculpatul A. împreună cu inculpaţii G. şi H., au indus-o în eroare pe persoana vătămată N. Florin, prin prezentarea ca adevărată a unui fapt mincinos, respectiv prin prezentarea faptului că autoturismul x, cu numărul de înmatriculare x aparţine inculpatului H., când în realitate acest autoturism era proprietatea S.C. Q. S.R.L. şi prin omisiunea de a-i aduce la cunoştinţă acestuia faptul că autoturismul nu-i aparţine, determinându-l astfel pe N. să cumpere autoturismul, autoturism pe care ulterior, acesta din urmă i l-a vândut persoanei vătămate K. cu suma de 1000 euro, scopul inculpaţilor fiind acela de a obţine un folos patrimonial injust pentru sine şi corelativ cu cauzarea unui prejudiciu persoanei vătămate K. în cuantum de 1000 euro.

Având în vedere declaraţiile autentice notariale date de către inculpatul A. şi persoana vătămată L., înainte de citirea actului de sesizare, din care reiese că aceştia s-au împăcat, precum şi faptul că între inculpatul A. şi persoana vătămată N. Florin a intervenit împăcarea în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a constatat că a intervenit împăcarea părţilor, totală, necondiţionată şi definitivă, astfel că a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată.

Instanţa de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara împotriva sentinţei primei instanţe, a desfiinţat în parte sentinţa apelată în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la inculpatul A. şi rejudecând cauza, în temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

Critica Ministerul Public privind greşita încetare a procesului penal raportat la infracţiunea de înşelăciune a fost apreciată ca fiind întemeiată de către instanţa de apel, care a reţinut că, în mod greşit, prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 159 C. pen. faţă de inculpatul A., în condiţiile în care acesta s-a împăcat doar cu subiecţii pasivi secundari ai infracţiunii, adică strict cu persoanele induse în eroare, nu şi cu persoanele cărora li s-a creat un prejudiciu.

Analizând motivele recursului în casaţie, Înalta Curte constată că activitatea inculpatului A. se circumscrie infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În acest sens, Înalta Curte învederează că infracţiunea de înşelăciune este una contra patrimoniului şi de rezultat, astfel că numai condiţia producerii pagubei şi, respectiv, localizarea acestei pagube sunt de esenţa identificării subiectului pasiv.

Împăcarea părţilor, cu consecinţa dispunerii unei soluţii de încetare a procesului penal, poate avea loc între făptuitor şi titularul patrimoniului păgubit, fiind irelevant dacă acesta din urmă este şi persoana indusă în eroare.

Când persoana indusă în eroare este alta decât titularul patrimoniului lezat, împăcarea între făptuitor şi persoana indusă în eroare nu are semnificaţie în latura penală.

Ca atare, pentru a stabili incidenţa împăcării părţilor, este necesar să fie corect identificată persoana care are calitatea de persoană vătămată sau parte civilă.

Se observă că, în speţă, particularitatea constă în aceea că persoanele induse în eroare sunt diferite de persoanele prejudiciate patrimonial, existând, aşadar, două categorii de subiecţi pasivi: subiecţi pasivi principali, respectiv titularii patrimoniilor în care s-a produs paguba (K. şi M.) şi subiecţi pasivi secundari, respectiv persoanele induse în eroare (N. Florin şi L.).

Contrar susţinerilor recurentului inculpat, Înalta Curte constată că persoanele vătămate K. şi M. au calitatea de subiecţi pasivi principali ai infracţiunii de înşelăciune, deoarece paguba s-a produs în patrimoniul acestora.

Raportat la cele expuse, Înalta Curte reţine că, în ipoteza din speţă, este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că s-a produs împăcarea cu subiecţii pasivi secundari, o atare împăcare neavând aptitudinea de a produce consecinţe juridice.

Aşadar, împăcarea care a avut loc între inculpat şi cele două persoane induse în eroare, respectiv N. Florin şi L. - primii cumpărători ai autoturismelor care provin din săvârşirea unor fapte penale, nu se răsfrânge şi în ceea ce priveşte persoanele cărora aceştia le-au vândut, la rândul lor, autoturismele şi în patrimoniul cărora s-a produs paguba.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care întruneşte elementele de tipicitate a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1139/A din 28 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1139/A din 28 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2023.