Bribery conviction upheld: Cassation bars factual re-examination of linkage between demand and official duties

Şedinţa publică din data de 21 martie 2023

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 108 din 17 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (pct. 1 din Rechizitoriu) la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (pct. 2 din Rechizitoriu) la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1 an, urmând astfel să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 400 RON de la inculpatul A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul A. a săvârşit, cu intenţie, faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv două infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Astfel, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în calitate de agent şef principal de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare - Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase, în perioada 23.11.2017-21.12.2017, a pretins şi primit de la denunţătorul B. un folos material de 500 RON, reprezentând diferenţa de preţ dintre valoarea unui set de jante de aliaj (900 RON) şi a unui set de jante de tablă (400 RON), în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor funcţionale stabilite prin fişa postului.

S-a mai reţinut că acelaşi inculpat, în aceeaşi calitate, a pretins în data de 06.06.2017 suma de 10.000 RON, iar în data de 07.06.2017 şi-a modificat pretenţia la suma de 15.000 RON, de la denunţătorul C., în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor funcţionale stabilite prin fişa postului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere criteriile judiciare de individualizare, complexitatea şi elementele de specificitate ale faptei ce fac obiectul acuzării, astfel: gradul de pericol social ce rezultă din modul şi împrejurările concrete în care activitatea infracţională a fost săvarşită, calitatea deţinută de inculpat la momentul comiterii faptelor, de ofiţer de poliţie judiciară, calitate de care s-a folosit în realizarea activităţii imputate; contextul faptic în care acesta a realizat actele de executare; atitudinea de neasumare a vinovăţiei în privinţa săvârşirii faptelor manifestată pe parcursul procedurilor judiciare; limitele speciale de pedeapsa prevăzute în normele de incriminare (prevederile art. 7 din Legea nr. 78/2000 care majorează cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare tip); posibilităţile concrete de reeducare ale inculpatului examinate prin prisma situaţiei juridice, sociale şi comportamentale pe care instanţa le-a apreciat ca fiind minime raportat la nivelul de conştientizare a consecinţelor produse prin fapta sa.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi a încheierii din 26 aprilie 2021, iar în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, raportat la art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 20 din Constituţia României, apreciind hotărârile atacate ca fiind nemotivate. În subsidiar, a solicitat desfiinţarea în integralitate a sentinţei şi a încheierii atacate, iar în urma admiterii excepţiei nulităţii absolute, achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în principal, iar în subsidiar în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 641/A din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 108 din 17 septembrie 2021 a Tribunalului Satu Mare, care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani, în pedepsele componente de: - 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (pct. 1 din Rechizitoriu); - 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (pct. 2 din Rechizitoriu); - şi a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. de sub acuzaţia comiterii infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pct. 1 din rechizitoriu).

A fost menţinută dispoziţia de condamnare a inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (pct. 2 din Rechizitoriu), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

A fost înlăturată dispoziţia de confiscare de la inculpatul A. a sumei de 400 RON.

A fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, la care a fost obligat inculpatul în primă instanţă, de la suma de 4.000 RON la suma de 2.000 RON, reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu privire la infracţiunea prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pct. 2 din Rechizitoriu).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu privire la infracţiunea prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pct. 1 din Rechizitoriu) au rămas în sarcina statului.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte criticile inculpatului vizând nemotivarea sentinţei apelate şi a încheierii din 26 aprilie 2021, că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanţă a arătat în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept care i-a format convingerea şi a făcut o analiză a apărărilor formulate, neexistând contradicţii între considerentele şi dispozitivul hotărârii.

Curtea a avut în vedere aceleaşi argumente şi în privinţa încheierii din 26 aprilie 2021, reţinând că tribunalul s-a pronunţat asupra solicitării inculpatului de constatare a nulităţii absolute a mijlocului probatoriu, constând în înregistrarea cu propria tehnică de către denunţătorul B. a convorbirilor purtate cu inculpatul, cu consecinţa anulării probelor subsecvent obţinute, pe care a respins-o motivat, considerând că declaraţia martorului nu este de natură a proba o ingerinţă a organului de urmărire penală sau un suport logistic oferit organului de urmărire penală în vederea obţinerii acestei probe.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, Curtea a reţinut, cu privire la fapta de a pretinde şi de a primi de la denunţătorul B. un folos material de 500 RON, că aceasta nu îndeplineşte elementul material al infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului de sub acuzaţia comiterii acestei infracţiuni.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că, în faţa primei instanţe şi a instanţei de control judiciar, martorul denunţător B. a arătat că o mare parte din declaraţiile din cursul urmăririi penale corespund adevărului, singura precizare fiind legată de aprecierea sa personală, conform cu care dacă s-ar discuta despre un schimb de jante, aluminiu/tablă, ar fi solicitat şi plata diferenţei de bani. S-a apreciat, însă, că declaraţiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele iniţiale ale urmăririi penale, în care organele de poliţie au consemnat relatările orale ale martorului în sensul că nu rezultă că urma să fie plătită acea diferenţă de preţ dintre valoarea jantelor de aluminiu şi a celor de tablă, aspect esenţial al cauzei, având în vedere că această diferenţă de preţ constituie acuzaţia adusă inculpatului.

Având în vedere contradicţiile sub acest aspect existente între declaraţiile martorului B. date în faza de urmărire penală şi cele date în cursul cercetării judecătoreşti, Curtea le-a analizat depoziţiile acestuia şi din perspectiva celorlalte probe în acuzare.

În ceea ce priveşte procesele-verbale de redare a înregistrările convorbirilor telefonice purtate între martor şi inculpat, s-a reţinut, prin raportare la aspectele redate în încheierea penală nr. 86/JCP din 04 iulie 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 97/CCP/2019 din 14 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, că, deşi respectivele înregistrări ce au fost efectuate de către martor nu încalcă dispoziţiile art. 139 alin. (3) C. proc. pen. şi, prin urmare, sunt legale, ele nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, dată fiind implicarea organului de cercetare penală în legătură cu înregistrarea de către martorul denunţător a convorbirii telefonice avute cu inculpatul, care este confirmată de declaraţiile acestuia din faza cercetării judecătoreşti, în care a arătat că înregistrările au fost realizate "ca urmare a solicitării DGA-ului".

Întrucât la analiza materialului probator s-au avut în vedere doar declaraţiile martorului B., date în faza de urmărire penală şi în cea a cercetării judecătoreşti, declaraţii care, după cum s-a arătat mai sus, sunt contradictorii, Curtea a apreciat că pe baza acestora nu se poate reţine cu certitudine că inculpatul i-a pretins martorului şi, pe urmă, a primit jantele de aluminiu, în schimbul jantelor de metal şi o diferenţă de preţ, dar nici că în data de 23 noiembrie 2017 inculpatul s-a prezentat la societatea martorului în calitate de agent de poliţie în vederea efectuării unui control la societate.

S-a remarcat şi faptul că organele de cercetare penală l-au oprit pe inculpat imediat după ce a părăsit sediul societăţii, fără să îi dea acestuia posibilitatea să se deplaseze la vulcanizare şi să urmărească dacă după schimbarea jantelor şi confirmarea că jantele de aluminiu au dimensiunea potrivită îi va mai da sau nu martorului jantele de metal şi diferenţa de preţ.

În ceea ce priveşte cea de a doua acuzaţie adusă prin rechizitoriu, în urma analizării declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză prin coroborare cu celelalte probe, Curtea a constatat că fapta inculpatului A. de a îi pretinde, la data de 06 iunie 2017, martorului denunţător C. suma de 10.000 RON, modificată la data de 07 iunie 2017 la suma de 15.000 RON, în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor funcţionale stabilite prin fişa postului, îndeplineşte elementele constitutiv ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a arătat că inculpatul A. are calitatea de subiect activ dublu calificat al infracţiunii, având funcţia de agent şef principal de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase (funcţionar public) şi, în plus, are atribuţii de constatare a infracţiunilor, astfel cum rezultă din fişa postului. Sub aspectul laturii obiective, s-a menţionat că elementul material al infracţiunii constă în pretinderea de către inculpat la data de 06.06.2017 a sumei de 10.000 RON, modificată la data de 07.06.2017 la suma de 15.000 RON, în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor funcţionale stabilite prin fişa postului.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că, la data de 04 mai 2017, inculpatul A., având calitate de agent şef principal de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, cu atribuţii de serviciu în constatarea şi cercetarea infracţiunilor, a efectuat un control la societatea D. S.R.L. Mărtineşti, însoţit fiind de către agent şef principal de poliţie E.. În urma verificărilor efectuate, a rezultat că societatea D. S.R.L. a deţinut 55 litri deşeuri de substanţe periculoase neasigurate şi neprotejate, faţă de care nu s-au luat măsuri de eliminare totală.

În urma convorbirii telefonice cu martorul denunţător C., care era plecat din ţară, inculpatul i-a solicitat acestuia să se prezinte la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare cu documente justificative.

La data de 05 mai 2017, a fost înregistrat la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Satu Mare procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 04 mai 2017 de către inculpat şi agent şef principal de poliţie E.. La aceeaşi dată, potrivit declaraţiei martorei F., aceasta s-a prezentat la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Satu Mare cu registrul unic de control şi a dat o declaraţie cu privire la rezultatul controlului, posibil consemnată în cuprinsul procesului-verbal anterior menţionat.

După efectuarea controlului, la 2-3 zile potrivit declaraţiei martorului sau una-două zile potrivit declaraţiei inculpatului, aşadar cel mai târziu la data de 07 mai 2017, la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare s-a prezentat şi martorul C., dar neavând nicio calitate în societate, inculpatul nu i-a luat declaraţie.

Cu privire la motivul prezentării martorului C. la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare, s-a constatat că există o inadvertenţă între declaraţiile acestui martor şi cele ale inculpatului, cel din urmă declarând că martorul s-a prezent cu actele la control, ocazie cu care a început să plângă când i s-a comunicat să va fi întocmit un dosar penal, existând posibilitatea să piardă fondurile europene accesate, motiv pentru ar fi încercat să îi ofere o sumă de bani, iar primul a declarat că s-a prezentat la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare deoarece atunci când au discutat la telefon cu ocazia controlului, după ce i-a explicat inculpatului că este plecat din ţară, acesta l-a acuzat că încearcă să se sustragă de la control. Cu acea ocazie, martorul l-a întrebat pe inculpat care sunt consecinţele constatărilor făcute, inculpatul comunicându-i că se va întocmi dosar penal şi există inclusiv riscul să fie luată măsura arestării preventive. Faţă de aceste afirmaţii, martorul i-a solicitat să reevalueze gravitatea faptei şi să analizeze posibilitatea aplicării unei amenzi, inculpatul afirmând că se va gândi.

Ca urmare a comunicării a procesului-verbal de sesizare din oficiu Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare (cu adresa din 05 mai 2017), la data de 08 mai 2017 a fost înregistrat dosarul nr. x/2017, având ca obiect săvârşirea de către numita F., administrator la S.C. D. S.R.L., a infracţiunilor de nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice în locuri protejate, prevăzută de art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005, şi neluarea măsurii de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

La data de 06 iunie 2017, inculpatul i-a transmis un mesaj SMS martorului denunţător cu următorul conţinut:

"Bună ziua. Trebuia să ne întâlnim la birou azi aşa cum ne-am înţeles. O zi bună. A.", la care martorul a răspuns "Termin cu proiectantul şi vă sun". Potrivit declaraţiei martorului C., după ce l-a sunat pe inculpat, acesta din urmă a schimbat locul de întâlnire, cerându-i să se prezinte la staţia de carburant Mol din Satu Mare, str. x, unde inculpatul i-a spus martorului că dosarul este unul greu şi că ar costa 10.000, fără a preciza dacă este vorba de RON sau euro, însă a menţionat că suma trebuie împărţită la trei persoane. A doua zi, respectiv la data de 07 iunie 2017, inculpatul i-a transmis un nou mesaj SMS martorului cu următorul conţinut "Bună ziua. La ultima evaluare a rezultat 5000 de boabe româneşti pe hectar adică pentru 3 hectare 15000 de boabe. O zi bună". În urma consultării cu martorii F., G. şi fostul şef de la Serviciul de Arme, Muniţii şi Substanţe Explozive, martorul C. nu a mai răspuns solicitărilor inculpatului.

Curtea a reţinut că, după ce martorul denunţător nu i-a răspuns la mesajul din 07 iunie 2017 şi nici ulterior, pentru a îşi justifica mesajele transmise şi pentru a se proteja în cazul formulării de către martorul C. a unui denunţ imediat după primirea mesajelor, inculpatul a formulat un denunţ, înregistrat la Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Satu Mare la data de 13 iunie 2017, cu privire la oferirea la data de 07 iunie 2017 de către martorul C. a sumei de 2.000 euro, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în sensul de a propune o soluţie de netrimitere în judecată a soţiei sale, numita F., cercetată într-un dosar penal.

Având în vedere declaraţiile constante ale martorului denunţător C. şi planşa fotografică conţinând fotografii executate cu mesajele celor doi, Curtea a concluzionat că inculpatul a pretins de la martor suma de 10.000 RON iniţial, iar ulterior 15.000 RON, pentru a nu îşi îndeplini atribuţiile funcţionale stabilite prin fişa postului în legătură cu săvârşirea de către numita F., administrator la S.C. D. S.R.L., a infracţiunilor de nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice în locuri protejate, prevăzută de art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005, şi neluarea măsurii de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005. Faptul că suma solicitată a fost exprimată în RON a rezultat, în opinia instanţei de control judiciar, din mesajul transmis de către inculpat martorului la data de 07 iunie 2017 în care a solicitat "boabe româneşti" şi din declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de control judiciar "Mesajul era codificat în sensul că în loc de RON am folosit boabe pentru că aşa m-am înţeles cu martorul să discutăm codificat ca nu cumva soţia sa să afle."

Cu privire la apărarea inculpatului că dosarul şi-a urmat cursul şi nu avea cum să influenţeze mersul acestuia, Curtea a reţinut că, într-adevăr, a doua zi după întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu din 04 mai 2017, respectiv la data de 05 mai 2017, acesta a fost transmis Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, fiindu-i atribuit un nr. de dosar de urmărire penală, însă pentru reţinerea infracţiunii nu are importanţă dacă actul privitor la îndatoririle de serviciu ar fi fost sau nu ulterior îndeplinit, consumarea infracţiunii fiind realizată în momentul pretinderii sumei de bani în legătură cu neîndeplinirea atribuţiei de serviciu.

Curtea nu a avut în vedere nici apărarea inculpatului că martorul a fost cel care i-a oferit o sumă de bani, sens în care a ţinut seama de declaraţia martorilor H. şi I. care, fiind audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti în fond şi apel, nu au confirmat momentul la care inculpatului i s-ar fi oferit mită de către denunţător. Astfel, ambii martori au declarat că inculpatul le-a adus la cunoştinţă că administratorul unei societăţii i-a oferit o sumă de bani, dar nu au putut preciza perioada exactă.

S-a constatat că inculpatul nu a precizat nici momentul în care a discutat pentru prima dată cu ofiţerul D.G.A. J. anterior formulării denunţului, ocazie cu care i s-a spus că are nevoie de date mai concrete întrucât cele relatate erau insuficiente. De altfel, ideea de a furniza date suplimentare care să confirme că martorul denunţător i-a oferit o sumă de bani cu titlu de mită i-a fost sugerată iniţial de către martorul H., conform declaraţiei date de inculpat în faţa primei instanţe, iar ulterior de către ofiţerului DGA J., conform declaraţiei inculpatului din apel.

Curtea a apreciat ca fiind neverosimile afirmaţiile inculpatului în sensul că i-a transmis martorului, la data de 07 iunie 2017, mesajul SMS cu conţinutul "Bună ziua. La ultima evaluare a rezultat 5000 de boabe româneşti pe hectar adică pentru 3 hectare 15000 de boabe. O zi bună" pentru a că "nu a înregistrat această discuţie, dar ca să rămână totuşi o dovadă, a trimis un mesaj de pe numărul său de telefon către martorul Kovacs în care vorbea de suma de 15.000 RON.", această sumă reprezentând de fapt suma finală pretinsă martorului denunţător pentru a nu îşi îndeplini atribuţiile de serviciu.

A mai reţinut că, în cuprinsul denunţului formulat, inculpatul nu a făcut referire la faptul că mesajul său "La ultima evaluare a rezultat 5000 de boabe româneşti pe hectar adică pentru 3 hectare 15000 de boabe" reprezintă dovada că martorul i-a oferit o sumă de bani, având în vedere că, potrivit declaraţiilor sale, toate întâlnirile cu martorul au fost doar în scopul de a aduce ceva suplimentar denunţului pe care urma să îl facă, astfel cum i-a sugerat să o facă martorul H. sau ofiţerul DGA J..

Or, dacă acest aspect era atât de important şi inculpatul a încercat/aşteptat încă din 07 mai 2017 (după efectuarea controlului, la 2-3 zile potrivit declaraţiei martorului sau una-două zile potrivit declaraţiei inculpatului, aşadar cel mai târziu la data de 07 mai 2017, martorul C. s-a prezentat la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare unde i-ar fi oferit inculpatului pentru prima data o sumă de bani cu titlu de mită şi, tot în acea zi, inculpatul i-a comunicat acest aspect martorului H., care i-ar fi sugerat că trebuie să fie sigur că este o propunere serioasă din partea martorului denunţător) până în data de 07 iunie 2017 să aducă dovezi suplimentare că i s-a oferit o sumă de bani, era foarte important măcar să facă referire la ele în denunţ. De fapt, în cuprinsul denunţului martorul nu a făcut nicio referire nici la mesajul pe care l-a transmis martorului în data de 06 iunie 2017 şi nici nu a indicat momentul în care i s-a oferit prima dată de către martor suma de bani.

În opinia Curţii, inculpatul a formulat denunţul doar pentru a se proteja în cazul formulării de către martor a unui denunţ imediat după primirea mesajelor, iar toate susţinerile sale în sensul că a încercat să obţină dovezi suplimentare că oferirea sumei de bani de către martor a fost una serioasă, au fost făcute în scopul exonerării de la răspundere penală.

Nu a fost reţinută nici poziţia inculpatului că martorul C. a fost influenţat să formuleze un denunţ împotriva sa la data de 28 februarie 2018. Martorului i s-a solicitat să dea declaraţie în legătură cu denunţul formulat de către inculpat şi pentru că risca să fie acuzat de comiterea unei fapte de natură penală, acesta a înţeles să se apere, motiv pentru care a făcut cunoscut organelor de cercetare penală conţinutul mesajelor transmise de către inculpat şi a formulat acel denunţ.

Curtea a concluzionat că, în cuprinsul declaraţiilor martorului, se regăsesc elemente concrete cărora le poate fi acordată deplină credibilitate ca probe în acuzare, apte să conducă la condamnarea inculpatului, ele coroborându-se cu textele mesajelor redate în planşa fotografică conţinând fotografii executate cu ocazia prezentării de către martorul C. a telefonului mobil, toate acestea având caracter obiectiv, care le conferă aptitudine probatorie deplină.

S-a apreciat că urmarea imediată constă în starea de pericol creată prin fapta lipsită de probitate a inculpatului pentru realţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii organelor de poliţie judiciară, a autorităţii, prestigiului şi credibilităţii acestora, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a comis fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale, pe care le-a urmărit (intenţie directă).

Faţă de probatoriul administrat, Curtea a constatat că fapta inculpatului este tipică atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, şi constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Curtea a apreciat că prima instanţă a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate pentru această infracţiune, ţinând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, majorate ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 78/2000, de circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., ce a fost reţinută de judecătorul fondului, de gradul de pericol şi de circumstanţele reale de săvârşire a faptei, precum şi de aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, constatând că pedeapsa de 3 ani închisoare este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală. Cu privire la modalitatea de executare, Curtea a reţinut că se impune executarea pedepsei închisorii în regim privativ de libertate, lăsarea inculpatului în comunitate nefiind aptă să contribuie la refacerea şi protejarea ordinii de drept, la reeducarea inculpatului şi nici la realizarea prevenţiei generale ca şi consecinţă a funcţiei de exemplaritate a pedepsei închisorii.

Având în vedere că textul de lege care incriminează fapta de luare de mită prevede că, pe lângă pedeapsa principală, se interzice şi exercitarea unor drepturi, s-a arătat că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

Din dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. rezultă că în situaţia în care instanţa interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aceasta era obligată să interzică aceleaşi drepturi şi cu titlu de pedeapsă accesorie. Curtea nu a aplicat, însă, inculpatului şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor mai sus arătate, având în vedere că împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel doar inculpatul, iar în propria sa cale de atac nu poate să i se agraveze situaţia.

Prima instanţă a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea genţilor de aluminiu şi valoarea genţilor de metal, însă având în vedere soluţia pronunţată cu privire la infracţiunea de luare de mită descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, respectiv cea de achitare pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală, caz de împiedicare a continuării exercitării acţiunii penale, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., Curtea a înlăturat dispoziţia de confiscare, reţinând că măsura de siguranţă se dispune doar faţă de acea persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală (art. 107 alin. (2) C. pen.), ceea ce nu este cazul în speţă. Pentru acelaşi motiv, Curtea a redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, la care a fost obligat inculpatul în primă instanţă, de la suma de 4.000 RON la suma de 2.000 RON.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la 14 decembrie 2022, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv a fost condamnat pentru o faptă (acuzaţia de la pct. 2 din rechizitoriu) care nu este prevăzută de legea penală.

În acest sens, a învederat că elementul material al infracţiunii de luare de mită constă într-o acţiune ce se poate realiza prin trei modalităţi alternative, respectiv pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite.

Pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, însă, nu este suficientă realizarea acţiunii ce constituie elementul material, fiind necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ şi următoarele cerinţe esenţiale:

- pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase necuvenite;

- elementul material se poate comite anterior, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării sau întârzierii actului de serviciu ori efectuării unui act contrar acestor îndatoriri;

- actul de serviciu pentru care se pretinde, primeşte sau acceptă banii sau foloasele necuvenite să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public;

- banii sau celelalte foloase necuvenite pretinse, primite sau a căror promisiune a fost acceptată să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Or, aşa cum rezultă din actele de la dosar, în speţă nu este îndeplinită această din urmă condiţie de tipicitate a faptei, recurentul nepretizând suma de 10.000 RON, iniţial, apoi 15.000 RON, prin mesajul sms trimis de pe numărul său de telefon pe numărul martorului C., în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, ci în vederea documentării infracţiunii de dare de mită comisă de către martor, prin oferirea unei sume de bani recurentului, având în vedere că, aşa cum fusese sfătuit de comisarul şef J., ofiţer la D.G.A. Satu Mare, avea nevoie de o dovadă a comiterii faptei de dare de mită, care trebuia obţinută imediat sau la scurt timp după săvârşirea ei, nu după trecerea unui interval de timp mai îndelungat, ce ar fi presupus pierderea momentului operativ.

De altfel, din întreaga conduită a recurentului A. rezultă inexistenţa legăturii dintre acţiunea de pretindere şi îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectiv crearea unui beneficiu mituitorului ori, cel puţin, crearea aparenţei unui asemenea beneficiu.

Astfel, singura atribuţie de serviciu a recurentului era cea de constatare a infracţiunilor prevăzute de art. 98 alin. (3) lit. a) şi art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, respectiv întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii, înregistrarea dosarului în evidenţele Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare, Serviciul A.E.S.P., şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare (obţinerea numărului unic de înregistrare), după care urmărirea penală era efectuată de un alt lucrător de poliţie desemnat cu activitatea de cercetare penală.

A solicitat să se observe că recurentul a întocmit imediat dosarul de urmărire penală, sesizându-se şi înregistrând dosarul îndată după constatarea faptei la 04 mai 2017, însă în rechizitoriu s-a reţinut că ar fi pretins mita de la C. în data de 06 mai 2017, aşadar după întocmirea şi înregistrarea dosarului la parchet, fără a se preciza scopul pentru care ar fi procedat în respectiva manieră.

A subliniat că, deşi este real că pentru existenţa infracţiunii de luare de mită nu este necesar ca încălcarea atribuţiei de serviciu să aibă loc efectiv, fiind suficient să se pretindă ori primească folosul necuvenit sau să se accepte promisiunea unui astfel de folos, în concret împrejurarea că atribuţiile de serviciu nu au fost încălcate, ci îndeplinite în mod legal, coroborat cu elementele factuale ale cauzei, pot conduce la concluzia că fapta de pretindere nu s-a comis în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu.

Prin încheierea din 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 641/A din 10 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. numai în ceea ce priveşte critica referitoare la neîntrunirea cerinţelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, sub aspectul lipsei condiţiei esenţiale ataşată laturii obiective ca banii ori foloasele necuvenite să fie pretinse/primite ori acceptată promisiunea oferirii lor în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Totodată, s-a subliniat că verificarea hotărârii se va realiza exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei decizie a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 28 februarie 2023, Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul inculpat A. a invocat acest motiv de casare, susţinând, în esenţă, că fapta pentru care a fost condamnat nu se circumscrie ilicitului penal, deoarece lipseşte condiţia esenţială ataşată laturii obiective ca banii ori foloasele necuvenite să fie pretinse/primite ori acceptată promisiunea oferirii lor în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, câtă vreme mesajul tip sms a fost trimis martorului C. în vederea documentării infracţiunii de dare de mită comisă de către martor, prin oferirea unei sume de bani recurentului, aşa cum fusese sfătuit de comisarul şef J., ofiţer la D.G.A. Satu Mare. În plus, a subliniat că, după efectuarea controlului la societatea S.C. D. S.R.L. la 04 mai 2017, a întocmit imediat dosarul de urmărire penală sub aspectul săvârşirii de către administratorul societăţii a infracţiunilor prevăzute de art. 98 alin. (3) lit. a) şi art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, constatate cu prilejul respectivului control.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru aceea că a pretins, la data de 06 iunie 2017, martorului denunţător C. suma de 10.000 RON, modificată la data de 07 iunie 2017 la suma de 15.000 RON, în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor funcţionale stabilite prin fişa postului. Instanţele de fond şi apel au apreciat că fapta expusă anterior există şi se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute şi configurarea legală a infracţiunii de luare de mită incriminată în legea specială, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că fapta ce îi este imputată, aşa cum a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţele de fond şi apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întruneşte toate elementele de conţinut prevăzute de normele de incriminare.

Astfel, potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Conform dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracţiunile de luare de mită, prevăzută la art. 289 C. pen., dare de mită, prevăzută la art. 290 C. pen., trafic de influenţă, prevăzută la art. 291 C. pen., şi cumpărare de influenţă, prevăzută la art. 292 C. pen., se pedepsesc potrivit prevederilor acelor texte de lege. Dispoziţiile art. 308 C. pen. se aplică în mod corespunzător.

Deopotrivă, potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau art. 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime.

Se observă, astfel, că pentru existenţa infracţiunii de reglementată de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor cerinţe esenţiale, una dintre acestea fiind ca acţiunea de pretindere să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, condiţie a cărei existenţă a fost contestată de recurent.

În speţă, se constată că, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, Curtea de Apel Oradea a reţinut, cu autoritate de lucru judecat sub aspectul situaţiei de fapt, că "după ce martorul denunţător nu i-a răspuns la mesajul din 07.06.2017 şi nici ulterior, pentru a îşi justifica mesajele transmise şi pentru a se proteja în cazul formulării de către martorul C. a unui denunţ imediat după primirea mesajelor, inculpatul a formulat un denunţ înregistrat la Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Satu Mare la data de 13.06.2017, cu privire la oferirea la data de 07.06.2017 de către martorul C. a sumei de 2.000 euro, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în sensul de a propune o soluţie de netrimitere în judecată a soţiei sale, numita F., cercetată într-un dosar penal .

În raport de declaraţiile constante ale martorului denunţător C. şi având în vedere planşa fotografică conţinând fotografii executate cu mesajele celor doi, rezultă că inculpatul a pretins de la martor suma de 10.000 RON iniţial, iar ulterior 15.000 RON, pentru a nu îşi îndeplini atribuţiile funcţionale stabilite prin fişa postului în legătură cu săvârşirea de către numita F., administrator la S.C. D. S.R.L. a infracţiunilor de nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice în locuri neprotejate, faptă prevăzută de art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 şi neluarea măsurii de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, faptă prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005." (pag. 17 şi 18 din decizia recurată).

În plus, cu prilejul analizării apărărilor inculpatului, curtea de apel a mai arătat că "dacă acest aspect era atât de important şi inculpatul a încercat/aşteptat încă din perioada 07.05.2017 (după efectuarea controlului, la 2-3 zile potrivit declaraţiei martorului sau una-două zile potrivit declaraţiei inculpatului, aşadar cel mai târziu la data de 07.05.2017, martorul C. s-a prezentat la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare unde i-ar fi oferit inculpatului pentru prima data o sumă de bani cu titlu de mită şi tot în acea zi inculpatul i-a comunicat martorului H. acest aspect, iar acesta i-ar fi sugerat inculpatului că trebuie să fie sigur că este o propunere serioasă din partea martorului denunţător) până în data de 07.06.2017 să aducă dovezi suplimentare că i s-a oferit o sumă de bani, era foarte important măcar să facă referire la ele în denunţ. De fapt, în cuprinsul denunţului martorul nu a făcut nicio referire nici la mesajul pe care l-a transmis martorului în data de 06.06.2017 şi nici nu a indicat momentul în care i s-a oferit prima dată de către martor suma de bani.

După cum am arătat anterior, inculpatul a formulat denunţul doar pentru a se proteja în cazul formulării de către martor a unui denunţ imediat după primirea mesajelor, iar toate susţinerile sale în sensul că a încercat să obţină dovezi suplimentare că oferirea sumei de bani de către martor a fost una serioasă, au fost făcute în scopul exonerării de la răspundere penală." (pagina 19 din decizia recurată).

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că este îndeplinită cerinţa esenţială prevăzută de norma de incriminare, ca acţiunea de pretindere să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, astfel că există concordanţă între situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat şi latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită pentru care s-a dispus condamnarea recurentului inculpat.

Înalta Curte observă, aşadar, în contextul existenţei corespondenţei între activitatea ilicită imputată şi tiparul normei de incriminare, că, prin susţinerile referitoare la lipsa unei condiţii esenţiale a laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, recurentul A. contestă, în realitate, situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţele de fond şi apel, care, însă, aşa cum s-a arătat anterior, nu mai poate fi repusă în discuţie prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, în prezentul cadru procesual, Înaltei Curţi nu îi este permis să cenzureze concluzia la care au ajuns instanţele de fond şi apel cu privire la scopul în care a pretins recurentul A. suma de bani, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută şi derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar, în calea extraordinară de atac, nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situaţiei factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. întruneşte toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 641/A din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 641/A din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2023.