Continued bribery conviction upheld for public official receiving benefits without mandatory procedure

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31 din 15 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Bistriţa - Năsăud s-au hotărât următoarele:

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a desfăşura activitate în cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş, precum şi în cadrul altor oficii teritoriale din subordinea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (68 acte materiale).

Conform art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune Maramureş sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Baia Sprie sau a Primăriei Municipiului Baia Mare, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a stabilit că pedeapsa complementară se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar pedeapsa accesorie se va executa de către inculpat doar în ipoteza în care pedeapsa principală a închisorii va deveni executabilă ca urmare a revocării/anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totale de 763 RON, obţinută prin săvârşirea faptei.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 4.800 RON cheltuieli judiciare (aferente fazei de urmărire penală şi judecată).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1541/A din 8 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 15 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dispunându-se obligarea apelantului la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 300 RON.

*

Împotriva deciziei penale nr. 1541/A din 8 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales.

În motivarea căii de atac, apărarea recurentului inculpat a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând că acesta a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală întrucât starea de fapt reţinută de instanţa de apel nu corepunde tipicităţii obiective a infracţiunii de luare de mită ce rezultă din norma de incriminare.

În acest sens, a arătat că din motivarea instanţei de apel trebuia să rezulte omogenitatea juridică a infracţiunii, aceasta presupunând ca acţiunile sau inacţiunile comise la diferite intervale de timp să realizeze conţinutul aceleiaşi infracţiuni, să se încadreze în conţinutul aceleiaşi incriminări-tip (F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal Partea general, vol. II. Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2018, p. 44). Altfel spus, toate elementele constitutive ale infracţiunii ce rezultă din norma de incriminare trebuie să se regăsească în mod explicit în starea de fapt reţinută de instanţă, raportat la fiecare act material din structura infracţiunii continuate.

Or, în speţă, instanţa nu a precizat datele la care au fost săvârşite fiecare dintre actele materiale de luare de mită şi nu a descris în ce a constat în concret fiecare dintre respectivele acţiuni. În măsura în care ar fi realizat o analiză defalcată a acestor acte, ar fi constatat în mod cert neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen.

În schimb, instanţa de apel s-a limitat să reţină, în mod generic, " (...) cu privire la fondul chestiunii, Curtea reţine că probele rezultate din supravegherea tehnică sunt congruente cu probele rezultate din audierea martorilor, respectiv audierea persoanelor care au solicitat eliberarea de copii ale actelor din arhiva OCPI Maramureş şi la care erau îndreptăţite fără plata vreunei taxe."

Or, aşa cum rezultă din conţinutul normei de incriminare, infracţiunea de luare de mită se realizează printr-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului activ ori acceptarea de promisiuni sau alte foloase.

A "pretinde ceva" presupune a cere cuiva în mod stăruitor, respectiv a formula o anumită pretenţie. Desigur, această pretindere însă nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei formulate de către făptuitor. În caz de pretindere, iniţiativa aparţine în toate cazurile funcţionarului public, elementul obiectiv al infracţiunii fiind realizat independent de acceptarea sau neacceptarea cererii de către particular, fapta putându-se comite prin cuvinte, gesturi, scrisori sau orice alt mijloc de comunicare, însă trebuie înţeleasă de către cel căruia i se adresează.

În cauză este exclusă această modalitate de săvârşire a infracţiunii, toate mijloacele de probă existente la dosarul cauzei conducând la concluzia că inculpatul nu a exercitat vreo acţiune de pretindere de bani sau alte foloase care nu i se cuveneau. Cu titlu exemplificativ, martora B. a declarat:

"Menţionez că inculpatul nu cerea niciodată bani pentru remiterea acelor acte", iar martorul C. a arătat că:

"Menţionez că inculpatul nu cerea niciodată bani, însă eu îi lăsam pe masă (...)". În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor D., E., F. sau G..

O altă variantă alternativă sub care se poate prezenta elementul material al luării de mită constă într-o acţiune de primire de bani sau alte foloase necuvenite.

A "primi" înseamnă a lua în posesie, a prelua un obiect care se înmânează, se dăruieşte ori a încasa o sumă de bani. Primirea implică o dare corelativă şi, prin urmare, iniţiativa aparţine mituitorului.

Acţiunea de primire trebuie să fie voluntară şi spontană. Spontaneitatea presupune o relativă concomitenţă între acceptarea propunerii şi primirea sau, cu alte cuvinte, inexistenţa între aceste două momente a unui interval de timp care să permită acceptării să devină ea însăşi relevantă juridic. În general, orice primire implică o acceptare, care poate interveni fie chiar în momentul primirii, fie anterior. În cazul variantei analizate a luării de mită, acceptarea şi primirea nu se pot produce însă decât în acelaşi timp, întrucât, în măsura în care ar fi avut loc o acceptare a unei promisiuni de bani ori alte foloase anterior primirii acestora, infracţiunea de luare de mită s-ar fi consumat în momentul acceptării. De aceea, este necesar ca primirea să fie spontană, iniţiativa aparţinând mituitorului.

De asemenea, reţine atenţia că, potrivit legii penale actualmente în vigoare, acţiunea care constituie elementul material al luării de mită trebuie să îndeplinească mai multe condiţii concomitente, după cum urmează:

(i) pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase; prin această din urmă expresie înţelegem orice fel de avantaje patrimoniale;

(ii) banii sau celelalte foloase pretinse sau primite sau a căror promisiune a fost acceptată să fie necuvenite, să nu fie legal datorate; este imperativ, totodată, ca banii sau celelalte foloase să fie pretinse, primite etc, cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

În consecinţă, în măsura în care făptuitorul pretinde, primeşte etc. o sumă de bani sau alte foloase nu cu titlul de contraechivalent al conduitei sale, fapta nu constituie infracţiunea de luare de mită.

Or, prin raportare la mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, această exigenţă nu este îndeplinită în speţă.

De altfel, chiar instanţa de apel a reţinut în mod expres, faptul că, din proprie iniţiativă "(...) martorii au lăsat pe masa din faţa inculpatului diverse sume de bani, cuprinse, în general între 5 şi 20 de RON, fără ca inculpatul să fi solicitat vreo sumă de bani şi fără ca inculpatul să condiţioneze eliberarea copiilor de vreo plată".

(iii) banii sau foloasele să fie pretinse, primite sau acceptate pentru sine sau pentru altul;

Prin urmare, obiectul mitei poate fi reprezentat şi de foloase care numai indirect îmbunătăţesc situaţia funcţionarului public. Esenţial este ca banii sau foloasele remise să reprezinte o contraprestaţie pentru activitatea care se cere funcţionarului public în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu. Nu este de esenţa infracţiunii de luare de mită cui se remit efectiv banii sau foloasele, însă este necesar ca funcţionarul public să cunoască natura retributivă a acestora şi scopul pentru care au fost date sau promise.

În speţă, sumele de bani la care se face referire în decizia recurată nu se înfăţişează ca o contraprestatie pentru activitatea cerută inculpatului, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu.

(iv) actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. se pretinde, se primeşte, se acceptă promisiunea unor foloase trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

În măsura în care funcţionarul public pretinde ori primeşte bani sau alte foloase (ori acceptă promisiunea) în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act care nu intră în îndatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie luare de mită.

Astfel, un element de noutate faţă de legea veche este reprezentat de faptul că acţiunea mituitului (funcţionarului) nu va mai fi realizată în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri (aşa cum era precizat expres în conţinutul art. 254 din C. pen. anterior). În actualul C. pen., conduita funcţionarului este tipică numai în situaţia în care acţiunea de pretindere, primire sau acceptare a promisiunii se comite în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Or, fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. nu îndeplineşte condiţia analizată, neîntrunind elementul material al infracţiunii de luare de mită.

Relevante sub acest aspect sunt reţinerile eronate ale instanţei de apel în sensul că "(...) sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită în modalitatea primirii unor foloase ulterior, dar în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu".

Din situaţia de fapt reţinută în cauză rezultă însă că primirea nu s-a comis în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în îndatoririle de serviciu ale inculpatului sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, neexistând vreun mijloc de probă la dosarul cauzei în această privinţă. Practic, soluţia de condamnare se întemeiază, în exclusivitate, pe simple supoziţii, presupuneri şi interpretări subiective, care nu constituie probe nici directe şi nici indirecte.

Pentru argumentele prezentate, concluzionând că în cauză nu sunt întrunite cumulativ elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., apărarea a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi dispunerea unei soluţii de achitare a inculpatului A., în temeiul art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. pen., cu consecinţa reformării corespunzătoare şi a soluţiei date laturii civile a cauzei.

Deopotrivă, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., raportat la împrejurările concrete ale cauzei şi conţinutul motivului invocat în susţinerea recursului în casaţie, apărarea a solicitat suspendarea executării deciziei penale atacate până la soluţionarea căii extraordinare de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 8 februarie 2023, sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 9 martie 2023, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., iar pe cea prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 438 C. proc. pen., numai sub aspectul criticilor vizând neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv inculpatul, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu, în limitele menţionate, pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia.

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurentul inculpat.

La termenul fixat în cauză, 6 aprilie 2023, apărătorul ales al recurentului inculpat şi reprezentantul Ministerului Public au expus opiniile asupra cererii de recurs în casaţie, concluziile acestora fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probatoriu.

În contextul acestor argumente de principiu, examinând criticile concret formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată caracterul neîntemeiat al acestora.

În acest sens, reţine că, în cadrul deciziei penale recurate, instanţa de apel a valorificat următoarea stare de fapt: în perioada 31.01.2018 - 23.02.2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de consilier la Biroul Arhivă din cadrul Serviciului de Publicitate Imobiliară al O.C.P.I. Maramureş, inculpatul A. a primit suma totală de 763 RON de la martorii H., I., J., K., B., L., D., C., M., F., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., G. şi de la un număr de alte 12 persoane neidentificate, în legătură cu urgentarea îndeplinirii unor acte ce intră în îndatoririle sale de serviciu ori în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, respectiv pentru a nu înregistra anumite cereri şi a nu taxa serviciul aferent de eliberare a unor copii după documente din arhiva instituţiei.

Punctual, faptele ce au făcut obiectul judecăţii au constat în aceea că:

- în data de 31.01.2018, numita H., topograf autorizat, s-a prezentat la Biroul Arhivă din cadrul O.C.P.I. Maramureş şi i-a solicitat inculpatului A. copii ale unor documente aflate în arhivă, de care avea nevoie urgent pentru realizarea unor prime întabulări de titluri de proprietate, fără să formuleze cerere în prealabil; inculpatul A. i-a eliberat documentele solicitate, iar H. i-a dat suma de 5 RON, formată din bancnote în cupiură de câte 1 leu;

- în aceeaşi zi, numitul J., topograf autorizat, i-a dat inculpatului A. suma de 10 RON, compusă din 2 bancnote de câte 5 RON, pentru eliberarea de copii ale unor documente aflate în arhivă, fără să formuleze cerere în prealabil şi să achite taxa aferentă;

- tot în data de 31.01.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la numitul K., topograf autorizat, suma de 10 RON de la numita D., angajată la un cabinet notarial şi suma de 10 RON de la numitul S., inginer topograf, în scopul menţionat mai sus;

- în data de 01.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la numita H., suma de 10 RON de la numitul C., suma de 10 RON de la numitul T. şi suma de 10 RON de la numita U.;

- tot în data de 01.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la o persoană de sex feminin, neidentificată, căreia i-a eliberat, pe loc, copii ale documentelor solicitate din arhiva O.C.P.I Maramureş, fără a achita taxa de urgenţă. În aceeaşi zi, inculpatul a mai primit o sumă de bani, într-o singură bancnotă (5 sau 10 RON), de la o altă persoană de sex feminin, neidentificată, pentru eliberarea unor copii, fără ca aceasta să urmeze procedura legală;

- în data de 02.02.2018, M., topograf autorizat şi expert judiciar, i-a dat inculpatului A. suma de 10 RON pentru că acesta i-a pus la dispoziţie nişte documente din arhivă pentru consultare;

- în aceeaşi zi, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la F., topograf autorizat, şi suma de 10 RON de la V., topograf autorizat, pentru faptul că le-a eliberat, pe loc, copii ale documentelor din arhivă, fără ca aceştia să formuleze cerere şi să achite taxa de urgenţă. De asemenea, tot în data de 02.02.2018, inculpatul A. a primit de la o persoană de sex masculin, neidentificată, o sumă de bani, într-o singură bancnotă, în cupiură de 5 sau 10 RON, în acelaşi scop.

- în data de 05.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la H. şi suma de 50 RON de la I., pentru eliberarea unor copii de pe schiţe topografice, fără să urmeze procedura legală şi să achite taxa aferentă. De asemenea, în aceeaşi zi, inculpatul A. a primit, în acelaşi scop, suma de câte 10 RON de la două persoane de sex masculin, ce nu au putut fi identificate.

- în data de 06.02.2018, inculpatul A. a primit de la N., topograf autorizat, suma de 5 RON, pentru eliberarea unor copii fără să fie respectată procedura legală;

- în aceeaşi zi, inculpatul a primit suma de 50 de RON de la o persoană de sex masculin, neidentificată, căreia i-a eliberat pe loc copii ale documentelor solicitate, fără respectarea procedurii legale;

- în data de 07.02.2018, inculpatul A. a primit, din nou, de la C., suma de 10 RON, pentru că i-a eliberat copii de pe unele documente din arhivă, fără să urmeze procedura legală şi fără ca acesta să achite taxa aferentă.

- în aceeaşi zi, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la W., care lucrează pentru un topograf autorizat şi suma de 5 RON de la X., inginer de cadastru. De asemenea, inculpatul a primit suma de 5 RON de la Y. şi o sumă de bani, al cărei cuantum nu s-a putut stabili (probabil tot 5 RON), de la o persoană de sex masculin, neidentificată, pentru eliberarea unor copii din arhivă, fără ca solicitanţii să formuleze cereri şi să achite taxa aferentă.

- în data de 08.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la numitul L., topograf autorizat, suma de 10 RON de la Q., expert topograf, şi suma de 20 de RON de la Z., topograf autorizat, pentru a le elibera copiile unor documente aflate în arhivă, fără să fie respectată procedura legală;

- în data de 09.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la J. şi suma de 5 RON de la numitul K.. În aceeaşi zi, inculpatul A. a primit suma de 10 RON, într-o singură bancnotă, de la o persoană de sex masculin, neidentificată, şi suma de 50 RON de la o altă persoană neidentificată, de sex masculin, în scopul menţionat mai sus.

- în data de 12.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la I. şi o altă sumă, al cărei cuantum nu s-a putut stabili (o bancnotă de 5 sau 10 RON), de la o persoană de sex masculin, care nu a fost identificată, în acelaşi scop.;

- în data de 13.02.2018, inculpatul A. a primit de la J. suma de 5 RON, în bancnote de câte 1 leu, şi i-a eliberat acestuia o copie de pe un document din arhiva instituţiei, fără să fie urmată procedura legală. În aceeaşi zi, inculpatul A. a mai primit suma de 10 RON de la B. şi suma de 5 RON de la F., cărora, de asemenea, le-a eliberat copiile unor documente, fără să urmeze procedura legală.

- în data de 14.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 20 de RON, formată din 2 bancnote de câte 10 RON, de la O. şi suma de 10 RON de la AA., ambii topograf autorizaţi şi le-a eliberat acestora copii de pe schiţe de dezmembrare, fără să fie respectată procedura legală şi fără ca aceştia să achite taxa aferentă la casieria instituţiei;

- în data de 15.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la H., suma de 5 RON de la K., suma de 10 RON de la B., suma de 5 RON de la suspectul L. şi suma de 8 RON, compusă dintr-o bancnotă de 5 RON şi 3 bancnote de câte 1 leu, de la Q., eliberându-le acestora copii de pe documentele solicitate fără să fie urmată procedura legală;

- în data de 16.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la BB. şi suma de 5 RON de la P., ambii topografi autorizaţi, cărora le-a eliberat copii ale documentelor solicitate, fără respectarea procedurii legale;

- în data de 19.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 15 RON (compusă din 3 bancnote de câte 5 RON) de la I., suma de 10 RON de la B. şi suma de 10 RON de la D., pentru că le-a eliberat pe loc copii ale documentelor solicitate, fără să respecte procedura legală;

- în data de 20.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la H., suma de 20 de RON de la CC., suma de 5 RON de la DD., suma de 10 RON de la EE. şi suma de 25 de RON de la FF., toţi topografi autorizaţi, în acelaşi scop;

- în data de 21.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 50 RON de la numitul I. şi suma de câte 5 RON de la O. şi de la R.. În aceeaşi zi, inculpatul A. a mai primit o sumă de bani, formată dintr-o singură bancnotă (posibil de 5 sau 10 RON), de la o persoană neidentificată, de sex masculin, căreia i-a eliberat, pe loc, copii ale unor documente din arhivă, fără să fie urmată procedura legală.

- în data de 22.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la N. şi suma de 5 RON de la GG., topografi autorizaţi, cărora le-a eliberat, pe loc, copii de pe schiţe de dezmembrare aflate în arhivă, fără ca aceştia să formuleze cerere şi să achite taxa de urgenţă aferentă;

- în data de 23.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la I., o sumă de bani formată din 2 bancnote, cel mai probabil în cupiură de câte 5 RON, de la J., suma de 10 RON de la M., suma de 20 de RON de la P., suma de 5 RON de la R. şi suma de 10 RON de la G., toţi topografi autorizaţi, cărora le-a remis pe loc copii ale unor documente din arhivă, fără ca aceştia să formuleze cerere şi să achite taxa aferentă. În aceeaşi zi, inculpatul A. a mai primit o sumă de bani, formată dintr-o singură bancnotă, cel mai probabil în cupiură de 5 RON, de la o persoană de sex masculin, neidentificată, căreia i-a eliberat pe loc copii ale unor documente aflate în arhivă, fără să respecte procedura legală.

Raportat la aceste elemente factuale detaliate în sentinţă, instanţa de apel a concluzionat că fapta anterior descrisă întruneşte elementele de tipicitate proprii infracţiunii de luare de mită, în modalitatea primirii unor foloase ulterior, dar în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În actualul cadru procesual, invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a susţinut, în esenţă, că fapta concretă pentru care a fost condamnat definitiv nu corespunde tiparului obiectiv al infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. întrucât, pe de o parte, sumele de bani primite nu au constituit un contraechivalent al conduitei sale, iar pe de altă parte, primirea acestora nu s-a făcut în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în atribuţiile sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, neexistând vreun mijloc de probă în acest sens.

În acest sens, apărarea a susţinut că, întrucât iniţiativa lăsării banilor a aparţinut exclusiv martorilor, inculpatul nesolicitând vreo sumă de bani şi necondiţionând eliberarea copiilor de plata acesteia, sumele de bani primite nu au constituit un contraechivalent al conduitei sale. Totodată, a susţinut că, din situaţia de fapt reţinută în cauză, rezultă că primirea sumelor de bani nu s-a făcut în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în atribuţiile sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Evaluând criticile formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată, prioritar, că acestea au ca premisă negarea bazei factuale stabilite în mod definitiv de către instanţa de apel.

Susţinând că din situaţia de fapt reţinută în cauză rezultă că primirea sumelor de bani de către recurentul inculpat nu s-a realizat în legătură cu atribuţiile sale de serviciu şi nici ca o contraprestaţie pentru conduita sa, apărarea a contestat implicit statuările factuale definitive ale instanţei de apel cu privire la contextul în care s-a produs remiterea sumelor de bani, solicitând reevaluarea materialului probator administrat în cauză.

Or, o atare susţinere a fost cenzurată în etapa filtru a prezentei proceduri, subliniindu-se că eventuala discrepanţă dintre probatoriul administrat şi fapta reţinută nu se circumscrie cazului de casare invocat. În plus, Înalta Curte reafirmă că reanalizarea stării de fapt şi reevaluarea materialului probator nu sunt posibile într-o cale extraordinară de atac menită a remedia exclusiv erori de drept.

Instanţa de casaţie este îndrituită a statua numai asupra aspectelor de legalitate a hotărârii definitive, în strictă concordanţă cu împrejurările factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel, fără a putea reevalua ea însăşi, în calea extraordinară de atac, temeinicia concluziilor definitive formulate cu privire la configuraţia faptică a acuzaţiilor.

Această înseamnă că, în speţă, Înalta Curte trebuie să se raporteze la statuările definitive ale instanţei de apel, în sensul în care primirea sumelor de bani de către inculpat s-a făcut în legătură cu urgentarea îndeplinirii unor acte care intrau în îndatoririle sale de serviciu ori cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, sumele de bani primite reprezentând o contraprestaţie pentru conduita inculpatului de a elibera copii ale documentelor aflate în arhiva instituţiei (iar în cazul unic al martorei M. - de a pune la dispoziţie, spre consultare, documente din arhivă pentru consultare), fără respectarea procedurii legale.

Aspectele factuale definitiv reţinute în cauză relevă că inculpatul A. - consilier cadastru în cadrul Serviciului Publicitate Imobiliară - Biroul Cadastru şi Publicitate Imobiliară Baia Mare, avea, printre altele, ca atribuţii de serviciu primirea cererilor solicitanţilor, oferirea de lămuriri petiţionarilor asupra modului de întocmire a acestora, în cazul în care nu corespundeau prevederilor legale, calcularea tarifului aferent fiecărei cereri şi întocmirea dispoziţiei de încasare pentru plata acestuia; menţionarea numărului şi valorii chitanţei de plată a tarifului, a termenului de soluţionare; asigurarea consultării, în termen, a documentelor din arhivă şi a registrelor de către solicitanţi, persoane fizice autorizate, avocaţi şi notari publici; eliberarea de copii ale actelor din arhivă, în termen, persoanelor îndreptăţite, conform prevederilor legale în vigoare.

În consecinţă, recurentul inculpat avea obligaţia de serviciu de a pune la dispoziţie, spre consultare, documentele din arhiva O.C.P.I. Maramureş sau de a elibera copii de pe acestea, în regim normal sau de urgenţă, numai după parcurgerea procedurii anterior menţionate, respectiv, după depunerea unei cereri şi înregistrarea acesteia în evidenţele arhivei, în cazul solicitantului-expert judiciar sau a unei prime înregistrări în cadastru şi cartea funciară.

Or, instanţa de apel a stabilit cu titlu definitiv că, în perioada 31.01.2018 - 23.02.2018, inculpatul a eliberat copii de pe documente din arhiva instituţiei, iar în cazul martorei M. - a pus la dispoziţie, spre consultare, astfel de documente, fără a urma procedura sus-menţionată, primind, în legătură cu această modalitate de îndeplinire a actelor de serviciu, diverse sume de bani lăsate pe biroul său de către solicitanţi sau date de către aceştia, care nu i se cuveneau.

Această faptă întruneşte toate elementele de tipicitate obiectivă proprii infracţiunii de luare de mită întrucât, în condiţiile în care sumele de bani remise de martori nu au avut destinaţia de taxă aferentă procedurilor de eliberare de copii, respectiv de punere la dispoziţie, spre consultare, a documentelor din arhiva O.C.P.I. Maramureş, primirea acestor sume, necuvenite, de către recurentul inculpat s-a realizat în strânsă legătură cu urgentarea îndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu ori cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Ca urmare, remiterea sau, după caz, lăsarea de către martori a sumelor de bani anterior menţionate, indiferent că a fost anterioară, concomitentă sau ulterioară actelor de serviciu efectuate de inculpat, a reprezentat o contraprestaţie pentru modul de îndeplinire a îndatoririlor sale de serviciu, iar foloasele astfel obţinute, un echivalent al conduitei avute de recurent.

Împrejurarea că iniţiativa lăsării banilor a aparţinut exclusiv martorilor, inculpatul nesolicitând vreo sumă de bani şi necondiţionând eliberarea copiilor de vreo plată, nu are vreo relevanţă asupra tipicităţii obiective a infracţiunii de luare de mită, câtă vreme în sarcina sa s-a reţinut comiterea acestei infracţiuni în modalitatea normativă a primirii unor sume de bani. Or, acestei variante a verbum regens nu îi sunt asociate normativ cerinţe de natura celor invocate de inculpat, fiind suficient să se constate că autorul, funcţionar public, a primit foloase necuvenite, în contextul şi în legătură cu modul de exercitare a atribuţiilor sale de serviciu.

Pentru considerentele expuse, constatând nefondate criticile formulate în actuala procedură, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1541/A din data de 8 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Urmare acestei soluţii, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1541/A din data de 8 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2023.