Competent court for execution objection based on penalty reduction under foreign criminal judgment

Şedinţa publică din data de 14 martie 2024

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 20.09.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat contopirea pedepselor pe care le are de executat, iar, la termenul din 13.10.2023, şi-a modificat cererea solicitând şi deducerea unei perioade ulterioare intervalului dedus de către Curtea de Apel Bucureşti în hotărârea de recunoaştere a sentinţei penale străine.

Prin sentinţa penală nr. 2409 din 13.10.2023 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti invocată de instanţă din oficiu si, în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de petentul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în cauză, petentul a solicitat deducerea unei perioade de arest anterioară pronunţării hotărârii prin care a fost recunoscută sentinţa penală străină, aspect care se circumscrie cazului de contestaţie la executare, prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că motivul invocat nu poate face obiectul unei contestaţii la executare prin care se invocă o cauză de micşorare a pedepsei, având în vedere că perioada pentru care s-a solicitat deducerea pedepsei este anterioară rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 51 din 20.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, care, prin sentinţa penală nr. 12/F din 26.01.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţia la executare formulată de petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată instanţa ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a se pronunţat în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în condiţiile în care petentul a solicitat şi deducerea unei perioade de detenţie, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci cele ale art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Raportându-se la dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., ce reglementează competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că aceasta revine fie instanţei de executare, fie instanţei corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a-i fi dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 51/F din 20 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare, la data de 26.04.2023, până la realizarea transferului efectiv al persoanei condamnate într-un penitenciar din România, se constată că aceasta reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., iar nu o nelămurire la executarea sentinţei penale nr. 51/F din 20 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023.

Drept urmare, din examinarea dispoziţiilor legale menţionate, respectiv art. 598 alin. (2), cu referire la art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte competenţa materială în judecarea contestaţiei la executare întemeiată, în cazul de faţă, pe o cauză de micşorare a pedepsei, (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.), aceasta revine instanţei în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al condamnatului la data formulării cererii.

În speţă, dat fiind faptul că petentul A. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenţie, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, relevantă fiind în acest sens Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

Aşadar, se constată că, la data formulării cererii, respectiv 20.09.2023, petentul A. se afla în Penitenciarul Rahova, situat în raza de competenţă a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, împrejurare ce atrage competenţa teritorială a acestei instanţe, motiv pentru care, în baza art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2024.